Mai puțină informație, vă rog!

În seara asta mă sună maică-mea să-mi spună că trece pe la mine mâine-poimâine. Că nu știe ce-a făcut la telefon, dar nu îi mai merge WhatsApp-ul. O întreb dacă nu cumva și-a dezactivat datele mobile și-i spun să intre pe Telegram. O sun pe Telegram și-mi răspunde – semn că are net. Bine, hai că vedem când vii aici.

Peste vreo oră văd pe un grup de Telegram următoarea imagine:

the cost of internet disruption

Nici acum, după încă o oră și ceva, nu și-au revenit. La momentul în care scriu aceste rânduri domeniul facebook.com nici măcar nu se rezolvă la o adresă IP. WhatsApp și Instagram, care sunt deținute tot de Facebook, nu merg nici ele.

Ca fapt divers, exista o teorie (probabil marca QAnon) cum că revenirea la putere a lui Trump va fi precedată de o pană de curent și de internet care va dura circa trei zile. N-o s-o discut, cu toate că Trump a fost cel care a câștigat de facto alegerile. N-o să discut nici afirmația conform căreia tragerea pe tușă a unor servicii de internet are un impact major asupra economiei globale. Poate aș comenta-o pe Facebook, dar nu pot intra. O să vă întreb însă ce ați face dacă începând de mâine nu ați mai avea deloc internet. Nici la telefon, nici la calculator, niciunde. Cum ați supraviețui.

Eu am prins vremea în care aveam un singur telefon (cu disc) în toată casa, conectat printr-un cablu la sistemul de telefonie fixă din oraș, iar părinții mei primeau și trimiteau scrisori. Știți că pe vremuri învățai la Limba Română cum să redactezi o scrisoare? Ineficient, veți zice voi. Prin poșta electronică putem trimite și primi oricâte mesaje, care fac ocolul Pământului în mai puțin de 80 de secunde! Și ați avea dreptate. Internetul a generat o adevărată explozie informațională la care suntem cu toții părtași. Iar avansul tehnologic ne permite să condensăm biblioteci întregi de cunoaștere într-o singură bucată de plastic pe care o purtăm în buzunar. Și atunci, de ce suntem, generație după generație, din ce în ce mai tembeli și mai autiști?

Unul dintre lucrurile pe care era digitală le ilustrează foarte pregnant este diferența și chiar discrepanța dintre două cuvinte care până acum au fost adeseori confundate: informație și cunoaștere. Cea mai mare parte a informației la care avem acum acces (și care este imensă – cu mult peste ce visa până și Jules Verne) este balast. Da, sigur, ar putea fi filtrată. Am putea selecta doar ceea ce ne este util, ignorând cu grație restul. Dar spuneți-mi, cât de bine vă iese lucrul ăsta? Contul ăla foarte frumos de mail electronic nu-l mai citește nimeni altfel decât în silă, pentru că e plin de spam. Pe când mai demult deschiderea unei scrisori era însoțită de o emoție anticipativă plăcută. Erau vremuri când elevii, fără să aibă calculator, știau tabla înmulțirii pe dinafară. Astăzi n-o mai știu, pentru că au calculatorul în buzunar. Dar nu-l folosesc în scopuri educative, ci la jocuri și la socializare virtuală – până când o pană de internet îi mai face să intre pe blog. Și noi numim asta progres!

În concluzie, am sunat-o din nou pe maică-mea și i-am spus că n-a stricat doar telefonul, ci a pus pe butuci tot Facebook-ul din lume, care nu mai merge nicăieri. Bine, nu i-am spus asta, dar acum, serios, nu vă mai jucați aiurea cu lucruri și tehnologii pe care nu le prea înțelegeți. Cum ar fi internetul.

5 Replies to “Mai puțină informație, vă rog!”

  1. Eu am prins vremea când n-aveam nici telefon, nici televizor. Doar un aparat de radio.

    Mă gândesc de multe ori ce nasol ar fi fost să am telefon mobil în adolescenţă. Ai mei îmi spuneau să vin acasă la 10 seara, eu veneam la 12 noaptea. Pretindeam că n-am găsit niciun telefon public ca să-i întreb dacă pot să mai întârzii, sau am găsit, dar era stricat, sau n-am avut fisă… Nici ei n-aveau cum să mă sune, să-mi spună să mă-ntorc imediat. Când eşti mai greu de găsit, eşti şi mai greu de controlat. 🙂

  2. N-am comentarii la articol, dar punctual, la șopîrlița cu poșta clasică versus electronică, comiți un salt logic.

    Poșta clasică a trecut fix prin aceleași faze. La început era o chestie folosită doar între prieteni, corect, respectiv business-to-business. Apoi a început însă spamul cu cataloage, reclame, flyere, oferte, toate tipărite și îndesate în cutia poștală a oamenilor de rînd. Nu în România, noi eram în bula noastră comunistă cînd s-au petrecut astea la alții, dar uite c-am prins din urmă parțial, măcar cu snopul de reclame Lidl/Kaufland.

    Să vii să-mi zici senin că poșta electronică este prima care suferă de problema mesajelor nedorite este … cum să zic … într-un mare fel.

  3. @Dama de ghindă

    Uite o perspectivă interesantă: acum încă nu, că deocamdată copiii sunt de regulă mai pricepuți la noile tehnologii decât părinții lor, dar copiii de azi când vor ajunge părinți vor instala pe telefoanele progeniturilor lor diverse aplicații de monitorizare, ca să vadă exact cum și pe unde-și petrec timpul. Nici nu va fi nevoie să-i mai sune.

    @Alex

    Discuția e de proporții și nu de origine. Iar poșta trebuie privită ca o subtemă a capitolului informație (pe hârtie vs digitală).

    Se făcea și atunci spam, dar implica niște costuri și deci nu era rentabil pentru oricine. Ca atare, se făcea mult mai puțin. Și azi se face, că și azi avem cutii poștale, în care primim facturi. Dar cât spam se face prin poștă? Sunt vreo 4-5 distribuitori pe care-i recunoști și filtrezi ușor. La mine în scară nici nu bagă cataloagele în cutiile poștale, că nu încap așa bine, le pun stivuite pe cutii și-și ia cine vrea. Pe când spamul digital nu implică costuri, așa că se face la greu.

    Internetul amplifică totul. Dacă am fi o societate interesată preponderent să învețe și să se autoperfecționeze, internetul ar fi un paradis informațional. Așa, este un munte de balast care îngroapă informația valoroasă. Nu neg calitățile internetului, dar asta-i o realitate.

    Sigur că nu internetul a inventat spamul. Tiparul l-a inventat. Dacă-și revine Trilema (care la mine-i down), (re)citește „Profetul meu și fascinantele lui profeții”. Aia a fost o primă contaminare a informației. Etapa de acum, cu internetul, e next level. Evident, cauza acestei stări deplorabile de fapt nu o constituie mediul de comunicare, ci omul care se manifestă în acel mediu (adică noi, ca societate). Dar după ce creem un mediu care ne reflectă, mediul respectiv începe și el să ne (re)modeleze, după chipul și asemănarea lui. Pentru că atât tiparul cât și internetul au un puternic rol educativ.

    Uită-te la filmul Sfera (din 1998, de Barry Levinson, cu Dustin Hoffman, Sharon Stone, Samuel L. Jackson), dacă nu l-ai văzut.

  4. Pai nu e nevoie sa instaleze aplicatii de monitorizare, ele sunt deja, vin cu telefonul. Stiu o groaza de parinti care-si monitorizeaza progenitura prin find my iphone. In plus chestia cu plozii sunt mai buni la tehnologie e nitel incorecta. Ei folosesc ce a fost creat de generatiile anterioare pentru ei. Ca internetul l-au implementat “bunicii/ parintii ” nostri iar aia de au facut primele computere pentru pulime mor deja de batranete. Parintii actuali sunt perfect capabili si se si aplica intens in urmarit progenitura inocenta :). Acum nu zic, poate in Romania or fi in urma cu tendintele, nu stiu, dar Romania si Estul Europei in general nu e etalon pentru educatia tehnologica a maselor si generatiilor, din motive evidente.

  5. „O groază de părinți” nu înseamnă nici pe departe majoritatea părinților. Degeaba tot veniți cu excepții, când eu discut despre regula generală. Faptul că cei din bula ta sunt mai tehnici nu e definitoriu pentru societate. Iar internetul n-a fost inventat de părinții și de bunicii noștri, ci de o parte a lor, o mică minoritate a unor informaticieni. Dar per ansamblu părinții și bunicii de azi sunt depășiți de copiii lor la capitolul gadgeturi și tehnologie – și nu cred că doar în România. Poate cei care sunt tineri părinți să fie deja mai răsăriți din punctul ăsta de vedere, iar tendința va continua în viitor, odată cu trecerea anilor, dar deocamdată, zic eu, tinerii știu mai multă tehnologie decât seniorii. Chiar dacă, fiind meticuloși, putem spune că a butona un telefon nu înseamnă să te pricepi la tehnologie sau la software.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *