Pe scurt #1

O clinică germană de eutanasiere refuză clienții care nu sunt vaccinați împotriva COVID-19 (The Spectator). Altfel spus, morții cu morții și viii cu viii.

Chestia asta-mi amintește de un episod din The Good Wife, în care niște avocate reușesc să amâne execuția unei pedepse capitale pe motiv că acul cu care urma să fie făcută injecția letală nu era sterilizat corespunzător.

Lara Tassan Zanin, citată de Agerpres:

Deși 80% dintre studenții de la Academia de Studii Economice sunt femei, aceste femei geniale dispar de pe piața financiară la 5 sau la 10 ani după absolvire, a declarat, luni, directorul pentru România al Băncii Europene de Investiții (BEI), Lara Tassan Zanin, într-o dezbatere despre promovarea femeilor în economie.

Poate, fiind geniale, știu ele ce știu de se reprofilează.

Pornind de la ultimul articol al Renatei, am citit și eu în sfârșit o parte din interviul cu soprana Angela Gheorghiu chiar ea. Citez:

Mi-aduc aminte, am și scris în carte despre lucrul ăsta, cum mi-a spus o vorbă foarte urâtă chiar la prima lecție de canto. În loc să-mi spună un bun venit. Eram în primul an de conservator, aveam 18 ani, eram un înger și la propriu și la figurat, pe vremea aceea. M-a șocat cu o frază absolut oribilă. Dar eu eram foarte sigură pe forțele mele, de faptul că voi munci și voi studia pentru a putea cu propriile forțe să ajung acolo unde vreau să ajung. A fost o luptă continuă în Conservatorul care se numea și… pardon, asta trebuie să spun, se numea Ciprian Porumbescu. Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puține lucruri… Aici este o problemă în România. O problemă cu George Enescu, cu Ciprian Porumbescu… Nimeni nu vrea să afle cine au fost oamenii aceștia. Ciprian Porumbescu a fost un compozitor ce se afla la începutul carierei, a compus o operetă românească. Muzica sa nu este de mare valoare, comparativ cu mulți alți compozitori români. Bietul de el nici n-a avut timp pentru că a murit tânăr din cauza tuberculozei. După aceea am început să auzim despre George Enescu. Mai târziu, la sfârșitul Conservatorului, am aflat și eu, prima oară de la Sergiu Celibidache, că nu numai istoria de la școală, istoria României, politică sau socială, dar și istoria culturală este alcătuită în România din false legende. Din oameni despre care ni se spune că au făcut, că sunt mari, dar ei nu sunt așa de mari. Eu în 30 de ani nu am descoperit nici o sală importanta în care George Enescu să fi cântat. Unde a cântat? Vă imaginați în perioada în care George Enescu a cântat la vioară ce artiști mari erau atunci pe planetă? Vă puteți imagina?

[…]

Ce înseamnă să faci o carieră mondială, ce înseamnă să fii un mare compozitor, ce înseamnă să fii un mare dirijor? Adică, prin munca pe care tu o poți demonstra? Despre Enescu știu doar că în America a cântat o dată la New York, a înlocuit un dirijor, pe Toscanini, la Carnegie Hall. L-a înlocuit, deci nu l-a invitat nimeni inițial pe el. Și după aceea a fost a doua oară. Deci de două ori, cu două ori nu faci carieră, da? Trebuie spuse lucrurile așa cum sunt. Când s-a dus a doua oară a cântat într-un muzeu.

Cred că Angela Gheorghiu confundă calitatea cu cantitatea, cota de piață și recunoașterea publică. Deși se declară *mare* artistă, din ce spune valoarea unor creații este echivalentul notorietății, al carierei și al numărului de concerte. În cazul ăsta țin s-o anunț că e mult mai puțin valoroasă decât Vali Vijelie, pentru că până și eu, care nu ascult deloc manele, am auzit de Vijelie înainte să aud de ea.

Pornind de la știrea despre indianul care a fost descoperit viu după ce a stat șase ore într-un congelator de morgă:

„I-am atins obrajii. Spre bucuria și oroarea mea, erau calzi. Respira”, a zis o rudă care venise la morgă să identifice cadavrul.

m-am gândit să fac o glumă despre cum un bucureștean s-a strecurat clandestin într-un congelator de la morgă, unde și-a petrecut întreaga noapte, sătul de frigul din apartament. Dar mi-am dat seama că gluma asta nu ține, deoarece Nicușor Dan, primarul matematician, i-ar fi putut spune că dacă-i era frig, se putea muta în colțul camerei, unde sunt 90 de grade.

Articolul despre îmbinarea fericită a bucuriei cu oroarea îl las în seama voastră.

După viermele galben uscat, Uniunea Europeană a aprobat și consumul lăcustei călătoare, ca aliment de bază și de viitor, sursă de proteine și soluție salvatoare la criza alimentară prin care trece lumea în general și bătrânul continent în particular. Momentan se lucrează la cadrul legislativ al viitoarelor ferme de super-lăcuste călătoare, iar după ce ele vor împânzi Europa cu finanțarea UE, și după ce eventual unele lăcuste vor scăpa (accidental sau tot accidental), pregătiți-vă pentru niște vremuri cu adevărat biblice, în care amintirea alimentelor ceaușiste ce se dădeau pe rație sau cu cartela vă va crea un dulce fior nostalgic în întreg tubul digestiv. Dar măcar, în compensație, vom putea consuma lăcuste din belșug.

Și, ca să închidem cercul: