Ce-i prea mult nu-i sănătos

La festivalul Saga un tânăr a murit și alți 3 au fost internați la spital în stare gravă, în urma consumului de droguri. Oare s-a ajuns ca la festivaluri să se consume droguri pe bandă rulantă? Droguri tari, droguri sintetice, droguri în orice combinație? Nu poți să mergi undeva ca să te simți bine, ca să te distrezi și atât? Trebuie să iei droguri? Și de ce plaga asta e asociată cu o societate (cel puțin la noi în România) mai civilizată decât pe vremea când nu se consumau stupefiante?

Vârsta medie la care poate debuta consumul de droguri, în special canabis și combinații de droguri sintetice, a scăzut în prezent la 13 ani, potrivit specialiștilor Agenției Naționale Antidrog.

Mulți dintre cei care încearcă substanțele psihoactive (care alterează stările conștiinței și psihicului) sunt dispuși să încerce aproape orice combinație, despre care nu au habar ce conține, motiv pentru care efectele pot fi imprevizibile sau chiar dramatice.

Sursa.

Un jurnalist l-a întrebat pe Klaus Iohannis de chestia asta. Iată cum începe răspunsul dumnealui:

Răspunsul continuă, dar vreau să mă opresc assupra următoarelor trei idei spuse aici: ne pare rău tuturor că se ajunge la astfel de excese, organizatorii să fie mai fermi și să educăm tinerii de mici. Așadar, nu consumul de drogurie este problema, înțeleg eu, ci excesele. Consumați, dar cu măsură, că ce-i prea mult strică!

Bine, poate că a formulat nefericit, dar ce a fost în mintea și subconștientul lui când a zis „ne pare rău că se ajunge la astfel de excese”? Să se fi referit oare la un exces de libertate în ce privește organizarea acestor festivaluri? Lucru care ne duce la observația mea de mai sus cu drogurile ca plagă a societăților civilizate. Sau la faptul că în urma unui exces au ajuns la spital respectiv la morgă?

12 Replies to “Ce-i prea mult nu-i sănătos”

  1. Cand am auzit despre subiect mi s-a parut halucinant din punctul de vedere al
    pregatirii celor ce aveau in fisa postului evitarea unor astfel de evenimente.
    Totusi, s-a ivit si alta idee.O fi posibil sa se dea liber la astfel de situatii pronosticabile de oricine cu un singur neuron, pentru a se crea un teren fertil in sensul justificarii trecerii acelor legi oribile, chiar daca ele au ajuns in spatiul public cica scapate din greseala? Sau chiar pentru alte subiecte si mai sensibile?

    Multumesc pentru filmulet!

  2. Cică au împărțit pliante anti-drog la festival. Înțeleg că au avut un mare efect.

    La care legi oribile te referi, Suzana?

  3. Păi fix pe principiul enunțat de tine în titlu, autoritățile știu că se consumă substanțe dubioase, în special pe la evenimente, dar nu se agită cu consumatorii finali (cît timp nu fac excese), ci eventual se străduie să prindă dealerii. Ca urmare, apare replica pe tipul dat-din-umeri „e păcat că îs consumatorii proști și fac excese”, pentru că astfel se atrage atenția asupra fenomenului. Dacă fumezi un cui sau te spargi cu „boabe” la tine acasă între 4 pereți, n-o să știe mai nimeni — tot așa, pînă nu ajungi la spital.

    n.b. Aia cu împărțit pliante e genială, maxim se șterg la cur cu ele tinerii din publicul-țintă.

    n.b.2. În România chiar e nevoie de o discuție ceva mai nuanțată decît „all drugs bad”, respectiv „toate drogurile dau dependență”. Nu de alta dar n-ajută.

  4. E tare cu pliantele. Oare cat or fi costat?
    Ma refeream la legile ne’sigurantei’ nationale.
    Nimic nu pare a fi spre binele nostru. Imi place sa vad imaginea negativa atunci cand fac felicitari. Observ mult mai bine defectele de realizare! Cred ca am inceput sa am un reflex in acest sens. 😊

  5. @Alex

    La modul general, drogurile sunt nefaste. Sigur că putem discuta nuanțat, după cum se poate invoca lipsa unor studii serioase, realiste și transparente despre care substanțe ce efecte precise produc, bune și rele. Personal mă îndoiesc că ar exista chestii absolut safe, dar indiferent de asta, câtă vreme toate sunt băgate în categoria generică a stupefiantelor, per ansamblu sau per categorie sunt nasoale. Una mai slabă duce la una mai puternică, și tot așa, și cu cât starea de plăcere pe care ți-o dă este mai mare, cu atât crește dependența de ele și cu atât starea de alienare sau rupere de realitate de după este mai mare. Iar situația concretă este că iată, oamenii mor și ajung la spital, ori asta nu o pătești după un cui. Dar poate și un cui să perturbe într-o anumită măsură echilibrul psihic și emoțional, nu știu.

    Este adevărat că în ultimă instanță nu poți obliga omul să-și facă rău cu mâna lui, dacă asta vrea (și nici nu-l vei controla acasă, după cum bine zici). Dar poziția anti-drog ar trebui să fie mai fermă și adaptată zilelor noastre (aici are dreptate Iohannis). Evenimentele sunt publice și pot fi controlate, iar dacă ele constituie focare de consum, chestia asta ar trebui să înceteze. Prinderea dealerilor e un pretext: în realitate n-o să fie prinși niciodată cât timp este cerere în piață. Așa că de fapt vorbim despre baterea pe burtă a unor șefi de la poliție care să se poată lăuda cu niște rezultate (bănuiesc că există și o simbioză sau înțelegere între autorități și marii dealeri, că doar n-or fi polițiștii mai puțin consumatori sau mai puțin dornici de a profita de pe urma sistemului).

    PS: Ai văzut The Wire?

    Uite o mostră de eficiență în lupta împotriva drogurilor, marca Agentia Nationala Antidrog:

    @Suzana

    Legile respective n-au nici în clin, nici în mânecă cu consumul de droguri. Nu pot justifica introducerea lor prin dopajul crescut în rândul populației.

  6. N-aş zice că societatea românească e mai civilizată acum decât pe vremea când nu se consumau pe-aici stupefiante. Avem mai multe programe TV, mai multe automobile, computere şi telefoane “smart” şi o viaţă online, dar asta nu ne face mai civilizaţi, doar mai uşor influenţat/manipulat şi de îndobitocit.

    Mi-aduc aminte că mama spunea despre generaţia mea că e una din inculţi. Mă-ntreb ce-ar fi zis despre tinerii de-acum.

  7. Din DEX ’09:

    CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății dintr-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc.; cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți. – Din fr. civilisation.

    Material suntem mai dezvoltați decât înainte de ’89. Spiritual s-ar zice iarăși că ne-am îmbogățit, dar, vorba ta.

    Suntem mai civilizați în sensul că nu mai trăim în grota comunistă. Tarzan adus în New York e un Tarzan mai civilizat. E de asemenea un Tarzan mai puțin viril (cu simțurile adormite), mai predispus viciilor, mai rupt de natură etc. Americanii erau mai civilizați decât (amer)indienii pe care i-au anihilat și care trăiau în armonie cu natura. Colonialiștii erau mai civilizați decât băștinașii coloniilor, că de aia au reușit să-i și măcelărească. Mno, ce ne facem? 🙂

    Poate că ar trebui adăugată o coordonată la civilizație. Poate că simpla civilizație nu-i de ajuns. O armă puternică în mâna unui om imoral poate face mult rău.

    Recomandare de film: Sphere (1998):

  8. Spiritual n-aş zice că ne-am îmbogăţit. Avem tot felul de specialişti în domenii din ce în ce mai înguste, oameni care, vorba am uitat cui, “ştiu aproape totul despre aproape nimic”, dar a căror cultură generală e aproape inexistentă. (Vezi icrele de delfin din ultimul meu comentariu de la postarea cu self-evident.)

    Dar ai dreptate, la civilizaţie ar trebui adăugată o coordonată.

    Apropo de o armă puternică în mâna unui om imoral – presupun că o parte din cunoştinţele pe care le poate dobândi acum oricine vrea să înveţe nu sunt descoperiri atât de noi cum credem. Presupun că le erau de multă vreme cunoscute unor iniţiaţi (de exemplu alchimiştilor) care nu le puneau în cărţi şi nu le împărtăşeau oricui, ci doar celor puşi la încercare pentru a dovedi că sunt destul de morali ca să nu le folosească creând arme puternice. Poate că ei erau civilizaţi cu aceea coordonată în plus – care între timp s-a pierdut. POATE.

  9. Lăsând la o parte speculațiile despre civilizații preistorice foarte avansate și care au dispărut, presupun că multe din lucrurile pe care le învățăm sunt noi. Mă gândesc că alchimiștii nu puteau zbura cu avionul, de exemplu. Dar există relatări și mituri despre sfinți sau indieni care puteau levita. 🙂

    Alchimia e în principal o cale interioară, chiar dacă piatra filosofală sau măiestria pe care o obține practicantul se poate reflecta în conversia exterioară, fizică, vizibilă, a unui (alt) metal în aur. Newton a fost în principal ocultist și abia secundar om de știință, dar nu știa legea gravitației din alchimie și nu știa despre relativitate de niciunde – a descoperit-o Einstein mai târziu.

    Dacă ne imaginăm că trăim la parterul unei clădiri cu 10 etaje, alchimia este știința care studiază posibilitatea deplasării cu liftul între un etaj și altul în timp ce știința modernă se ocupă exclusiv cu studiul (foarte minuțios al) parterului și afirmă că poveștile despre eventuale nivele superioare acestui parter sunt simple fabulații. Dacă yoghinul, alchimistul sau magicianul va crea un anumit fenomen fizic la parter, atunci cel mai probabil n-o va face utilizând instrumentele omului de știință, pe care nu le cunoaște foarte bine dar de care nici n-are nevoie. Căci de la etajul 1 ai o perspectivă mai vastă și poți controla (de sus) parterul, fără să te complici cu legile lui precise, la fel cum șeful dă o comandă și rezolvă o anumită problemă fără să știe întotdeauna cu precizie fiecare detaliu pe care îl implică munca subalternilor.

    Nu cred că Iisus avea cunoștințe avansate de anatomie umană, în sensul celor deținute de medicina modernă (dar cine știe?). Pe de altă parte, asta nu-l oprea să vindece mult mai eficient decât o fac medicii noștri.

    Ce vreau să zic e că presupunerea că noile descoperiri sunt cunoscute din timpuri străvechi ar putea fi oarecum greșit formulată. E posibil ca informațiile secrete dintr-un tratat ezoteric să nu fie compatibile cu limba și domeniul de studiu al cercetătorului modern, chiar dacă uneori sau în anumite condiții ele pot influența acest domeniu și pot produce efecte măsurabile de către omul de știință.

  10. Intre stiintele lumii fizice materialiste si stiintele spirituale nematerialiste, idealiste, s-a construit în ultimele milenii un zid despartitor aparent, întretinut si consolidat artificial de conducatorii sistemelor puterilor imperialiste militare nucleare, politico-religioase si financiare mondiale.

Leave a Reply