Știți că există un blog cu numele din titlu? N-am idee ce mai face cipslim, acum la tinerețe, dar, mă rog, nu despre el voiam să vă vorbesc azi, ci despre comentariile altor tineri. Apărute la unul dintre articolele Renatei, acestea glăsuiesc:
Vladen:
Pai stai ca in afara de 1 si de 4 (mai ales 4) ai descris caracteristici barbatesti :). Cum ziceam 1 si 4 nu bifez, dar legat de restul e interesant ca toata lumea la pensie, indiferent de determinismul genetic, se masculinizeaza :D.
Amurg:
Putin gresit, la batranete, o parte din femei se masculinizeaza iar o parte din barbati se feminizeaza. 😅
Vladen:
Mda cam asa e, tocmai mi-au venit in minte o serie de tatai care-s categoric mai babe decat distinsele lor consoarte :)).
Amurg:
Ok, acum trebuie sa-l asteptam pe Aldus care o sa ne spuna ca amandoi gresim si ca el o sa ne lamureasca si de ce. 😂
Renata Carageani:
Da, Aldus întârzie, probabil așteaptă să trăiască personal experiența bătrâneții și abia după aia vă explică ce și cum.
Vladen:
@Renata Aldus nu vorbeste niciodata despre lucruri despre care ar putea avea experienta de unde iluminarile despre ce e in sufletul mamelor si barbatilor casatoriti sau cum e mai bine sa cresti un plod :D. Asta e farmecul. As fi profund dezamagit sa scrie despre ceva despre care chiar stie ce vorbeste, s-ar duce tot farmecul.
Prin urmare, mi se întinde o cursă. Pe de o parte sunt provocat să mă pronunț pe subiect și sub subiectă (subiectul fiind bătrânețea și subiecta fiind Amurgul), în timp ce pe de altă parte se face precizarea (pentru restul subiectelor din public) că nu am nici cea mai vagă idee despre ce-i aia andropauză. Amurgul și Vladen formează un grup infracțional în contra mea, în timp ce Renata, care-mi ia apărarea, e prea singură împotriva curentului. Provocare acceptată. Între noi fie vorba, dacă am recenzat filme pe care nu le-am văzut, de ce n-aș putea scrie și despre andropauză în floarea vârstei? Sper să scriu în necunoștință de cauză și la 80 de ani.
Așadar, să purcedem.
Cândva, pe un forum a cărui adresă n-o mai țin minte și care între timp cred că a dispărut, un trilematic care acum nu mai e printre noi purta o conversație într-o limbă care nu e româna, și pe care încerc s-o redau/traduc din memorie:
Mircea Popescu:
– Nu există la ora actuală nicio femeie care să conteze în politică.
Interlocutorul:
– Angela Merkel!
Mircea Popescu:
– O persoană ajunsă la menopauză nu este femeie.
Și cu niște anișori înainte, un alt bărbat (misoginii de noi!) cugeta o cugetare de felul următor și care s-ar putea să vă lezeze niște sensibilități, așa cum de altfel mi le-a lezat și mie (căci misogini, dar sensibili):
Orişice fiinţă-i nulă fără pizdă, fără pulă.
Test de cultură generală: puteți numi autorul acestui citat fără să-l căutați pe Google? Indiciu pleonastic: „Cobori în jos, Luceafăr blând…”
Iar dacă nu-l credeți pe Mircea Popescu și nu-l credeți nici pe Eminescu, puteți să-i întrebați pe bunicii voștri care e diferența dintre un taur și un bou. Vă anticipez răspunsul: boul este un taur care a fost castrat.
Cred că avem suficiente date ca să putem încerca un răspuns. Și asta chiar dacă subiectul în sine (pierderea feminității și a masculinității la menopauză și andropauză) nu-mi este accesibil în mod direct și nici nu m-am gândit la el până acum. Căci este oare nevoie să-ți bați un cui în picior pentru a deduce că astfel vei experimenta o cumplită stare de durere? Să sperăm că nu.
Ce-i dă bărbatului trăsături masculine și femeii trăsături feminine? În termeni biologici, discutăm despre hormoni. Mai precis, la bărbați avem testosteronul, care ne conferă calități masculine, în timp ce estrogenul este hormonul responsabil de feminitatea femeilor. De asta, de exempu, o femeie care-și face operație de schimbare de sex își injectează testosteron, după care vocea i se îngroașă, începe să-i crească părul pe piept și pe barbă și devine mai masculină.
Acești hormoni, care totodată alimentează libidoul, sunt produși de către testicule și ovare. Și ce eveniment credeți că are loc la andropauză, respectiv la menopauză? Se sistează secreția acestor substanțe hormonale în organism.
Așadar, este de așteptat ca odată cu înaintarea în vârstă și încetarea activității sexuale să se diminueze masculinitatea bărbaților și feminitatea femeilor, sau, dacă vreți, bărbații ajunși la andropauză să devină mai feminini iar femeile ajunse la menopauză să devină mai Dana Budeanu. De așteptat, dar nu de dorit.
În final, se pare că i-am dat dreptate atât Amurgului cât și lui Vladen, care spuneau că aceste trăsături masculine și feminine diminuează la bătrânețe, contrazicând-o în același timp pe Amurg, care spunea că o să-i contrazic pe amândoi. 🙂 Și toate acestea rămânând fidel principiului de a discuta despre lucruri pe care nu le-am experimentat pe propria piele. Dar dacă voi vreți să trăiți asta pe viu înainte să vă formați o opinie, baftă! În caz contrar, folosiți instrumentele din dotare – în acord cu normele lor de funcționare (adică într-un cuplu), pentru că vedeți bine că dacă le țineți la păstrare nu rezolvați nimic, ba chiar riscați ca ele să se ofilească și mai repede iar voi să deveniți, în sfârșit, niște scriitori avizați. 😉
Ai uitat de progesteron :D.
Eu am fost cat se poate de sincer in ambele mele comentarii in ce te priveste si catusi de putin rautacios. Ma distreaza si-mi place sa citesc cel mai tare (din articolele tale) pe cele in care tratezi subiecte cu care n-ai nici o experienta (gen ce-i in sufletul mamelor cand … *insert whatever here*) si am decis ca nu dau mai mult de doua replici pe o linie de dialog fiindca ne intindem prea mult, tu pare-se ai mult timp, eu n-am si cum nu ajungem nicaieri cu discutia, eu ies prost ca pierd timpul 😀 .
Știu că n-ai fost răutăcios. Și ai dreptate: pe principiul ăsta (al propriei experiențe care te îndreptățește să spui ceva) nici nu ai dreptul la mai mult de două replici sau comentarii pe subiectul andropauzei! 😀
Mi-e și frică să comentez la tine pe blog, Aldus, dacă mă pomenesc cu-o smetie d-aia erudită peste bot, orișicât, țin la onoarea mea de intelectual second hand… 🙂
Totuși, am o nedumerire hormonală de-a dreptul: de ce ți-e ție Dana Budeanu prototipul femeii fără estrogen?
Atât am avut de spus.
De la cine, de la mine? Iar matelotul de cursă scurtă nu intră pe aici decât în silenzio stampa. Nu că i-aș fi interzis, da’ omu’ are totuși niște standarde.
Mie-mi place de Budeanu. Chiar îmi. Dar e mai bărbătoasă așa, mai Zoe, fii bărbată! 🙂 Am un prieten care o menționa pe Jana Gheorgiu. Sau poate o înlocuim cu Mungiu Pipidi? 🙂
Și mie îmi place D.B.
Da, incomparabil mai bine cu Jana Gheorghiu. Dar ăștia mai mileniali, așa, nu prea știu de Jana. Păcat!
Ia sa ma duc sa vad cine e Jana Gheorghiu…
O nimfă.
Am vazut, dar m-a facut mai curios :).
Dacă fiecare televiziune ar avea o Jană, am deschide mai des televizorul.
Foarte bine, Brutus, ca cel putin nu-ti ascunzi intentiile: “nu am venit sa-l/o laud pe Cezar (adica Amurgul!) ci am venit sa-l/o ingrop”.😅
Eu doar am facut o simpla si obiectiva constatare iar “provocarea” mea nu a avut nimic viclean in ea, a fost o biata manusa de catifea aruncata nu groapa leilor, ci pe o banca, intr-o gara, ca sa stam impreuna la o tigara. 🙂
Oricum personalitatea noastra feminina sau masculina, nu este definita doar biologic ci in egala si poate chiar in mai mare masura, este definita de spirit. Sa ne raportam mereu la noi ca fiinte sexuale este degradant. 🙂
Păi și ți se pare că eu am scris într-un mod viclean? Sau ți se pare că m-am supărat? 🙂
O fi definită de spirit (ființa umană), dar spiritul ăsta se manifestă într-un trup, iar trupul, când ajunge la bătrânețe, începe să își închidă unele portițe. Prin care spiritul nu se mai poate manifesta. 🙂
Tot spirit erai și la 15 ani, ca și la 7 ani, dar presupun că pe vremea aia nu-ți ardea de glume cu tentă erotică. 😛
Și lasă-te de țigări. Sau vrei să te lași de altceva cu ajutorul lor? 😆
De ceva viclenie te-as putea banui, da. De suparacios, nu prea, dar de-o tzara de infumurare, da. Restul is calitati. 😅
Spiritul este vesnic si nu cunoaste bariere fizice, nimic de felul asta nu-i sta in cale.
Tigarile sunt, uneori, o companie mai placuta decat a oamenilor.
.
Amurgule, cine vede calități, are calități. Cine vede libertate, este liber. Și cine vede spirit, este spirit.
Dar am o întrebare: poți renunța la țigări, dacă-ți pui în plan? Sau ești un spirit liber și mult deasupra limitelor trupului doar așa, în teorie? 😀
Amurg, cel care nu-și pierde caracteristicile determinate de sexul genetic până în clipa morții e tocmai spiritul nostru. Estrogenul/testosteronul ne lasă baltă, fizicul decade, dar psihicul, spiritul rămâne feminin sau masculin, așa cum i-a fost scris și decis încă din viața intrauterină. 🙂
Aldus, ăsta ar putea fi un subiect interesant – fumatul, doar că e demodat. În sensul că acest viciu a devenit atât de hulit și persecutat în anii din urmă, încât fumătorii trebuie să-și ascundă adicția sau să o practice cât mai discret și-n condiții inumane, uneori. Mă refer la interzicerea fumatului în locuri publice.
Americanii au împins negarea acestui obicei (nesănătos, firește, ca orice viciu, fiindcă un viciu presupune abuz și abuzul nu e sănătos indifernt de obiectul lui) până dincolo de absurd, așa încât în filmele lor holliwoodiene nu mai fumează nimeni, nici mafioții, nici cerșetorii. Rar, rar de tot, mai fumează câte-un criminal ca să înțeleagă spectatorul cât de toxic e personajul.
Cred că pe tema fumatului ne-am putea certa mai îndelung decât pe tema bunătății lui Dumnezeu. 🙂
Renata, asta incercam eu sa-i zic lui Aldus, poate mi-a iesit putin altfel.🙂
Aldus, iar imi esti viclean, nu sunt doar spirit pur, sunt si tina (vorba lui Pavel Corut). Sa stii si sa-ti aduci aminte ca nu-mi place sa vorbesc despre mine la cerere. De-aia nici nu afirm nici nu infirm aluzia ta.
[…] Așa că în momentul de față, dat fiind că Renata a folosit cuvântul „evident”, care conferă afirmației ei încărcătura unei axiome sau legi, mă aștept ca din secundă în secundă1astronomică întregul ei blog să facă *Puf!* și să dispară ca prin farmec. Pentru că, dragii mei, reviste pentru femei n-am citit nici măcar când eram bătrân. […]