Importanța unei virgule

Circulă pe internet o serie de texte despre importanța unei virgule. A cărei virgule, oare? Cum o fi chemând-o pe cea mai importantă virgulă din lume? 🙂 Reformulez: circulă pe internet o serie de texte despre cât de important poate fi rolul pe care îl joacă o virgulă într-o frază sau propoziție.

Câteva exemple:

„Hai să mâncăm bunica!” versus „Hai să mâncăm, bunica!”

„E timpul să mâncăm copii!” versus „E timpul să mâncăm, copii!”

„Nu vreau să mănânc!” versus „Nu, vreau să mănânc!”

„Brânză din lapte de vacă proaspătă.” versus „Brânză din lapte de vacă, proaspătă.”

„Dacă bărbatul ar ști valoarea reală pe care o are femeia, ar merge în patru labe.” versus „Dacă bărbatul ar ști valoarea reală pe care o are, femeia ar merge în patru labe.”

În unele cazuri, virgula este necesară. O virgulă după „nu” schimbă complet sensul propoziției, din „nu vreau să mănânc” în „vreau să mănânc”. În alte cazuri, importanța virgulei e exagerată. Ne-o spune următorul banc:

„O fetiță stătea pe marginea trotuarului și plângea amarnic. Un trecător o întreabă:
– De ce plângi?
– Mi-a zis mama să nu traversez strada până când nu trec toate mașinile!
– Așa, și?
– Și încă n-a trecut niciuna!”

Bancul de mai sus ne face să zâmbim atunci când realizăm că fetița a interpretat ad literam spusele mamei, așa cum ar face-o, de exemplu, androidul Data din Star Trek. Asta în timp ce intuiția ne indică fără greș că mama se referea la toate mașinile din apropiere sau din raza vizuală atunci când fetița se uită la stânga și la dreapta, și nu la toate mașinile de pe planetă sau din oraș. Deși rigorile limbii ne spun că fetița are dreptate și că mama trebuia să precizeze mai clar la care „toate mașinile” se referă, nimeni nu face un astfel de abuz de limbaj în vorbirea curentă, și totuși, oamenii se înțeleg perfect între ei. De unde și hazul bancului de mai sus.

De aici rezultă două lucruri. Primul, că comunicarea dintre doi oameni este un fenomen complex, poate mult peste ce am fi noi tentați să credem la o analiză superficială, fenomen în care frazarea conformă cu regulile unei limbi nu este decât o simplă componentă¹Poate mai puțin în cazul limbajului scris, dar și acolo de cele mai multe ori virgula se deduce ușor din context, ambiguitățile fiind rare.. Și al doilea, că bunica e în siguranță.

Ca un duș rece pentru promotorii crispați²Și pătrunși de importanța regulilor gramaticale; așa-numiții „grammar nazi”. Îi excludem aici pe cei cu simțul umorului. ai exemplelor cu virgula salvatoare de vieți, în limbajul curent nimeni nu se exprimă corect. Ba chiar o mare parte dintre interlocutori stâlcesc româna la modul grav. Iar asta nu ne ridică nici nouă și nici lor absolut nicio problemă de comunicare/înțelegere.

Virgula, dragii mei, este supraestimată.