De câțiva ani, aproape că nu găsești sit „respectabil” de știri care să nu conțină măcar câteva titluri clickbait pe fiecare pagină. Sunt titluri de forma: „Nu o să-ți vină să crezi ce a făcut cutare”, „Intră aici să vezi ce s-a întâmplat”, „Decizie șocantă a nu-știu-cărei instituții”, „Declarație fără precedent a lui Iohannis la adresa Rusiei” (la un articol în care acesta spune că nu renunțăm la alianța NATO) șamd. Titluri construite astfel încât să te momească (bait) să dai clic pe articol.
De ce se emit în eter fluvii de articole despre nimic cărora li se dau titluri bombastice e ușor de înțeles: cu cât ziarul respectiv are mai mulți cititori, cu atât câștigă mai mult din publicitate. Fie direct, prin faptul că odată intrat pe el poate dai click pe o imagine cu o reclamă care te atrage, fie indirect, prin tarife crescute de publicitate, în acord cu statisticile de trafic. Trafic umflat artificial printr-o serie de metode dubioase și nu întocmai etice, cum este și cea de a pune titluri clickbait.
Cum să ignori titlurile clickbait
Evident, articolele cu titluri clickbait nu merită citite, fiind dejecții ce poluează spațiul virtual și așa supra-încărcat cu informații irelevante. Așadar, pornim de la premiza că știm ce este clickbait-ul, putem identifica cu ușurință un astfel de titlu și suntem conștienți că n-ar trebui să dăm clic pe el. Chiar și așa, ignorarea lor se poate dovedi uneori dificilă în practică. De ce? Dincolo de faptul că fiind foarte multe îți asaltează câmpul vizual din toate direcțiile, titlurile clickbait au un as în mânecă: îți stimulează curiozitatea. Curiozitate pe care deja o ai trezită, de vreme ce ai intrat pe un sit de știri, vrând să afli ce mai e nou prin țară și lume.
Să ne imaginăm că avem în față un astfel de titlu, care ne spune că Iohannis a dat o declarație, sugerându-ne din formulare că ar fi vorba de o declarație importantă, interesantă, cu miez, cu miză etc, dar fără să ne indice care este ideea principală a acelei declarații sau cum s-ar putea ea rezuma în două cuvinte. Dacă vrem să vedem despre ce-i vorba, trebuie să dăm clic. În această situație, chiar dacă știm că este un titlu clicbait, ne putem trezi că suntem oricum tentați să consumăm respectivul material, pentru că dacă totuși era ceva important sau ceva ce ne-ar fi putut interesa? Și pe care, dacă vom trece mai departe, îl vom rata.
Invulnerabilitatea față de acest șiretlic al titlurilor așa-numite clickbait ne-o conferă înțelegerea faptului că dacă ar fi fost o declarație cu adevărat importantă, esența ei ar fi apărut în titlu. Dacă Iohannis ar declara război Rusiei, niciun ziar nu ar scrie articole intitulate „Intră aici să vezi ce le-a declarat Iohannis rușilor”; toate titlurile ar fi de forma: „Iohannis a declarat RĂZBOI Rusiei”. S-ar preciza explicit ce conține declarația, deoarece prezența acestei informații în titlu ar fi suficientă pentru a-i determina pe toți vizitatorii să intre pe articol. Faptul că informația pe care o căutăm nu apare în titlu indică fără dubii că autorul articolului a considerat că dacă ar trece-o în titlu, ar pierde cititori. Și deci că e vorba de o banalitate.
E ca și când o fată și-ar pune la poza de profil de pe rețelele sociale imaginea abstractă a unui cub (sau cerc sau melc sau motan sau orice altceva) cu textul: „am un chip sublim și un trup de zeiță”. Lucru care ți-ar indica destul de precis că nu prea-i cazul, dat fiind că fetele care chiar sunt frumoase n-au nicio reținere să-și pună fotografii cu ele însele la profil, fotografii care, în mod firesc, îi vor atrage pe bărbați să dea clic pe profilul lor spre a afla mai multe informații despre ele.
În concluzie, dacă la un articol de presă esența știrii nu devine clară încă din titlu, puteți trece liniștiți mai departe, convinși că nu pierdeți nimic. Dimpotrivă, câștigați timp, iar per ansamblu câștigăm o societate mai sănătoasă. Căci presupun că recurgerea la astfel de stratageme pe scară largă și-n mod repetat e de natură să creeze o stare tot mai adâncă de frustrare în cititorul momit cu senzațional de către titluri care promit dar nu livrează niciodată, cuplată cu o tot mai mare decuplare de la realitate, până-ntr-acolo încât acesta poate ajunge gata să ia arma în mână și să meargă la război. Ori ăsta chiar ar fi un lucru tragic și șocant.
Titlul unui articol obligatoriu trebuie sa fie atragator si pentru asta e bine sa te gandesti ce cuvinte sa alegi. Eu de exemplu nu as pune niciodata titlul incepand cu o negatie si nu as pune cuvantul cheie la sfarsitul titlului. As alege un titlu simplu si direct dar care sa te faca sa dai click. In cazul acestui articol as fi scris Momeala din online si cu siguranta in motoarele de cautare ar fi fost mult mai accesat. Momeala starneste curiozitatea iar combinatia cu online da titlului partea de sinceritate deci dupa ce omul deschide articolul tau il citeste si nu iese brusc de pe site. Asa ai sansa sa te pricopsesti cu un urmaritor fidel. Nu vreau sa extrapolez discutia catre media din online ca imi trebuie mult mai mult timp. Oricum ca idee cu 85% dintre argumentele tale eu nu sunt de acord.
Problema cu titlul propus de tine („Momeala din online”) este că-i înșelător, sugerând că ar exista o singură momeală în online, pe care eu o voi expune public. Pe când în realitate există multe alte forme de momeli pe internet, despre care eu nu am scris nimic. Așa că acest titlu, chiar dacă poate ar fi fost mai atractiv, cu siguranță ar fi fost mai puțin transparent sau onest.
Ori tocmai asta era tema textului de mai sus: că titlurile trebuie să fie oneste, transparente și nu înșelătoare.
Simplificând, eu nu sunt dispus să mint pentru a-mi atrage mai mulți cititori.
Cu scuzele de rigoare dar ai un fel de a gandi extrem de alambicat, iar treaba cu „eu nu sunt dispus sa mint”, pe mine una ma lasa rece si este aruncata doar ca momeala. Nu esti deschis dialogului. Tragi apa la buda chiar daca closetul e curat. Oricum pe mine m-ai pierdut ca urmaritor-comentator. Imi dau seama ca imi pierd timpul. Succes. Nu ador perfectiunea sub nici o forma si nu cred ca exista. Nu ma da pe spate omul care afirma ca nu minte. Eu din pacate doar pe acesta il consider cel mai mare mincinos. Fii fair-play cu tine Aldus!
Ok, atunci sunt fair-play și reformulez: urmăresc să nu mint, încerc să fiu onest și să respect cât mai mult adevărul. Poate nu îmi iese întotdeauna și pe cât de mult mi-aș dori, dar cel puțin ăsta e un ideal la care aspir. Și tocmai de aceea îmi aleg titluri care să reflecte acest adevăr, în loc să inducă lumea în eroare – chiar dacă ultimele ar putea fi mai atractive. Și cred că orice om ar trebui să aspire la sinceritate și adevăr, în virtutea faptului că are conștiință.
Iar dacă asta te lasă pe tine rece, ce pot să zic? Reacția sau răceala ta mă lasă și pe mine la fel de rece. Căci în articolele pe care le public aici nu mă ghidez după ce-ți place ție și cum gândești tu, ci după modul în care văd eu lucrurile.
Ce faci Aldus? Doar trei like-ul, in doua zile? Extrem de putin. Eu una daca as avea doar trei like-uri in doua zile la un articol scris as face sfestanie, iar daca intr-o luna ar ramane tot trei as canta blogului Prohodul. Dar, ma rog, la un moment dat posibil sa vina si un alt like poate chiar impreuna cu un urmaritor fidel. Oi fi chiar eu, mai stii?
Am zis eu ca nu te mai urmaresc dar nu am cum, eu musai trebe sa fiu pe faza cand cei avea 20 de like-uri sa deschid sampania.
O zi de duminica frumoasa si mult spor!
Am și articole cu bancuri, la care am primit mai multe like-uri. Ăsta e mai lung și de aia.