Nu știu cum se traduce binge watching, dar așa am văzut eu seria 1 din Gangs of London: primele 8 episoade sudate, până când n-am mai putut ține ochii deschiși, și episodul 9 a doua zi. Pentru un iubitor de adrenalină, serialul e captivant. Problemele apar abia când îți îndrepți atenția asupra poveștii.
Descris uneori ca brutal de violent, Gangs of London abundă în scene de acțiune sălbatică: de la lupte corp la corp până la lichidări în masă sau operațiuni paramilitare a căror coregrafie îi va satisface chiar și pe cei mai pretențioși fani ai filmelor cu bătăi. Episodul 5, cu asediul cabanei ce-l ascundea pe ucigașul lui Finn Wallace, poate concura fără probleme, atât din punct de vedere al acțiunii propriu-zise cât și sub aspectul construcției dramatismului, cu cele mai reușite blockbustere hollywoodiene. E regizat de Gareth Evans, care-i și creatorul serialului.
Actorii sunt suficient de buni încât să se dizolve în personajele pe care le animă. Urmărind Gangs of London nu ai impresia că te uiți la un film cu Joe Cole sau cu Michelle Fairley, ci că o vezi pe puternica văduvă Wallace, soția răposatului Finn, și pe tânărul ei fiu, Sean, care preia rolul de cap de familie și capo di tutti i capi din Londra. Desigur, cei doi ne duc cu gândul la Catelyn și Robb Stark – și poate de asta a fost aleasă Michelle Fairley, dar și familia Stark era compusă tot din personaje, nu din actori. Așadar, poate cu mici excepții la unii actori de culoare care mă gândesc c-or fi fost puși acolo pentru diversitate, interpretarea este bună.
Tot bună e și dinamica dintre clanuri – care nu se grupează pueril în două tabere, albă și neagră, ci formează un mănunchi de facțiuni cu interese proprii, ce duc la alianțe și rivalități de conjunctură și interes. Dar nu vă așteptați la o altfel de Urzeală a Tronurilor: scenariul este, totuși, mult mai simplu, mult mai modest.
După cum ați putut ghici, intriga din Gangs of London o constituie asasinarea lui Finn Wallace, la care asistăm încă din deschiderea serialului. Și cum elimini omul din vârful unei ditamai piramidei mafiote? De câte efective militare ai nevoie, cu ce resurse și cheltuială de bani? Ei bine, angajezi un puștan să-l împuște. Atât de speriat, încât vine cu cel mai bun prieten al său – dar își duce sarcina la sfârșit. Incidental, cei doi băieți fac parte dintr-o comunitate de nomazi – oameni învățați cu asprimea vieții, care călătoresc din loc în loc. Motivele și circumstanțele crimei rămân o vreme învăluite în mister; până la finele episodului 5 niciunul dintre membrii respectivei comunități nu rămâne în picioare, și noi tot nu știm încă cine a comandat asasinatul.
Revenind la primul episod, uciderea lui Finn are un efect neprevăzut: fiul și înlocuitorul lui, Sean, decide să suspende toate afacerile până când făptașul nu va fi prins și pedepsit. Ori când ești la conducerea unei gigantice mașinării de făcut bani și decizi să oprești brusc mașinăria, s-ar putea să constați că nu ai apreciat întocmai corect raporturile de forță. Ca și când asta n-ar fi de ajuns, pe măsură ce lucrurile evoluează – sau, mai bine zis, involuează – începem să întrezărim în spatele tuturor acestor clanuri interlope de până acum o hidră și mai puternică, definită prin termenul generic de „investitori”, scoasă la lumină de aceeași deranjantă decizie a unui tânăr înfierbântat, de a opri un întreg business care mergea ca uns.
Ajunși aici, posibil să ne dăm seama că Londra din Gangs of London începe să semene oarecum cu Gotham-ul lui Batman. Un oraș ce se află la confluența unor interese majore ale unor afaceriști tenebroși, dornici de exploatarea unui tânăr genial care poate, chipurile, spăla toți banii murdari din lume. Un oraș în care diverse armate de bodyguarzi, trupe de șoc sau bătăuși își dau „bună ziua” nestingheriți de poliția aproape inexistentă. Un oraș în care eroul este carismatic, bogat și „bad boy”, iar dușmanii lui sunt poate cei mai apropiați prieteni. Asemănările cu universul eroilor de benzi desenate sunt subtile dar reale, și într-un fel Gangs of London este o posibilă rețetă de succes pentru un serial de tip Comics mai bine făcut.
Desigur, multe elemente rămân și aici șubrede, dar le putem trece cu vederea, pentru că golurile nu sunt atât de evidente. Există însă două defecte majore, peste care nu vreau să trec. Primul e continua ambiguitate în care se scaldă un personaj pe nume Elliot, care nu doar că nu-i înțeles de celelalte personaje din film, dar e lipsit de coerență chiar și pentru noi, spectatorii. Iar al doilea ține de viziunea producătorilor cu privire la personajele sacrificate. Pentru că, pe parcursul celor 9 episoade ale primei serii, o mulțime de personaje cheie mor.
Și cam la asta se rezumă prima serie din Gangs of London: acțiune la cele mai înalte cote, grefată pe o poveste digerabilă inițial, dar care treptat devine cumva haotică, și, la finalul ultimului episod, dezamăgitoare. Și totuși, dacă vă place acțiunea îi veți ierta toate lipsurile, fie și numai pentru acel episod cu numărul 5.