Eroi au fost, eroi sunt încă

Ăsta e tot un articol bazat pe niște citate, da’ în care eu o să încerc să scriu mai puțin. Nu știu dacă-mi va și reuși. Așadar, se dă următorul text, extras dintr-un comentariu de pe blogul lui Cetin:

Am stat la niste beri in week-end cu trei prieteni buni din copilarie. In 2017/18/19, toti trei super-mega fierti pe PSD. La modul activ – iesit in strada in fata guvernului, #rezist, inscris in USR/+, facut volutariat la sectiile votare, unul a ajuns la urgente pe 10 aug.
Toti trei oameni profi, familii acasa, cariere de 20-25 ani, job-uri super OK, inainte de 2020 venituri de 15-20k RON/luna net. Dupa un an si jumatate in care unul a ramas fara job iar ceilalti doi somaj tehnic 80% din timp TOTI TREI voteaza garantat PSD la alegerile urmatoare … asta daca nu emigreaza intre timp.

Șitatul m-a impresionat în așa măsură, încât titlul articolului este despre respectivii trei. Care deștepți au fost (pe când aveau servicii bune), deștepți sunt încă (acum când nu le mai au) și probabil deștepți vor rămâne multă vreme de-acum înainte. Și eroi, că protestează și merg la vot. Patrioți cu simț civic.

Dragilor, citiți cu atenție, că sunteți ditamai majoritatea, tot tineretul emancipat și cu joburi bune, toți cei care #rezistați, toți cei care vă băgați picioarele în guvern și vreți să mergeți dincolo că aici nu se mai poate, toți cei care vă declarați scârbiți de țara asta și-i blamați pe politicieni pentru nereușitele proprii și pe primar pentru că vi s-a stricat mașina, toți cei care citiți bloguri cu trafic și-l înjurați pe fluture când vă spune și vă repetă un lucru pe care totuși nu reușiți nicicum să-l pricepeți:

Independența financiară nu v-o asigură banii pe care-i aveți. Că-i puteți pierde, de exemplu în urma unei calamități (cum ar fi faptul că dă faliment banca la care vi i-ați depus). Și nici firma unde lucrați, care vă poate da afară, de exemplu pentru că și ea a falimentat. Și dintre toate, cel mai puțin v-o garantează guvernul, care nu numai că poate fi schimbat în urma falimentelor de mai sus, dar nici măcar n-are rolul de a vă asigura vouă locuri de muncă. Rolul ăla îl avea pe vremuri statul socialist multilateral dezvoltat. Iar voi primeați pe atunci un job la stat, unde nu trebuia decât să stați, pe principiul timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.

Independența financiară v-o asigură numai și numai resursele proprii. Iar prin resurse nu înțeleg posesiuni materiale, ci calitățile de care dispuneți și pe care nu le poate lua niciun faliment. Cât sunteți de inteligenți. De descurcăreți. De optimiști. De încrezători în voi. De pricepuți într-un anumit domeniu. De cultivați. Etc. Și cât de bine știți să negociați aceste calități, adică să le puneți în folosul altora contra unei sume de bani. Pe cont propriu, ca freelanceri – cei care sunteți mai tari, sau prin intermediul unui patron care o să vă perceapă o taxă de intermediere cam de cel puțin 75% din valoarea muncii prestate de voi – majoritatea. Iar partea cu valorificarea e importantă: sunt unii care dispun de resurse prețioase și rare dar pe care nu și le știu vinde, în timp ce alții au resurse mult mai modeste dar reușesc să trăiască bine de pe urma lor. La fel cum există pictori sau poeți foarte talentați care mor de foame și artiști mediocri cu venituri substanțiale.

Iar asta se petrece în orice regim și guvern, adică independent de ele.

În concluzie, ieșiți din mentalitatea asta în care oricine e de vină pentru tot ce merge prost în viața voastră, mai puțin voi. Pentru că voi sunteți singurii responsabili pentru viața pe care-o aveți. Singurii responsabili. Nu statul, nu guvernul, nu primarul, nu corupția, nu vecinii și nimeni altcineva din afară. Faptul că, incidental, ați avut un job acum câțiva ani, sub un anumit guvern, și sunteți pe drumuri astăzi, sub altul, nu schimbă cu nimic lucrurile. Dacă sunteți descurcăreți, atunci descurcați-vă. Indiferent de guvern și de politicieni. Sau măcar admiteți că sunteți niște ființe slabe, care așteaptă ca băncile să vă garanteze banii pe care-i aveți (de unde și frica de bitcoini), statul să vă garanteze un job călduț (de unde mișcarea #rezist), primarul să vă garanteze mașini indestructibile și așa mai departe.

Sau, cu cuvintele lui fluture:

Pe de altă parte, e extrem de greu pentru comentatorul alfa să se întoarcă înspre el și să-și pună întrebări simple: continui să mai aștept chestii de la stat? Cât o să mă mai plâng că statul nu face aia și ailaltă? Când o să-mi iau viața în propriile mâini și o să încetez să mă mai lamentez ca “statul să facă, că de aia e stat”? Când voi începe să fiu fericit, ÎN CIUDA lipsei infrastructurii pentru care plâng pe la colțurile internetului zilnic, de 20 ani?

Cam atât pe azi.

dorințe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *