În ultimul articol de pe (b)Arca lui Goe, autorul ne spune, printre altele, că Sfinxul din Bucegi nu se ridică la înălțimea simbolisticii esoterice pe care i-o atribuim, fiind mai degrabă un capriciu al hazardului. La care eu speculez jucăuș în comentarii:
Dar există oare, după părerea ta, hazard? Poate Natura e o forță conștientă, iar hazardul – limbajul ei.
Și mai departe:
Cât despre partea a doua, dacă aș scrie scenariul unui film SF despre o inteligență extraterestră supra-umană ce încearcă să ne transmită un mesaj, aș explora și posibilitatea ca mesajul respectiv să fie catalogat de noi, în conformitate cu propriile criterii, drept o sumă de elemente aleatorii și incoerente, o operă a hazardului.
Față cu această propunere, domnul Goe, serios de felul lui, mă întreabă de ce zic că inteligența aia super-umană n-ar fi în stare să-și calibreze mesajul în acord cu puterea de receptare a destinatarului. Lucru pe care, evident, nu l-am zis niciodată, dar iată cât de diferit pot interpreta doi oameni o aceeași frază.
N-am zis că nu poate și nu știm de ce ne trimite un astfel de mesaj, i-am răspuns. Poate nu vrea să ni-l trimită într-o formă mai adecvată nouă. Poate are motivele ei – ce vor fi elucidate în episodul doi al respectivului serial. Este irelevant momentan. Dar apoi, am început să mă gândesc la următoarea întrebare:
Din ce motive o inteligență superioară ar putea decide să ne trimită un mesaj alcătuit din elemente pe care noi le-am cataloga (cel puțin la prima vedere) drept incoerente, ilogice, neinteligibile – o simplă operă a hazardului? Așa cum catalogăm Sfinxul din Bucegi.
Și iată ce am găsit până acum:
1. Entitatea respectivă se joacă
Poate că ființa sau entitatea respectivă, cuprinsă de o curiozitate ludică, în loc să procedeze așa cum facem noi când luăm un păianjen și un viespe și-i punem într-un borcan închis să observăm rezultatul, lucru pe care eu l-aș numi o curiozitate mai degrabă morbidă, ne trimite, fără să atenteze la siguranța și libertatea noastră, o serie de mesaje a căror cheie de lectură este pentru noi contraintuitivă.
2. Altfel, ar încălca prima directivă
Poate că în lumea ei există o regulă, asemănătoare Primei Directive din Star Trek, conform căreia membrii respectivei civilizații nu au voie să inițieze un contact direct cu o civilizație mult mai înapoiată, rămânându-i soluția să ne trimită astfel de mesaje non-standard, incoerente, pe care nu le putem asimila decât atunci când reușim să ne eliberăm de tiparele noastre de gândire dogmatică și să demonstrăm prin asta că ne putem ridica (măcar parțial) la un nivel mai rafinat de inteligență sau că putem îmbrățișa și alte moduri și reguli de gândire.
3. Decodificare post-mortem
Poate că entitatea respectivă este pe moarte și nu are cu cine să comunice în afară de noi. Nevrând să lase să se piardă toate cunoștințele avansate pe care le posedă, le sintetizează într-un mesaj pe care ni-l trimite, dar, pentru că încă suntem o civilizație violentă și am putea folosi acele informații în scopuri negative, codifică mesajul în așa fel încât nu-l vom putea descifra vreme de foarte multe generații – timp în care fie ne autodistrugem, fie reușim să ne vindecăm de impulsurile violente.
4. Se acționează ilicit
Civilizația din care face parte acea entitate a emis un decret prin care e interzis orice contact cu o civilizație ce încă nu posedă tehnologii de zbor hiper-luminic și a instalat niște filtre automate care detectează imediat orice mesaj coerent trimis de către cineva de la ei inclusiv în galaxia noastră. Ca atare, entitatea respectivă se vede nevoită să-și codifice mesajul în așa fel încât să pară complet incoerent și aleator, un simplu joc al hazardului, pentru a trece de respectivul scanner intergalactic. Ceea ce, din păcate, reduce considerabil și șansele noastre de a-l înțelege.
5. Transcenzând legile fizicii
Entitatea respectivă este de fapt tot un om, care nu ne transmite un mesaj de pe o planetă aflată într-o altă galaxie, ci tot de pe Pământ, dar din viitorul nostru îndepărtat. Mai precis, peste 10 milioane de ani, omenirea va fi descoperit o modalitate teoretică de a trimite mesaje în trecut. Există însă un impediment de ordin practic: ca să trimiți în trecut un mesaj care este coerent, adică un mesaj cu un grad redus de entropie, e necesară o energie uriașă. Acest necesar energetic crește direct proporțional (sau chiar exponențial) cu distanța temporală la care urmează să fie trimis mesajul, ajungând la valori imposibile practic pentru distanțe de milenii. Prin urmare, fie trimiți un mesaj coerent doar cu câteva luni în urmă, fie trimiți în trecutul îndepărtat un mesaj codificat astfel încât să aibă un grad cât mai mare de entropie, adică să apară aleator și incoerent. Evident, acest lucru a făcut ca întreaga operațiune să fie considerată de unii drept futilă, ziarele vremii scriind că se cheltuiesc o grămadă de bani pentru a trimite în trecutul uitat de lume un mesaj care celor de atunci, adică nouă, nu ne va spune nimic. Partea bună este că avem totuși la dispoziție 10 milioane de ani pentru a ne prinde de el și a-l descifra.
6. Experimente de laborator
Într-o civilizație atemporală, un student realizează pentru lucrarea sa de doctorat un experiment în mai multe faze, ce vizează posibilitățile de comunicare cu 10 civilizații alese aleator din galaxie. Prima fază a experimentului durează 3 milioane de ani și implică contactarea a 10 astfel de civilizații prin mesaje aparent incoerente, scopul acestei faze fiind acela de a vedea care civilizație se dovedește capabilă să intuiască și eventual decodifice un astfel de mesaj primit de ea. Din fericire, cele 10 civilizații alese inițial rămân constante pe toată durata experimentului, așa că în faza a doua urmează să primim un mesaj explicit și coerent, pe limba noastră, de la acel student. Trebuie doar să avem răbdare încă 3 milioane de ani.
7. Reflexe pavloviene
Diferența de conștiință dintre noi și entitatea care ne trimite acel mesaj este la fel de mare ca diferența de conștiință dintre noi și un animal, spre exemplu un câine. În aceste condiții, entitatea în cauză nu poate recurge la un limbaj comun cu noi, din simplul fapt că un astfel de limbaj nu poate cuprinde informațiile (de o subtilitate inimaginabilă pentru noi) pe care ea vrea să ni le transmită. Ca o situație analogică, este ca și cum noi am dori să discutăm cu un câine. Dacă decidem să ne coborâm la nivelul lui și să comunicăm „pe limba lui” putem face asta, dar numitorul comun va fi în acest caz atât de redus încât nu vom putea transmite mai nimic din ce dorim să-i transmitem. Adică, vom putea să-l mângâiem, să-i dăm de mâncare, să-l botezăm, să-l dresăm și să-l strigăm pe nume, dar prin acest mod de a comunica nu vom putea să-l facem pe câine să înțeleagă acțiunea dintr-un anumit roman pe care îl citim în acel moment. Așa că tot ce ne rămâne de făcut este să îi citim efectiv romanul, sperând că printr-un miracol câinele respectiv va prinde o frază din zbor și o va înțelege. Evident, într-o astfel de situație câinele nu va înțelege o iotă din ce debitează buzele și coardele noastre vocale, catalogând totul în mintea lui drept un zgomot fără sens, o aiureală, o incoerență verbală, un simplu capriciu al hazardului. Cam la fel se prezintă situația și cu entitatea respectivă față de noi, diferența fiind că noi, având totuși un intelect mult superior câinelui, dăm câteodată semne că ne putem auto-depăși și putem accede la stări mai înalte de conștiință și inteligență, și ca atare entitatea respectivă ne dă totuși o șansă, citindu-ne din romanul ei preferat, în speranța că la un moment dat vom identifica chestiile aleatoare din jurul nostru drept ceea ce sunt ele de fapt.
8. Compatibilitate: 0,0005%
Conștiința acelei ființe este atât de diferită de conștiința noastră, fiind construită după cu totul alte principii, încât modul ei de a vedea lucrurile este incompatibil cu al nostru. Astfel, ceea ce nouă ni se pare coerent este pentru ea total incoerent și invers. Ca atare, ea ne transmite cu bunăvoință un mesaj cât se poate de coerent (din perspectiva ei), care poate e un mesaj general, trimis întregului univers. Doar că nu putem noi să-l pricepem, fiind net diferiți de ea.
9. Universul exterior este oglinda noastră
La fel ca la câteva variante anterioare, entitatea respectivă nu ne transmite un mesaj nouă special, ci lansează un mesaj de pe un satelit super-puternic din lumea ei, mesaj care va străbate spațiul în lung și-n lat, și, în momentul în care va întâlni o planetă locuită de o civilizație inteligentă, un program intrinsec îl va adapta sau traduce pe limba civilizației de acolo. Dar cum autorul mesajului nu cunoaște aprioric limba tuturor planetelor din univers, procesorul intern este programat să analizeze acțiunile și modul de manifestare ale fiecărei civilizații planetare întâlnite, și apoi să încerce să formuleze cumva acel mesaj în acord cu aceste date colectate de la acea civilizație, asfel încât mesajul să fie cumva descifrabil. Și cum civilizația de pe Terra este o sumă de contrarii, noi având pe Pământ atât opere de artă care-ți mișcă inima cât și războaie cumplite, atât muzică angelică cât și zgomot infernal, atât religie cât și ateism, atât frumusețe cât și urâțenie, mesajul care e tradus „pe limba noastră” în acord cu aceste observații ne parvine sub forma unui haos indescifrabil.
10. Nu sunt misogin, dar…
Entitatea care formulează și trimite respectivul mesaj este ceea ce s-ar putea numi la civilizația respectivă o femeie. 😀
Cam acestea sunt motivele care mi-au trecut frugal prin cuget și simțiri. Punctul 10 este evident o glumă, ca să-mi completez decalogul. Dar îl puteți înlocui cu orice ce altceva vreți voi. Sau puteți găsi și alte motive, oricât de bizare sau incredibile ar părea la prima vedere, pe care să le treceți dinjos, la comentarii. Având totuși certitudinea, sper eu, că cel puțin articolul de față nu este scris decât de o banală entitate humanoidă a secolului XXI. 🙂
Vă provoc, așadar, vorba lui Dăncilă, la un exercițiu de imagine.
Evident tot în glumă, ca alternativă la punctul 1o:
Entitatea care formulează și trimite respectivul mesaj este ceea ce s-ar putea numi la civilizația respectivă un bărbat căruia i-a sucit minţile o femeie. 😛 Şi, fiind mult prea preocupat de visurile lui erotice, încurcă destinatarii, ne trimite un mesaj destinat altora, pentru care ar fi fost perfect inteligibil.
Da, cel mai plauzibil motiv e falia dintre modurile de gândire, nivelurile de inteligență: treaba cu câinele mi se pare cea mai sugestivă. Povestește-i animalului de companie Anna Karenina. Va crede că-i povestești Crimă și Pedeapsă. 🙂
Și totuși, o civilizație foarte inteligentă ar putea lăsa un mesaj care devine coerent pe o anume treaptă de dezvoltare a receptorului.
Newton specula că egiptenii ar fi știut care e circumferința pământului și că unitatea de măsură folosită la construcția piramidelor e legată de aceasta. Azi există o mulțime de speculații despre relații întâmplătoare sau nu între dimensiunile piramidelor și anumite constante matematice sau distanțe cosmice. Dacă admitem că relațiile nu sunt întâmplătoare, atunci mesajul „egiptenilor” pentru lumea modernă s-ar scrie așa:
Noi știm care e distanța de la pământ la Soare. Cunoaștem bine constelația Orion. Am reprodus-o aici, pe pământ. Știm valoarea numărului „pi”. Știm că un corp fizic corect conservat/mumificat, păstrează, în anumite celule, ADN viabil după mii de ani – clonarea nu e un mit, prin urmare nici reîncarnarea nu e.
Asta „citim” noi după mii de ani. Altminteri – doar niște morminte construite din orgoliu nemăsurat.
Prin urmare, nu există mesaj incoerent, doar receptor neavizat.
În altă ordine de idei, nu pot să uit o anume idee din cartea „De ce tac civilizațiile extraterestre?” și anume că, diverse șabloane cu care măsurăm noi inteligența unei specii sunt arbitrare și strict umane. Cică omul e cea mai ineligentă specie de pe planetă fiindcă a descoperit focul. Delfinii sunt nițel mai prostuți, fiindcă nu l-au descoperit. Dar ce să fi făcut delfinii cu focul? La ce le-ar fi folosit? Ei au descoperit metode de comunicare la distanțăSonarul. Înaintea noastră. Și liliecii – radarul. Tot mai devreme ca noi.
Nea’Goye & Aldus, Sfinxii & Babele… îsi întreaba nostrastellelelelele…😊😂🤣
@Vero
😀 😀 😀
@Renata
Piramidele sunt o altă enigmă, ca și Sfinxul. Cine le-a construit, cum și de ce rămâne învăluit în mister. Dar este cert că ele au fost folosite de-a lungul timpului la diverse inițieri și că au avut o anumită integrare religioasă, esoterică – lucru pe care nu știu dacă o să-l găsesc vreodată pe blogul lui Goe. Preoții Egiptului știau mult mai multe decât ne-am putea noi imagina despre un prelat antic.
De altfel, anticii în general cunoșteau mult mai multe lucruri decât ne imaginăm noi despre ei. Sigur că nu nu vorbim de popor aici, care nu era informat, ci de elită, de cei inițiați. De exemplu, Voltaire spune că Pitagora a învățat geometrie de la brahmanii (casta preoților) indieni.
@Iosif
Clipul respectiv e blocat în România și mi-e lene să fac săpături.
“Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului.
Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.”
Aș vrea să nu comentez prea mult postarea pe care o citezi, la fel și ideea/definiția/semnificația sfinxului, pentru că pleacă de la o imagine istorică incorectă, deci simbolistica bazată pe acea imagine e, în cel mai fericit caz, superficială, dacă nu chiar greșită. Autorul a ratat ocazia, după părerea mea, de a elabora modul instinctiv al omului de a identifica fețele, dar și modul în care a les să se exprime în istorie prin asocierea capului de animal cu un corp uman, sau invers.
Eu cred că e invers, cei care vrem cu disperare să transmitem mesaje suntem noi, nu alte entități, iar monumentele de pe Pământ se doresc a fi instrumente pentru a (re)stabili un canal de comunicare. Mesajele către oameni au fost tot timpul clare, simple și adaptate vremurilor în care au fost trimise, chiar și cu exemple practice. Aproape toată lumea antică a fost condusă/coordonată și educată/inițiată, nu au fost mesaje criptate. Una dintre teorii însă e că avem o amnezie de care nu ne putem vindeca și nu putem pune cap la cap ce avem în față. Excepție poate sunt acele simboluri din lanurile de grâu/porumb, care evident sunt criptice, dar unele sunt răspunsul la mesaje trimise de noi în spațiu – în general mesajele trimise în spațiu de oamenii epocii moderne au baza în matematică.
Ai fi de acord cu ideea că o entitate inteligentă alege să comunice în cel mai simplu mod posibil? Inteligența îi oferă mijloacele pentru a o face.
@renata+carageani: în Egipt nu e vorba numai de civilizația egipteană, ci și despre predecesorii lor. Predecesorii lor, ăia cu piramidele, nu transmit că știu/au știut ceva, ci că acel ceva e important (proporțiile și legătura lor cu spațiul cosmic). Un mod simplu de a identifica civilizația egipteană de predecesori este scrisul; în piramide nu s-au găsit hieroglife și nici altă formă de scris. Cât despre morminte, în peste 100 de piramide nu au fost găsite mumii, nici măcar în cele ale căror încăperi au rămas sigilate.
Mesajul egiptenilor legat de mumii e în Cartea Morților, care tehnologic încă lasă loc de interpretări multiple. Dar, spre deosebire de predecesorii lor, ale ales calea scrisului și a artei vizuale.
Dacă ne uităm la istoria omenirii, care se dovedește an de an că e mult mai lungă de 4-5 mii de ani, civilizațiile extraterestre n-au tăcut niciodată.
@dam167
Da, am formulat o prostie… Evident că edificatorii piramidelor nu doreau să-și dovedească viitorimii superioritatea. Probabil că au vrut să ne atragă atenția asupra unor informații/relații pe care e necesar să le cunoști dacă vrei să progresezi.
Zici că n-au tăcut nicidată? Vrei să vorbim despre asta? Mi-ar plăcea.
Poate acceptă Aldus să-ți dea găzduire pentru un text pe blogul lui?!
@Aldus
Te rog, fă ceva cu plusul ăla dintre renata și carageani!
@dam167
Depinde de motivațiile ei. Sunt de acord că dacă dorește, o astfel de entitate ar putea să-și formuleze mesajul într-un mod care să fie cât mai adecvat receptorilor. Dar poate nu toți cei care citesc acel mesaj sunt vizați de către ea.
@Renata Carageani
Din câte rețin, l-am mai invitat o dată pe da167 să scrie la mine, dacă are subiecte pe care nu dorește să le trateze pe blogul lui – unde scrie mai mult despre fotografie și alte domenii tehnice. Invitația rămâne deschisă.
Vezi, dam, dacă nu-ți pui link la blog? Crede lumea că n-ai.
Plusul e de la tine. Ne-am idee de ce te-ai iscălit așa, chiar voiam să te întreb. 🙂 Mai ales că am văzut că la Goe comentezi cu alte date (îți apare numele corect și altă poză la avatar), și mă gândeam că la mine poate comentezi în dorul lelii sau ceva. 😀
Ți-am editat ultimele comentarii, dar dacă tot așa le trimiți, adică tot așa te semnezi la ele, o să fie o problemă recurentă. Probabil ai trecut din greșeală, la primul comentariu, un plus în loc de spațiu, și ți-a rămas setat așa în căsuța de comentarii din browser. Că doar tu îți alegi și numele și adresa de mail de pe care comentezi.
PS: Și văd că și tu comentezi fără link spre blogul propriu.
Da. Trebuie să repar asta. La tine, din greșeală, comentez cu adresa de mail, nu cu aia de blog. Am văzut, dar, din lene, n-am modificat. Să vedem dacă mă pricep să repar.
test
cred că am reușit!
Da. Doar că ți-ai trecut numele fără majuscule! 🙂 Da-n rest e bine. Ai inclusiv link spre blogul tău.
Renata Carageani: Zic că n-au tăcut niciodată pentru că, în istoria umană cunoscută, sunt extrem de multe relatări despre legături cu alte civilizații/entități. Prin istoria umană cunoscută mă refer la ceea ce e convențional acceptat, adică ce învățăm la școală – Egipt, Sumer și alte triburi/așezări care preced primele mari civilizații. Descoperiri mai noi, gen Gobekli Tepe, sugerează că sunt șanse mari să găsim urme ale unor civilizații mai vechi decât ceea ce consideram noi că ar fi începutul istoriei, iar asta va schimba narativa.
Revin la contact și legături. Indienii Hopi povesteau despre oameni din stele care au venit și le-au arătat lucruri, idee care se păstrează în general în America – a venit câte un dude care a stat ceva timp și i-a învățat pe oameni lucruri. Similar cred că a fost la Maya și Inca. Tot pe același principiu sunt multe zeități – denumite așa mai ales de noi în era modernă – care aveau un comportament uman, chiar dacă erau superiori oamenilor: aveau conflicte între ei, aveau parteneri și făceau copii (Osiris și Isis, de exemplu) și controlau anumite regiuni. Mie mi se pare ciudată ideea de a avea un zeu care controlează doar unele regiuni.
Mai târziu, prin evul mediu, s-au documentat apariții religioase, de multe ori cu mii de martori. Părerea mea e că aceste contacte au fost adaptate diferitelor stadii de evoluție ale societăților umane, evul mediu a pus un mare accent pe religie. În antichitate oamenii erau, chipurile, mai primitivi, deci au fost personaje care i-au îndrumat și/sau i-au condus. Mai târziu au fost adoptate mai puține religii și multe s-au făcut în numele lor, deci mesajele au venit de la entități care semănau cu personajele la care se rugau oamenii.
În era modernă au apărut OZN-uri și răpiri, unul dintre cazurile celebre e așa zisa răpire a cuplului Barney și Betty Hill. Spre deosebire de mediatizările prostești din ziua de azi, în cazul respectiv cei 2 și-au dat seama de asta când au început un tratament pentru probleme psihice.
Din punct de vedere spiritual la fel, sunt multe relatări de contact cu diverse entități, de obicei sub influența a diverse droguri. Un exemplu modern și documentat e channeling-ul făcut de Carla Rueckert și Don Elkins (The Law of One) prin care s-a luat legătura cu o entitate care-și spune Ra. Practic Carla, drogată cu LSD, devenea un instrument de comunicare între Don și Ra – e un material foarte amplu care poate fi citit/ascultat.
Acum eu doar am spicuit câteva lucruri, așa zisele „povești” sunt foarte detaliate, inclusiv tehnologia folosită – chivotul legii, diverse ambarcațiuni cu care se urca la ceruri etc. Strict ca o părere personală, sunt mult prea multe lucruri ca să fie doar invenții ale omului. Ar fi o discuție amplă și dacă/ce anume e de fapt extraterestru la origini, că poate și noi suntem printre cei veniți la un moment dat.
@Aldus: mă gândesc la invitație (și mulțumesc, apropo), doar aș avea nevoie de timp și liniște pentru ceva coerent. Te anunț eu când va fi cazul.
Cred ca un like de la mine e bine venit. Adica 10 motive = 10 like-uri. Alduse, ce sa spun …….. ai crescut. Bineinteles nu ai crescut precum al voinic dar de la 3 link-uri sa ajungi la 10 nu-i de colea. Surprinzator ca Nenea Goe a dat un like la plesneala fara sa ciripeasca. E o strategie, Nenea parleste doar la dansul in ograda la altii se abtine. Asa ca de la mine tu ai like dar el nu. Adica, nu inca…….
dam167: De la Däniken încoace am citit și eu cam tot ce s-a găsit prin librăriile românești. Asta se întâmpla în tinerețe. Mai târziu mi-am pierdut interesul acut pentru poveștile cu paleoastronauți, dar continui să cred că e singura explicație logică pentru existența religiilor.
Odată am citit o carte de Doru Davidovici (pilot), care spicuia fapte, evenimente trăite de piloți în întâlnirile lor ciudate din cer, dacă nu fac vreo confuzie cu alt autor. Am împrumutat cartea și-mi pare rău, că n-am mai văzut-o înapoi. Ce-mi amintesc sigur era motto-ul: „Colegilor mei din neștiut”. M-a impresionat până la lacrimi. Apoi îmi amintesc că am citit Victor Kernbach – Enigmele miturilor astrale.
Spune-mi dacă ai citit Programul Terra de Tony Victor Moldovan. Aproape toți cei cu care am vorbit despre, susțin că e o tâmpenie. Mie mi se pare o decodificare deșteaptă a Bibliei, deloc absurdă.
@Olga
Like-ul tău face cât 11, deci eu am 20 și el n-are decât 5. 😀 Dă-i și lui, ca să-i crești stima de sine! 🙂
PS: De comentat comentează destul de mult pe https://adolescentrebel.com/, probabil din slăbiciune pentru autoare.
Nu pot să dau like fără să comentez. Goe are pretenții mari și așteptări gigantice. Aspira la 100 de like-uri in o mie de ani. Eu ii urez succes maxim. Aștept următorul articol…..aștept the next train că la Sfinxul cu babele lui are prea multe comentarii. La Adore Goe comentează din obligație in semn de recunoștință față de providență de omul
are o multitudinea de comentarii.
Legea compensației….Oricum Goe e lbun îi vin ideile pe bandă rulantă in schimb tu Alduse mai ai de lucru cu originalitate…. Așa că eu aștept teme noi cool fresh și cu stil.😀
Știu că are multe comentarii la ultimul articol – cel puțin un sfert sunt ale mele. 🙂
PS: Acum, de când ți-ai schimbat nick-ul, aștepți texte cu stil? 🙂
Maiculita, stii cate comentarii are Goe cu Sfinx-ul…………nici nu iti vine a crede? 265………si cred ca bate 300. Zici ca are miere pe dansul??? Am vrut sa scriu si eu un articol, dar mai astept, tot wordpressul e calare pe el. Adica pe Sfinx. Adica pe Goe cel frumos cu perlele de aur. NICI NU IMI VINE SA MA GANDESC LA CATE VIZUALIZARI O AVEA? LA CATE TARI? CU SIGURANTA CEL PUTIN UN PAKISTANEZ TOT A CITIT FARA LIKE SI COMMENT , DAR A CITIT……..Ma doare capul……..
Așa o fi. Dar numără și de la câți comentatori sunt cele 265 de comentarii. 🙂
@Renata Carageani: Așa e, poveștile cu paleoastronauți devin monotone la un moment dat, plus că mi se pare simplistă ideea că niște netități au poposit o perioadă pe Pământ, cu treabă, ca mai apoi să încalece și să plece fără urmă. Asta a dat undă verde ideii conspiraționiste cum că cei care au subjugat omenirea sunt încă aici și își continuă practicile sub o formă sau alta. Dacă țin bine minte, concluzia lui Von Daniken din ultima lui carte e că zeii n-au plecat, ci îi avem încă în noi, în componența ADN-ului. Nu merită cartea, apropo, e doar o ciorbă reîncălzită.
Nu am auzit de Programul Terra dar, deși programasem pentru marginea piscinei Fingerprints of the Gods a lui Graham Hancock, s-ar putea să o/le citesc (sunt 2 volume?). Mai nou am impresia că multe dezvoltări de calitate ale unor idei interesante, în cărți sau filme, sunt considerate tâmpenii, așa că ar putea fi ceva acolo.
La Robert Sepehr (antropolog) am auzit o altă teorie, care e de fapt o înfășurătoare a mai multor idei din sfera spiritualității. Pe scurt, adevărata spiritualitate nu are legătură cu o entitate anume (Dumnezeu în creștinism), ci cu o conștiință universală din care facem parte cu toții. Entitățile autointitulate zei, în particular Dumnezeul creștinilor, sunt preponderent manipulatoare și negative, chiar răzbunătoare. Astfel diavolul devine un personaj pozitiv pentru că încurajează oamenii să guste din pomul cunoașterii (metaforic vorbind) și să cunoască adevărata spiritualitate, în locul unei direcții impuse de cineva dispus să se răzbune pe cei ce nu-i urmează calea.
Oricum, mi se pare fascinant că din orice direcție ai privi, absolut toate formele inteligente de viață, materiale sau energetice, au o dorință de a comunica.
dam167:
https://sirius-star.ro/wp-content/uploads/delightful-downloads/2016/05/Programul-Terra-Toni-Victor-Moldovan.pdf
Dacă vrei s-o citești, chiar și pe diagonală, extrage-ți lista abrevierilor din introducere; la un moment dat se aglomerează și textul devine greu de urmărit.
Te referi la dorința de comunicare intraspecifică sau peste barierele de specie?