Mersul pe bicicletă al economiei

Am dat mai devreme peste o legendă. Dacă scrieți pe Google numele lui Sanjay Thakrar, o veți găsi pe primele poziții. It goes like this:

Cică CEO-ul de la Euro Exim Bank Ltd. a pus economiștii pe gânduri când a spus:

Un biciclist e un dezastru pentru economia țării: nu-și cumpără mașină și nu economisește bani pentru a-și cumpăra una. Nu plătește polițe de asigurare. Nu cumpără combustibil, nu plătește pentru reparații sau lucrări de întreținere. Nu plătește loc de parcare. Nu produce accidente majore. N-are nevoie de autostrăzi cu mai multe benzi. Nu suferă de obezitate. Persoanele sănătoase nu sunt utile economiei. Nu cumpără medicamente. Nu merg la spital. Nu contribuie cu mai nimic la PIB-ul țării. De cealaltă parte, fiecare McDonald’s creează cel puțin 30 de locuri de muncă: 10 cardiologi, 10 dentiști, 10 experți în nutriție, evident, în afară de angajații care lucrează în unitatea McDonald’s respectivă.

O serie de situri care se ocupă cu confirmarea zvonurilor de pe net o vor cataloga drept știre falsă și ne vor spune că n-a existat niciun șef al Euro Exim Bank pe care să-l fi chemat Sanjay Thakrar. Dar pe mine nu mă interesează dacă știrea este reală sau nu. Ce mă interesează este că ar fi putut fi reală.

Nu sunt economist, așa că vă rog să mă corectați dacă spun prostii: economia prosperă atunci când este pusă în mișcare: când cooptează cât mai mult personal, când se tranzacționează mărfuri, când se transferă bani, când se produc bunuri, când există activitate. Activitatea este sufletul oricărui sistem viu, opusul acesteia fiind moartea sau entropia spre care tinde și universul nostru.1E interesant cum poți folosi fizica pentru a explica funcționarea economiei, nu-i așa? Mai ales atunci când nu te pricepi la niciuna dintre ele. Deci, o ființă care stă pe tușă, din punct de vedere al economiei, este o ființă care nu participă cu nimic la mersul acesteia. Dacă nimeni nu ar participa la mersul economiei, economia ar muri.

Să luăm exemplul unui țăran agricultor, dacă n-a dispărut cu totul, odată cu satul românesc. Acesta nu lucrează nicăieri, deci nu produce bunuri pentru alții (care să poată fi integrate în circuitul economic) și nu plătește taxe sau impozite semnificative. Își cultivă terenul propriu, așa că nu cumpără nici alimente din market. Plătește o factură ridicol de mică la întreținere2Am văzut facturi la curent de 15 lei la țară., nu cheltuiește bani pe ieșiri în oraș, are rar contacte cu instituțiile statului, merge la medic de câteva ori în viață. Nu face turism pentru că are dealul, pădurea și grădina lui și nu își cumpără fructe sau legume bio. Eventual, dacă îl cunoști, îți aduce ție niște brânză sau miere.

Un astfel de om nu va contribui cu foarte mult la economie. Este adevărat că nici nu va primi foarte multe înapoi de la sistem, dar de ce ar avea nevoie? Se întreține singur, este relativ autonom, nu are șef, mănâncă mai natural și duce o viață mai sănătoasă decât majoritatea dintre noi. Ce importanță are mersul economiei, ca sistem abstract, dacă tu ai cele necesare și poți fi fericit singur? De ce ai vrea, în aceste condiții, ca economia, un ceva exterior ție, să meargă bine?

Să generalizăm acum acest exemplu, presupunând că toți oamenii ar deveni peste noapte agricultori. Brusc, astfel încât sistemul să n-aibă timp să se adapteze. Ce s-ar petrece în aceste condiții? Economia s-ar prăbuși. Bun, dar asta nu ne-ar afecta pe niciunul, deoarece statutul de agricultor ne-ar aduce și independența față de sistem. Politicienii ne-ar spune că ducem economia la ruină, dar noi n-am mai avea nevoie de PIB, de importuri, de subvenții, de salarii și de alte cele. Am ajunge într-o situație paradoxală, în care, deși am distrus economia, nu ne-ar mai prea păsa.

Și atunci, cum s-ar repercuta negativ această prăbușire a economiei asupra societății? Cine ar avea concret de suferit de pe urma ei? Păi, în primul rând cred că toate rotițele acestui angrenaj economic. Cei care nu sunt parte a economiei, adică nu produc sau vând efectiv bunuri, ci se ocupă strict de supervizarea și proasta buna funcționare a sistemului în sine. Toți cei care lucrează în domeniul financiar. Bancherii. Firmele de asigurări. Bursele. Contabilii. Plus marii profitori ai sistemului. Afaceriștii. Nu, nici ei nu produc bunuri: angajații lor produc bunuri. Pe care ei doar le exploatează, luând cea mai mare parte din profit. Acum, angajații lor produc bunuri agricole pe cont propriu, iar ei nu mai au ce exploata. Marii și micii deținători de plantații. Mass-media, care creează cadrul ideologic necesar susținerii acestui sistem. Vedeți ce anarhist se ascunde în mine? 🙂 Și politicienii, care-i servesc pe toți.

Aha! Cred că încep să întrevăd, în sfârșit, câte ceva din funcționarea economiei.

hoți amatori

2 Replies to “Mersul pe bicicletă al economiei”

  1. Păi, cred că orice sistem funcționează cu atât mai bine cu cât elementele lui sunt interdependente.
    Domnul Sanjay, real sau nu, are 99% dreptate.
    Totuși, 1% n-are. Bicicleta se uzează mai repede decât autoturismul. Biciclistul uzează mai repede hainele și trebuie să poarte un echipament cât de cât adecvat pedalatului în aer liber, mai ales pe vreme urâtă. Țoalele și încălțămintea groase și impermeabile costă ceva. Biciclistul nu produce accidente majore, dar poate fi oricând grav accidentat, necesitând multe zile de spitalizare, multe specialități medicale, medicamente. Dacă totuși scapă nevătămat din cursele lui zilnice, e mai expus infecțiilor respiratorii, otitelor, meningitelor etc, pentru că trage pe nas microbii la o viteză considerabil mai mare decât la mersul pe jos. Alți doctori, alte medicamente. Când vremea nu-i mai permite să umble cu bicicleta, ia taxiul, autobuzul, tramvaiul. Cum nu e utilizator permanent de mijloace de transport în comun, o să plătească bilete la bucată, la preț întreg, nu redus ca pe abonament. Efortul fizic îl ține în formă, dar îi și consumă calorii; o să mănânce mai mult ca un sedentar, chit că n-o să se cunoască. O să dea bani pe bilete de avion sau tren pentru toate distanțele pe care un posesor de autoturism folosește mașina personală (București – Iași, București – Amsterdam, etc.)
    Neputând că umple un portbagaj la hipermarket, o să facă mai multe drumuri pentru aprovizionare și e de notat că, dacă intri de trei ori într-o zi la magazin, cumperi mai multe prostii decât dacă le iei pe toate odată.
    Biciclistul nu poate impresiona o femeie cu trocăreața lui, așa c-o s-o plimbe cu uberul, o s-o ducă la o cârciumă mai scumpă și-o să-i cumpere cadouri mai costisitoare decât unul cu mașină, ca să nu-l creadă aia vreun zgârie brânză.
    Să mai zic? 🙂

  2. Ioi! 😀 Dar dacă 1% e atât de încăpător încât ai mai putea scrie mult și bine, atunci cât de mare trebuie să fie restul de 99% – partea în care are dreptate? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *