Greu la deal cu boii mici

Moto: Cel mai important lucru în momentul de față este ca domnul Mircea Geoană, secretar adjunct al NATO, să nu anunțe că am câștigat!

Știați că în Ucraina nu există niciun război? Ne-o spune pe 10 martie ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov:

We do not plan to attack other countries; we did not attack Ukraine either. However, we just explained to Ukraine repeatedly that a situation posed direct security threats to the Russian Federation.

În traducere:

Nu intenționăm să atacăm alte țări. Noi nu am atacat nici Ucraina. Totuși, le-am explicat în mod repetat ucrainenilor că există o situație care amenință în mod direct securitatea Federației Ruse.

Dacă nu înțelegeți de ce nu există niciun război în Ucraina, este pentru că nu mai aveți acces la posturile rusești Sputnik și Russia Today, blocate la nivelul Uniunii Europene pe motiv că fac propagandă. Din fericire, ne lămurește HotNews:

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a lăudat FOX News pentru modul în care relatează despre războiul din Ucraina, despre care Rusia spune că este o „operațiune specială” pentru denazificare și demilitarizare, nicidecum o invadare

Capisci? Nu este un război, ci o operațiune militară specială, și nu contra ucrainenilor, care de altfel sunt tot ruși de-ai lor, ci împotriva guvernului Zelensky, de rit occidental (cel puțin la ultima afirmație au dreptate).

Dar să-l lăsăm pe Lavrov cu ai lui și să ne întoarcem la oile noastre. Spuneam nu demult, în articolul despre Putin, că pentru mine deznodământul conflictului de peste graniță este previzibil, ba chiar foarte clar și implică înfrângerea forțelor ucrainene de către cele rusești. Îmi mențin opinia, în pofida ajutorului pe care îl primește Ucraina de la terțe părți, spun eu, sau pe care îl pompează NATO în Ucraina, ar spune alții mai plastic, ajutor sub formă inclusiv de tehnică militară și mercenari. Asta pentru că presa și televiziunea nu m-au adus într-un stadiu atât de avansat de imbecilizare încât să nu mai pot compara două puteri militare de calibre diferite.

Și totuși, aceeași presă și televiziune, la pachet cu o mulțime de experți din țară, din străinătate și de pe Facebook, nu contenește să-mi spună despre cum Putin deja a pierdut, despre cum armata rusă se află într-o totală degingoladă, despre cum militarii ruși sunt niște împiedicați care n-au reușit să-și atingă obiectivele în 2-3 zile și despre cum Zelensky este cel mai mare erou al tuturor timpurilor, lucru care nu poate decât să ne facă cinste, deoarece noi suntem Ucraina.

Iată însă cum se vede evoluția conflictului prin ochii unui militar american, colonelul în rezervă Douglas Macgregor (într-o intervenție televizată din 5 martie):

Nu-i chiar ce auzi în fiecare zi la televizor, nu-i așa? Apropo, tipul a avut dreptate legat de presupusa bombardare a unei centrale nucleare de către ruși (întrebarea de la începutul clipului), care n-a fost altceva decât un fake news ucrainean, lucru confirmat mai spre seară de Departamentul de Stat al SUA, dar despre asta într-un alt articol, că-i mai mult de scris. S-a înșelat însă când a zis că totul va fi gata în 10 zile (însemnând că pe 15 martie; noi deja suntem în 19).

Totuși, în teren lucrurile merg mai greu decât pe hârtie. Și dacă Douglas Macgregor ne spune că americanii au produs pagube mult mai mari în conflictele lor din ’91 și 2003 cu Irakul, iată și o reamintire a duratei conflictului din 2003, precum și a forțelor militare implicate, făcută alaltăieri de Călin-Liviu Georgescu:

Fiindcă mass media este “dezamăgită” de progresul lent al rușilor (175-190 mii de militari) în Ucraina (semn de slăbiciune și dezorganizare), semnalez că, prin comparație, “operațiunea specială” a SUA în Irak, așa zisa “invazie a Irakului” sau “războiul din Irak”, a început la 19 martie 2003 și a durat 44 de zile, inclusiv 26 de zile de operațiuni de luptă majore, în care o forță combinată de peste 500 de mii de militari din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, Australia și Polonia au invadat Irakul. Capitala Bagdad a fost capturată de forțele coaliției după aproape trei săptămâni de luptă, la 9 aprilie 2003, după un asediu de șase zile. Luptele au mai continuat încă trei săptămâni, și s-au încheiat (oficial, nu în teren) la 1 mai 2003, când Președintele George W. Bush a declarat „sfârșitul operațiunilor de luptă majore” în discursul său „Misiune îndeplinită”. Misiunea îndeplinită a “produs” 45 de mii de victime militari irakieni și șapte mii de victime civili. Deci, invaziile e greu și nu toți poate. Greu și la ruși, și la ai noștri.

De ce nu găsim și astfel de comparații în presa noastră? Răspunsul e ușor de dedus: din cauză că și presa mainstream occidentală e tot o goarnă propagandistică. Propaganda lor, propaganda noastră. Și dacă de propaganda lor ne-a scăpat Uniunea Europeană, de propaganda SUA și UE cine ne scapă?