Pe când eram eu la școală, limbajul de programare la modă (atât la profilele de non-informatică cât și ca punct de plecare pentru viitorii informaticieni) era limbajul Pascal. Pe atunci în implementarea firmei Borland, respectiv Turbo Pascal 7.0. Turbo Pascal n-a fost niciodată folosit în scop profesional, ci doar în mediul academic (ca limbaj didactic), și era deja antic încă de pe vremea aia. Programele scrise în el erau pe 16 biți și puteau rula pe calculatoare mai vechi decât 286.
Ca să scrii un program în Turbo Pascal trebuia să îți instalezi mediul de dezvoltare de la Borland, care conținea un editor de cod, un asamblor, un compilator, un depanator, un profilator1Nu știu cum să traduc “profiler”-ul din limba engleză. și alte asemenea instrumente sofisticate. După care deschideai editorul de cod, scriai de exemplu rândurile de mai jos:
begin
WriteLn('Primul meu program Pascal!');
WriteLn(0.1+0.2);
end.
tastai Alt+F9, iar compilatorul îți crea un fișier cu extensia exe, ce conținea codul mașină aferent programului tău. Pe care, dacă îl rulai, obțineai următorul rezultat:
După cum probabil intuiți, begin și end marchează începutul și sfârșitul programului, instrucțiunea Write afișează ceva pe ecran (Ln-ul de la sfârșit are rolul de a face cursorul să treacă la linia următoare, astfel încât următorul text afișat să nu fie în continuarea primului ci cu un rând mai jos), partea cuprinsă între apostrofuri este tratată ca un șir de caractere (text) iar partea din a doua paranteză ca o adunare de numere reale. Dar ce e cu numărul acela lung?
3.00000000000000E-0001 este o notație științifică pentru 0.3: înseamnă 3*10-1, care face 0.3. Putem formata afișajul numerelor reale într-un mod mai prietenos cu retina noastră, sau, în cazul de față, putem folosi fereastra de evaluare imediată a unei expresii, direct din cadrul editorului Turbo Pascal:
Ca o scurtă paranteză pentru cei cu afinități în domeniul programării: Borland Pascal te obligă să declari fiecare variabilă înainte de a o folosi (adică, de exemplu, dacă vrei să scrii undeva “x = 5”, trebuie să declari anterior variabila “x” ca având un anumit tip) și îți pune la dispoziție 6 tipuri de numere întregi (fără semn pe 1 sau 2 octeți și cu semn pe 1, 2, 4 sau 8 octeți) și 4 tipuri de numere reale (reprezentate pe 4, 6, 8 și 10 octeți). Așadar, ai la dispoziție o plajă largă de variante ce-ți permit optimizarea vitezei și a consumului de memorie (în limitele compilatoarelor de atunci) asigurându-te că rezultatul operației nu va “da pe dinafară”. Închid paranteza.
Those were the days, cum zice un cântecel de la Abba. Fast Forward aproape trei decenii de la ultima versiune Turbo Pascal și astăzi, dacă dai o căutare pe Google după “cel mai popular limbaj de programare” sau “cu ce limbaj de programare ar fi bine să încep”, o mulțime de situri vor lista pe prima sau pe primele poziții JavaScript.
JavaScript este limbajul de programare ce animă paginile HTML. Adică, siturile ce conțin mai mult decât doar imagini și text. Dacă aveți un blog, un forum sau un sit oarecare, cel mai probabil acesta conține și cod JavaScript. Pentru a scrie JavaScript nu ai nevoie de instrumente speciale: orice editor de text va fi suficient. Iar pentru a rula cod JavaScript nu ai nevoie de un compilator separat sau de un fișier exe; orice browser știe să execute JavaScript, existând chiar și o competiție între ele pe tema care e cel mai bun și mai rapid la asta. Și, cel mai important, toate numerele din JavaScript sunt de tipul Number, reprezentate cu virgulă și pe 8 octeți indiferent de natura lor, așa că nu mai trebuie să-ți bați capul cu ce tip numeric să alegi pentru variabila cutare. Sau măcar să declari acea variabilă, chestie opțională.
Să facem așadar un mic program în JavaScript. Pentru asta, vom avea nevoie mai întâi de un sit. Deschideți Notepad, WordPad sau orice alt editor de text, de preferință cât mai simplu, și scrieți în el următoarele rânduri:
<html>
<body style="background-color:bisque;">
<h1>Primul meu site!</h1>
</body>
</html>
Salvați fișierul cu nume orice.html și apoi dați dublu-clic pe el. În browserul vostru principal se va deschide o pagină cu următorul conținut:
Felicitări, tocmai ați creat un sit! A fost simplu, a fost ușor, nu a trebuit să descărcați sau instalați nimic și, bonus, textul paginii este afișat pe un fond frumos, de culoare bisque. Puteți schimba culoarea cu orice altă culoare dorită sau puteți înlocui linia a doua din cod cu <body>, caz în care fondul va fi de culoare albă. Să-i adăugăm acum un mic cod JavaScript. Modificați rândurile de mai sus, inserând înainte de </body> cele trei linii de culoare violet (culoarea violet este doar ca să le scot în evidență, voi nu trebuie să le colorați nicicum):
<html>
<body style="background-color:bisque;">
<h1>Primul meu site!</h1>
<script>
document.write(0.1+0.2);
</script>
</body>
</html>
Sau pur și simplu luați tot conținutul de mai sus cu copy/paste și rescrieți fișierul.
După cum fără îndoială v-ați prins, codul JavaScript este încadrat de <script> și </script> iar rândul cu “document.write(0.1+0.2);” instruiește browserul să afișeze rezultatul adunării celor două numere reale – echivalentul instrucțiunii WriteLn din Turbo Pascal. Și iată, ați scris primul vostru program în JavaScript și, cu ocazia asta, ați trecut de la un limbaj de programare antic la unul modern. Nu uitați să salvați fișierul, dați din nou dublu-clic pe el (sau faceți refresh la pagina din browser), relaxați-vă și admirați cele 3 decenii de evoluție din domeniul programării:
As the old saying goes, it’s not a bug, it’s a feature!
https://vimeo.com/564363276