Epitaful premiilor Oscar

Cândva, începând cu 1929, n-ați prin voi, cei care citiți aceste rânduri în 2030 sau 2040, dar pe vremuri, și dacă nu mă credeți îi puteți întreba pe părinții voștri, au existat o serie de Premii ale Academiei Americane de Film, 24 la număr, pentru tot atâtea categorii (cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun protagonist, cel mai bun actor în rol secundar, cele mai bune efecte speciale, cele mai bune costume etc scl), cunoscute vulgar sub numele de Premiile Oscar.

Ștefan cel Mare și Negru
dacă Netflix ar face un film despre Ștefan cel Mare (autor necunoscut)

E interesant de notat că prima lor decernare s-a făcut la hotelul Hollywood Roosevelt, mai ales din prisma greutății pe care o are numele celui de-al 26-lea președinte al SUA, masonul Theodore Roosevelt, în sfera teoriilor conspiraționiste. Și, într-adevăr, de-a lungul timpului asupra lor au planat numeroase teorii „conspiraționiste”: că notează superficialitatea în locul profunzimii, că au la bază diverse înțelegeri de culise, că X e premiat acum în compensație pentru neacordarea niciunui premiu dățile trecute, că – mai ales în ultimii ani – promovează exagerat corectitudinea politică etc. Dar pentru majoritatea dintre noi, ele au constituit mereu un reper esențial, un far călăuzitor în mijlocul oceanului de filme, care-ți dădea certitudinea că producția în cauză va fi cel puțin interesantă dintr-un anumit punct de vedere.

Toate acestea s-au schimbat la data de 8 septembrie 2020, când Academia a publicat noi criterii de eligibilitate (linkuri: 1, 2, 3), ce vor intra în vigoare începând cu ediția din 2024. Astfel, pentru a se putea califica în cursa pentru premiile Oscar, un film va trebui să bifeze cel puțin două din cele patru noi standarde de incluziune și diversitate. Primul standard impune, la alegere, unul dintre următoarele trei puncte:

  1. Cel puțin un actor principal sau un actor secundar important să fie ales dintr-un grup subreprezentat, inclusiv asiatic, hispanic/latin, de culoare/afro-american, indigen/nativ american, nativ din Alaska sau din Orientul Mijlociu, nord-african, hawaian sau din altă insulă din Pacific, sau de altă rasă sau etnie subreprezentată.
  2. Mimim 30% din rolurile secundare să fie: femei, dintr-un grup rasial sau etnic, din comunitatea LGBTQ+ sau persoane cu handicap.
  3. Povestea (tema pe care o tratează filmul) să fie centrată pe grupuri subreprezentate: femei, comunitatea LGBTQ+, persoane de altă etnie sau rasă decât cea albă, persoane cu dizabilități.

Al doilea standard se referă la echipa de producție și creație. Tot cu trei criterii, care spun același lucru dar nu despre filmul în sine, ci despre cei care lucrează la el, adică cei din spatele camerelor de vederi, printre care trebuie să fie angajate tot așa, persoane din comunitatea LGBTQ+, persoane de altă etnie sau rasă decât cea albă etc scl, fie în cel puțin două poziții de conducere ale unor departamente, fie în cel puțin 6 poziții tehnice, fie în proporție de cel puțin 30% per total.

Al treilea și al patrulea standard stipulează același lucru pentru posturile de stagiari, oportunitățile de training și formare profesională și posturile de director intern din cadrul studioului care a produs filmul.

În concluzie, actorii, tematica filmului, echipa de producție și/sau studioul producător trebuie să îndeplinească minim două din aceste patru noi standarde de incluziune și reprezentare pentru ca filmul în cauză să fie eligibil pentru premiile Oscar.

Și cum expresia „standarde de incluziune și reprezentare” e prea lungă și sună prea complicat, m-am gândit să o înlocuiesc, mai simplu, cu epitaf. Epitaful premiilor Oscar, care, la data de 8 septembrie 2020, au intrat în irelevanță.

Fie-le țărâna ușoară!

4 Replies to “Epitaful premiilor Oscar”

  1. E atât de trist ceea ce aflu acum, încât nici nu pot comenta. Și nu că o să ne umplem de filme cu ciudați, dar o să treacă neobservate filme cu adevărat valoroase, doar pentru că nu îndeplinesc criteriile.
    Mă întreb ce o fi fost în mintea atâtor specialiști în medicină, americani, cărora doamna/domnul transgender Rachel Levine, pediatru, le-a „luat fața”, când a fost numit/ă ministru adj. al sănătății de președintele Biden.
    Mă mai întreb și cum orăcăiau copiii, terorizați de aspectul dumisale, în timpul consultațiilor, că, presupun, o fi fost și pediatru practician până să se facă ministru.

  2. Da, o să existe filme bune nepremiate. Dar cine o să mai ia în seamă premiile Oscar? Tu ai auzit ceva de Oscarurile de anul ăsta? Comparativ cu zarva pe care o făceau înainte, acum au trecut de parcă nici n-ar fi fost. O să ne ghidăm după alte criterii/surse, sau o să ne facem noi propriile liste. Să fie sănătoși, n-o să se mai uite nimeni la ei.

    Nu știam cu Rachel Levine, dar noa, acum vezi care-i tendința? Că de la discuția noastră de zilele trecute mi-am adus aminte de Oscar. Acum cred că-i cât se poate de clar pentru absolut oricine a citit ultimele articolele de pe blogurile noastre că prezența legebetiștilor (și nu numai a lor) în filme nu este nicidecum un accident, și nici măcar o chestie de culise așa de mult. Deja e pe față.

  3. […] Și de ce e ăsta un aspect blamabil? Dacă scriu o carte SF, ar trebui ca toate personajele ei să fie definite într-un mod… să zic echilibrat sub aspect de religie, rasă, cultură etc? De ce n-aș putea avea o facțiune care să semene foarte mult cu rromii, sau cu arabii, sau cu votanții USR? If anything, cred că majoritatea criticilor de azi ar lăuda o astfel de abordare. Iar filmul făcut după ea ar putea lua Oscarul, pe motiv că facțiunea cea mai mișto nu e compusă din bărbați europeni al…. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *