Că tot a fost pe 1 iulie ziua Canadei:
Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j’ai acheté des oiseaux
Pour toi mon amour
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j’ai acheté des fleurs
Pour toi mon amour
Je suis allé au marché à la ferraille
Et j’ai acheté des chaines
De lourdes chaines
Pour toi mon amour
Et puis je suis allé au marché aux esclaves
Et je t’ai cherchée
Mais je ne t’ai pas trouvée
Mon amour
Autorul poeziei este Jacques Prévert. Nu știu franceză, mă folosesc de Google Translate:
Am fost la târgul de păsări
Și am cumpărat păsări
Pentru tine, dragostea mea.
Am fost la piața de flori
Și am cumpărat flori
Pentru tine, dragostea mea.
Am fost la piața de vechituri
Și am cumpărat lanțuri
Lanțuri grele
Pentru tine, dragostea mea.
Și apoi am fost la piața de sclavi
Și te-am căutat
Dar nu te-am găsit,
Dragostea mea.
Ce părere aveți de versurile de mai sus? Că ce părere au canadienii și cum au reacționat când o profesoară din Toronto le-a predat-o elevilor ei aflați din articolul ăsta (via Gabriel Purcaruș).
Vă zic, noi stăm bine. Așa creștini și conservatori, sau cu himere medievale, noi stăm foarte bine față de ce-i în țările mai dezvoltate și mai bătute în cap. Uite, ăsta-i un lucru pentru care merită iubită România. Când o să ne ajungă și pe noi valul, dacă o să ne ajungă, eu sper să nu, dar dacă va fi, vor propune interzicerea Legendei Meșterului Manole pe motiv de misoginism și instigare la crimă. Atunci să vă faceți griji.
Apropo de care chestie, premierul Canadei, Justin Trudeau, e tipul care a sugerat înlocuirea lui „mankind” cu „peoplekind”. Pentru că „mankind” conține „man”, care înseamnă bărbat, și deci nu le include pe femei.
Citez din articolul la care ne-ai trimis:
“Nu pot decît să bănuiesc ce fantome naște această poveste în sufletele celor care au trăit din plin perioada comunistă. ”
Eu am trăit în perioada comunistă 32 de ani. Ce ştiu despre prima ei parte e din auzite, de la părinţi şi alte rude care au trăit-o – şi nu ştiu cu lux de amănunte, în copilărie aveau grijă să nu critice regimul în prezenţa mea. Dar, din ceea ce am trăit eu, pot spune că atunci cenzura era mai puţin aberantă, nu friza absurdul, ca acum. Pe vremea aia oamenii încă mai pricepeau metaforele. Cenzura de atunci era capra care sare masa, cea existentă acum într-o parte a lumii (considerată înainte de 89 etalonul democraţiei şi al libertăţii cuvântului) e iada care sare casa.
Dar nici noi nu suntem prea departe de situaţii ca aceea creată în Canada de această poezie. Am în lista de pe FB o persoană (traducătoare, nu muncitoare necalificată) foarte mândră de fiica ei, care i-a spus că nu-i place “Două loturi” (Caragiale) pentru că e poveste rasistă, ăia vorbeau foaaarte urât cu ţigăncile; nu-i place nici Degeţica (Andersen), pentru că e o poveste despre sechestrare de persoane. Şi diverşi comentatori îi cântau în strună, spunând că, în ziua de azi, copiii sunt mult mai perspicace decât eram noi, ăştia acum maturi, la vârsta lor.
Incidentul cu poemul lui Prévert este dovada a ceea ce se întâmplă când prostia, analfabetismul funcțional și lașitatea își dau mâna. Da, și lașitatea, pentru că refuz să cred că absolut toți adulții care au analizat situația nu au înțeles metaforele. Cred că unii știau foarte bine ce vrea să zică poetul, dar le-a convenit să tragă cu corectitudinea politică, fiindcă asta dă bine la dosar.
Pe de altă parte, când tu, profesor, știi că ai de-a face cu o generație de tâmpiți, nu le predai Prévert. Cât rafinament literar ar fi trebuit să aibă copiii ăia ca să „guste” asemenea versuri?
@Vero
Cred că în cazul comentatorilor respectivi, copiii din ziua de azi sunt la fel de înțelepți ca ei. Doar că ei n-au fost expuși la propaganda progresistă pe vremea când erau copii, de aia lor nu li se părea nimic suspect atunci.
@Renata
Tu îl numești incident. Eu îl văd mai degrabă ca pe o nouă paradigmă. Nu ca pe un caz izolat, ci ca pe unul dintre nenumăratele exemple care definesc norma. Și de asta corectitudinea politică este periculoasă.
Putem analiza care-s resorturile celor implicați, cât la sută e lașitate acolo, dar eu cred că e și foarte multă prostie, pe care curentele astea moderne sau noua educație o cultivă. Vezi și ce zice Vero mai sus, de tânăra noastră generație tot mai perspicace.
Dar este și lașitate, probabil. Tu aici dacă publici un articol pe tema asta, vei primi cel mult câteva critici răzlețe de la unii progresiști. În general vei fi în asentimentul poporului. Dacă faci același lucru acolo, riști nu doar o pată la dosar, ci chiar să rămâi fără job.