Iar legile de incubație a oului Faberge sunt taman invers: întâi te îndrăgostești, haotic și trecând simultan de ambele limite ale intervalului, atât de haotic încât mintea ți se sparge într-o puzderie de bucăți pe care nimeni nu le mai poate număra și pune la loc, după care, cu creierul făcut țăndări, descoperi stupefiat neutralitatea axiologică a lumii, și abia atunci, în acel punct de pe axa timpului în care axa timpului a dispărut complet iar graficul senzațiilor s-a împrăștiat în tot universul iubitei tale care a înghițit între timp întregul tău univers, divinitatea își reia tronul de la care abdicase. Sau cel puțin așa am citit într-o carte de fizică meta scrisă de la coadă la cap.
În altă ordine de idei, aceasta este rețeta sublimului, ne spune zurliul citându-l pe Gustav Fechner. Pas cu pas ni se dau acolo toate ingredientele, cantitățile și ordinea precisă în care trebuiesc turnate pentru a ne putea înscrie în legile matematice ce guvernează curba senzațională a iubirii. Singurul lucru la care trebuie să fii atent, secretul sau cheia de operare, este să nu-ți iasă.