Renata Carageani, în încheierea comentariului de la articolul despre gafa lui Biden citind indicațiile de pe prompter:
Am ajuns la trista concluzie că un președinte e suma unor calcule de culise, nu rezultatul alegerilor. La noi, la americani, pretutindeni… Când vor fi alegeri pe Marte, cred că tot așa o să fie și-acolo.
Observația e corectă și importantă. Cred că intuitiv mulți dintre noi bănuiam că așa stau lucrurile, iar asta se vede în prezența tot mai redusă la vot. Bine, aici putem menționa și calitatea execrabilă a candidaților la președinție. Chiar dacă mergi la vot, pe cine să alegi? Nu-i ca și cum ai avea vreodată la dispoziție canditați integri, care să poată muta munții din loc sau să facă treabă, și care să aibă șanse reale de a ajunge pe tron. Cel mai adesea multitudinea de opțiuni politice (că suntem în epoca pluralismului) se reduce la doi candidați, care sunt opuși unul altuia pe linie de partid (de exemplu, unul se îmbracă în alb și altul în negru, unul e dinamovist și altul stelist, unul de stânga și altul de dreapta), dar servesc acelorași interese subterane. Adică, sunt la fel de (i)morali, la fel de slabi, la fel de lipsiți de caracter și de idealuri nobile, la fel de aserviți grupurilor care le-au finanțat candidatura, la fel de șantajabili pe baza unor schelete din dulap – cred că e foarte dificil să fii susținut în ziua de azi fără să te aibă cineva cu ceva la mână, șamd. Prin urmare, nu contează pe cine alegi; rezultatul e același. Faceți un „exercițiu de imagine” și spuneți-mi ce ar fi fost diferit (sau mai bun) dacă în locul lui Iohannis ne pricopseam cu Viorica Dăncilă.
Dacă reflectăm mai adânc, o să ajungem la concluzia poate surprinzătoare că această stare de fapt este într-adevăr imposibil de modificat pe orice planetă caracterizată de actuala paradigmă a democrației. De ce? Pentru că demosul, adică poporul, este mediocru. Dă-i puterea demosului și rezultatele vor fi lamentabile. Este ca și cum într-o școală elevii ar decide pe cine și după ce criterii să-și aleagă profesorul, precum și care să fie programa de învățământ, iar dacă nu le-ar da note bune, l-ar concedia. Cam ce credeți că ar rezulta de acolo? Desigur, a-i lăsa pe proști să-și aleagă înțelepții poate avea rezultate impredictibile pentru toată lumea, inclusiv pentru elite, așa că acest lucru trebuie evitat. Dar asta nu-i o problemă. Pentru că demosul nu are cu adevărat puterea de a alege (ci numai iluzia ei). După cum constata la un moment dat Mark Twain, dacă votul tău ar putea schimba ceva, nu ți s-ar mai permite să votezi. În practică asta se realizează foarte simplu, manipulând masele de oameni prin intermediul mass-mediei. Câteodată mai apare o anomalie sistemică în Matrix, cum a fost Trump, dar se rezolvă la următorul mandat.
Constatarea și mai surprinzătoare este că epoca conducătorilor nealeși din culise a coincis, for better or worse, cu cea în care lumea era împărțită în caste sau pături sociale. Da, acest sistem față de care azi avem oroare, pe care îl considerăm înapoiat pentru că etichetează oamenii la naștere și le acordă drepturi inegale, pentru că le spune că unul e prinț și altul cerșetor, este singurul cunoscut care a produs conducători nealeși din culise. Pentru că erau aleși fie pe cale ereditară, fie prin forța armelor. Unii dintre ei au fost tirani, alții au fost salvatori de neam și au ajuns în calendar (cum este Ștefan cel Mare și Sfânt, despre care cronicarul boier scria că-i „aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”), dar toți au fost lideri autentici, nu de carton. Așadar, iată că întunecatul ev mediu, cu ale lui inegalități, a fost ultimul în stare să producă conducători.
Acum, evul respectiv nu era chiar atât de horror cum ni-l imaginăm noi. Spre exemplu, în Europa clasa superioară era dată de nobili/aristocrați, iar sclavagismul fusese abolit de mult. Te puteai angaja, țăranii aveau drepturi, primeau pământ și erau apărați de nobil. În timp ce nobilii beneficiau de o educație aleasă, care cel mai adesea era pe bune, și erau pregătiți încă din tinerețe pentru rolul pe care urmau să-l ocupe ca adulți. Onoarea era la loc de cinste. Prin ce diferă lucrurile astăzi? Oficial, toată lumea are acces la educație. Neoficial, guvernanții plagiază și nu știu conjuga verbul „a fi”. Oficial, nu există sclavagism. Neoficial, ne rugăm de stăpâni să ne primească la ei pe plantație, pentru o bucată de pâine. Și atunci, de ce-i mai zice democrație dacă-i doar de fațată și de ce trebuie să o ridicăm în slăvi? Simplu: pentru că dacă nu știi că ești sclav, având falsa impresie că ești liber, nu-ți mai vine ideea să te revolți. În plus, iluzia că-ți poți alege o dată la 4-5 ani conducătorii le oferă celor din culise o supapă de siguranță. Căci dacă lucrurile nu merg bine, și niciodată nu merg, îți vei vărsa năduful nu pe ele, adică pe elite, ci pe liderii pe care singur ți i-ai ales, sperând ca în următorul ciclu electoral să-ți corectezi eroarea. Dar cine sunt „ei”, cei care ne conduc din culise? Puțin importă. Cert este că aceste culise sunt reale, iar existența lor ține de o simplă economie a naturii: dacă există oi, vor exista și lupi care să le mănânce. Altfel, ar fi o risipă de (miliarde de) fraieri.
În concluzie, nu avem și nici nu vom avea lideri autentici pe cale democratică. Pentru că este imposibil. După cum spuneam, observația Renatei e importantă. Vă mai amintiți episodul în care Ion Iliescu l-a întors pe regele Mihai de la aeroport, nepermițându-i să intre în țară, deși regalitatea nu mai era de ceva vreme o forță de temut? Iată că voi nu i-ați acordat atenție, dar ei da. Tocmai pentru că aici se ascunde ceva cu miez. Într-o democrație reală, regele Mihai, chiar fiind o simplă umbră a unei aristocrații ce nu se va mai întoarce poate niciodată, ar fi putut totuși candida la președinție, nu? Iată că nu i s-a permis. Căci până și umbra poate fi amenințătoare. Și umbră chiar era. Fiindcă regii au ajuns simple elemente simbolice de decor – iar epoca liderilor autentici a apus odată cu ei. Și dacă nu mă credeți, răspundeți-mi la o întrebare simplă: cine este Frank-Walter Steinmeier?
Desigur, dat fiind că-i democrație, voi puteți avea și alte opinii. Fie despre afirmația Renatei cum că toți liderii sunt aleși din culise, fie despre interpretarea și analiza pe care i-am făcut-o eu. Caz în care le puteți formula mai jos, în comentarii.
Că eu oricum nu le voi acorda importanță. 🙂
Poporul e mediocru pentru că e învățat să fie mediocru. Dacă elevii ar trebui să-și aleagă profesorul, ar face-o în baza sistemului pe care-l cunosc: cineva care le vorbește și care le dă note; vorba ca vorbă, dar notele le influențează viitorul, că așa e sistemul acum. Dar dacă ar trebui să-și aleagă profesorul, dar n-ar fi note, ci doar ar rămâne cu învățătura? Evident nu poate fi așa simplu, că un medic ar trebui să aibă niște competențe ca să profeseze, dar probabil se poate găsi un alt sistem. Toate astea probabil că sunt influențate și de modul tehnologic în care s-a dezvoltat societatea umană, pentru că un medic acum poate face mai mult rău dacă taie ce nu trebuie, pe când o abordare spirituală, energetică, poate implică complet altceva.
Cine a avut o oarecare tangență cu campaniile electorale știe deja ce spui tu acolo. Dacă stai să te gaândești logic, nici nu poate fi altfel. Să zicem că ai o afacere într-un oraș mic. Unora le place ce faci/produci, altora nu. N-ar fi bine să fie ales un primar care să favorizeze dezvoltarea afacerii tale? Cu cât afacerea se dezvoltă mai mult, cu atât mai sus țintești.
Ca idee generală, nevoia de un conducător presupune un grad de inferioritate – chiar mediocritate.
Ce inseamna lider un autentic? Unul nascut sau unul devenit? Viktor Orban e un lider autentic, in viziunea ta? Nu vorbim acum de ideologia lui. La noi, un Arafat, de exemplu, presupunand ca ar intra in politica, ar fi un lider autentic?
Fiecare sistem social va avea si plusuri si minusuri. Tu ai mai avut idei de vot ponderat (mai stiu cum ii ziceai), in care votul unei persoane sa conteze mai mult decat al altei pe baza unor criterii. Asa ceva cred ca va crea mai multe probleme decat incearca sa rezolve… Plus ca va hrani ego-ul si asa foarte usor de atins al celor care se cred buricul pamantului. Ca sa nu mai zic de faptul ca daca un vot are mai multa importanta decat altul, persoana respectiva este dispusa sa plateasca taxe de x ori mai mult, Iar serviciile de baza raman aceleasi nu?
Problema cea mare este ca indiferent de sistemul social ales, omul va gasi cate o portita sa-l exploateze. In cazul de fata, aduci intr-un partid o persoana care are vizibilitate si brusc iti cresc sansele sa fii ales, iar mai apoi faci tabla impartirii, si tot asa
Pe de alta parte, da intr-o scoala, intr-un spital, intr-un avion, vrei sa fii invatat, tratat, pilotat de cel mai bun… Acolo nu se pune problema de vot. Si chiar daca s-ar pune, tot pe cel mai bun l-ai alege, nu? Din ce motiv nu se aplica acelasi principiu si la functii administrative?
Popor mediocru e aproape un pleonasm, zic eu. Poporul, mulțimea, majoritatea reprezintă norma. Norma nu poate fi excepțională, e ordinară, banală. În afara clopotului sunt geniile și, respectiv, imbecilii cu certificat medical.
Presupunând, la modul ideal, că avem de-a face cu un popor mai destupat decât majoritatea popoarelor, acesta va fi manipulat în așa fel încât, cu toate sclipirile lui de inteligență nativă, să creadă/priceapă/perceapă ce se dorește și să reacționeze conform așteptărilor.
Nucleul manipulator nici nu țintește „oamenii simpli”, pe ăștia îi faci din două vorbe și un kil de ulei, ci pe răsăriți. Deștepții, influencerii, vipurile, liderii de opinie, ei trebuie manipulați, restul vine de la sine.
Nucleul manipulator – voi continua să-i spun așa – are nu unul, cicâteva scenarii pregătite ca să obțină reacția dorită, în caz că poporul se lasă greu.
Un exemplu care-mi trece prin minte: în decembrie 1989, dacă lumea nu ieșea la revoltă nici după discursul lui Ceaușescu, nici după bățul prin gard al lui Tokeș și ce alte elemente de recuzită vor mai fi fost, urma să cadă sistemul energetic național, ar fi venit o mare pană de curent generală. Și bezna e mai rea decât foamea, cu siguranță.
Dacă, totuși, în mod neașteptat, mulțimea își spune cuvântul (referendumul pentru demiterea lui Băsescu 2012), ce să vezi, apare Curtea Constituțională care scoate din pământ, din iarbă verde, atâtea zeci de milioane de români existenți, cât e nevoie ca numărul celor care au votat pentru demitere să fie sub 50+1 . Întotdeauna nucleul găsește o rezolvare! … (Băi, îmi amintesc, urma să intrăm pe Transalpina și ne-am oprit la Rânca, să votăm. A fost prima și ultima oară când am crezut, sincer, că și votul meu contează.)
De atunci îl cred doar pe Mark Twain. 🙂
@dam167
Eu zic că oricât de rău e acum în educație, dacă elevii și-ar alege materia și profesorii ar fi și mai rău. Pentru că, cu mintea de atunci, ei ar opta pentru ceea ce li se pare cel mai lejer: fără învățătură, fără prezență la ore și cu note mari din oficiu. Problema e că așa nu vor dobândi niciun fel de competențe. Pentru a le dobândi, au nevoie de cineva care să fie mai priceput decât ei, astfel încât să-i poată învăța, și de un sistem care să le evalueze meritele/cunoștințele obținute în urma învățării. Ceea ce înseamnă că uneori (atunci când nu înveți) vei lua notă mică. Ceea ce înseamnă că pentru a lua notă mare, va fi necesar să depui un efort. Dar fierul se călește în foc și alimentele se fierb în foc. Fără foc, nu vei avea decât crudități. Dacă vrei să cizelezi ceva, este necesar efortul, adică efortul. Și, pentru că tu ești mic și nu cunoști, te lași în mâna cuiva care e mai mare decât tine și cunoaște – un profesor, un mentor, un ghid, un lider. Situația în care tu, ca elev sau discipol, ai vrea să-ți alegi de capul tău profesorul sau mentorul, ar fi eveident un non-sens. Și totuși, exact asta propune democrația. Și atunci, cum să meargă bine?
> Ca idee generală, nevoia de un conducător presupune un grad de inferioritate – chiar mediocritate.
Este în regulă să ai lideri. Oamenii, prin definiție, sunt mediocri. Asta e, nu-i nicio rușine că nu toți sunt genii în anumite domenii, sau artiști talentați, sau altceva. Fiecare are fațete nedezvoltate. De aici, necesitatea sau utilitatea unui conducător sau călăuzitor. Problema e că nu-l poți alege tu. Cum era în Biblie, că un orb conduce pe un alt orb la groapă? Noa, orbul vrea acum să-și aleagă liderul care să aibă vederea bună și să-l conducă la liman. Dar dacă e orb, cum îl va putea alege în mod corect?
@Liviu
Mai sus, prin lider autentic m-am referit mai mult la aspectul de forță. Asta în opoziție cu personajele slabe ce populează scena politică modernă și care sunt subordonate diverselor cercuri de interese din culise. Dar sigur că în caz ideal un astfel de lider (puternic) servește interesele poporului. Altfel, le servește pe ale lui și devine despot. Chiar și așa, despoții din trecut erau de câteva ori peste paiațele de azi, pentru că cel puțin aveau cojones.
Vezi și articolul de la ultimul link, că se leagă cu ăsta.
De ce să plătească taxe mai mari cel al cărui vot cântărește mai mult? Ideea mea nu era ca forța votului să depindă de taxele plătite, ci de cât te duce capul. Când ți se strică mașina, dacă tu nu te pricepi, o duci la un mecanic, nu? Te lași în baza lui, pentru că el se pricepe mai bine decât tine la acest domeniu. Iar dacă vrei ca băiatul tău să învețe matematică, angajezi un profesor de matematică. Nu ți-e jenă să admiți că profesorul respectiv știe matematică mai bine decât tine și că băiatul tău ar ajunge mai bine dacă ar merge pe mâna lui decât pe mâna ta. În mod similar, ideea mea ar implica să-i acorzi mai multă putere de vot celui care-i mai inteligent decât tine, mergând cumva pe mâna lui.
Dar este într-adevăr cu fisuri, deoarece mulți dintre cei care ar lua note mari la un test de IQ sunt, dintr-un punct de vedere mai profund, de o idioțenie crasă.
@Renata
Da, mediocru chiar asta înseamnă, de mijloc. Noi îi acordăm un sens peiorativ (oarecum firesc), dar el definește norma sau majoritatea. Sigur, așa e.
Da, de acord cu manipularea celor care se cred răsăriți. Nu depinde de câtă școală ai, ci de un simț mai profund, pe care foarte puțini îl au trezit. Poți să faci două-trei facultăți (și să se umfle tărâța în tine de cât de deștept te crezi), să ai un job bine plătit, să ai bani, să folosești un limbaj cult și totuși să fii manipulat pe șest. Cred că Eminescu spusese la un moment dat că tinerii români se duc să învețe la Paris fiind boi și revin vaci (sau invers).
Pe de altă parte, poți să vezi o babă de la țară care nu știe carte și care te face din două vorbe (sau pe care n-o poți păcăli). Mai rar, dar se poate și, după cum spuneam, nu ține de lucrurile despre care ne-am aștepta că ne fac imuni la manipulări (de ex notele mari de la școală). N-o să dau nume, dar uită-te la câți dobitoci există în trupa de influenceri, jurnaliști și politicieni care ne vând lumina, perfect convinși de adevărul spuselor lor.
Eu cred că în ’89 a fost ceva mai complexă treaba. Nu cred că a fost o lovitură de stat, așa cum se spune, ci un moment de trezire (spontană) a poporului. Cred că lovitura era planificată prin februarie anul următor și evenimentele din decembrie i-au cam luat prin surprindere pe unii. Dar s-au repliat repede. Oricum, Ceaușescu n-o mai ducea mult.
@Aldus
Pentru ca tu cu IQ-ul tau mare ai putere de decizie peste alti x oameni, care ar vrea altceva. Iar “cat te duce capul”, in ziua de azi, se cuantifica ceva mai greu. Nu toti au sansa sa invete/studieze, nu toti sunt dotati nativ cu o oarecare inteligenta, nu toti se nasc unde trebuie… samd. Si, nu in ultimul rand, politica este mai mult despre abilitatea de a convinge, nu neaparat de a fi cel mai bun intr-un domeniu.
Da, imi duc masina la cel mai bun mecanic, dar o fac pe barba mea, ca sa zic asa. Daca el da o gherla, ma pot duce la urmatorul si tot asa. Daca le mai da si altora, s-ar putea sa ramana fara afacere (asta deja-i putin capitalism 🙂 ) Dar pentru gherla pe care a dat-o, il trag la raspundere pe cel care l-a recomandat? Il trag la raspundere pe el? Eu poate nu voiam acolo…
La vot e si mai important, vrei sa ai mai multa influenta? Ce dai la schimb? Vrei noi zece sa-ti acceptam candidatul, chiar daca nu suntem de acord? Ce dai la schimb? Poate nu-mi plac masurile lui, dar ce ma fac, ca n-am calificarea necesara?
“În mod similar, ideea mea ar implica să-i acorzi mai multă putere de vot celui care-i mai inteligent decât tine, mergând cumva pe mâna lui.” – tu ti-ai da votul pentru cineva “mai inteligent decat tine”? Eu cu siguranta nu. Cel putin nu in conditiile 1 la 1. Cum ziceai si tu, IQ mare poate fi si egal cu idiotenie crasa
Păi nu îți dai votul. De exemplu, votul tău valorează cât 10 voturi obișnuite, în timp ce votul unui om mai inteligent decât tine (să zicem Pleșu) valorează cât 30 de voturi.
Toți votează, dar greutatea votului diferă.
E drept că ar fi mai greu să tragi pe cineva la răspundere în caz că lucrurile ies prost, dar astăzi pe cine poți trage la răspundere pentru cât de prost merg lucrurile? Ai pe cine? 🙂 În situația de acum, toți proștii îți decid ție președintele.