În caz că vă era sau ne era dor de un text scris cam pe tiparul celei mai extraordinare urări de La Mulți Ani, iată că Antena 3 vine în întâmpinarea speranțelor noastre legitime, cu un articol despre fabrica Ford de la Craiova. Din care citez:
În fabrica FORD de la Craiova, mâini dibace lucrează fără oprire, iar tehnologii moderne și roboți performanți rotesc neîncetat componente auto, construind de la zero, dând formă și viață mașinilor care ne poartă în siguranță pe străzile lumii.
Articolul a fost publicat la 25 ianuarie 2022 și este semnat de Georgiana Adam. Frumos, nu? Te unge la inimă un asemenea text. Îți amintește cu nostalgie de talentul, profesionalismul și mai ales patriotismul jurnaliștilor predecembriști. Textul continuă cam în stilul bancului de zilele trecute despre eficiența muncii:
“Încă de la începutul producției am fost capabili să producem 1 milion de vehicule la fabrica noastră din Craiova. Ca record aș putea spune faptul că la fiecare 69 de secunde, 24 de ore din 24, 5 zile pe săptămână producem câte un vehicul FORD”, a spus Cristian Prichea, Director General Ford România NSC
FORD Craiova nu e însă doar o familie de 6.000 de angajați, ci și una dintre cele mai performante și tehnologizate fabrici din lume ale constructorului auto și sursa unor premiere mondiale. De doi ani, aici se construiește cel mai vândut model FORD în Europa.
Diferența fiind că ăsta nu-i banc, ci advertorial articol serios.
Sigur că putem discuta pe text dacă vreți, caz în care mă declar ușor deranjat de formularea „încă de la începutul producției am fost capabili să producem”, formulare ce putea fi înlocuită cu mai firescul „încă de la început am fost capabili să producem”, dar ea îi aparține lui Cristian Prichea, care nu-i jurnalist și nu se pricepe la fel de bine ca Georgiana Adam la redactarea unui text. Nu știe el chestii cu „familie de 6.000 de angajați”, „mâini dibace lucrează fără oprire”, „dând formă și viață mașinilor ce ne poartă în siguranță pe străzile lumii” și alte asemenea subtilități literare. După cum vedeți, acolo unde se așterne la lucru, dibace și neobosită, penița Georgianei Adam, textul este impecabil iar parfumul lui – mirific.
M-am tot gândit cui i se adresează, totuși, și am o teorie: Ceaușescu n-a murit! Toată știrea cu procesul soților Ceaușescu a fost praf în ochi; în realitate, odiosul dictator a fost făcut scăpat de către apropiații lui, iar cu averea și banii din celebrele conturi elvețiene și-a cumpărat un pachet majoritar de acțiuni la compania Ford.
În altă ordine de idei, le sugerez onoraților directori din industria auto care nu le au cu formulările și literatura că există modalități mai eficiente și mai puțin penibile de a-și face mesajul văzut și auzit. Un singur exemplu:
E din categoria “ce pot face două mâini dibace”. Acolo e poezie dar n-o vezi tu. Pe mine m-a impresionat că la 69 de secunde o mașină Ford e gata, bună de pus pe șosea. Apoi am făcut un calcul și mi-am dat seama că e tot poezie.
Cum n-o văd? N-am zis că textul are un parfum mirific? 😀
Limba de lemn nu moare, nu moare, nu moare. Se transformă.
Dar apropo, am oarecare dubii că-i un specific românesc, pre-decembrist sau post. M-am învîrtit suficient prin
multifuncționalemultinaționale încît să văd aceleași minuni scrise în limbi diferite. Pupatul în fund sau în Piața Independenți este universal, tătă lumea are nevoie de el, sau măcar se slujește de el. E doar chestia că ai noștri au un talent aparte, exersat într-adevăr pe perioade îndelungate, ba chiar începînd din școală (poți citi o compunere la română fără să vomiți?).Singura întrebare este dacă te mai surprinde faza. Pe mine nu, advertorialele nemarcate sunt la ordinea zilei de minim 10 ani.
Nu faptul că-i advertorial m-a surprins, ci modul lui de redactare. Putea fi advertorial scris mai bine. Mai subtil. Nu chiar pe tiparul:
Am zis că-i predecembrist pentru că seamănă cu odele ceaușiste cu trăiască partidul și mult-iubitul conducător. Dacă te uiți la articolul cu acea urare de la mulți ani (spre care am pus link), o să vezi că-i pe același tipar. Cred că ambele autoare vin cu un puternic bagaj din epoca ceaușistă, acolo s-au format și doar asta știu să producă.
Altfel, cred că ai dreptate. Și nu doar cu pupăturile în fund. De exemplu, eu am observat, mai ales la corporatiști, un limbaj care nu este atât laudativ cât mai ales sec, bazat pe multe stereotipuri și importuri masive de englezisme. Vorba ta, limbajul de lemn nu moare, ci se transformă.
Probabil este universal și corepunde unui nivel de (i)maturitate intelectuală.