V-ați întrebat vreodată de ce vă pișcă țânțarii? Probabil vă închipuiți că fac asta pentru a se hrăni. Ei bine, nu. Și, de fapt, nici măcar nu vă pișcă țânțarii. Ci țânțăresele! Sau țânțarinele, dacă pornim de la familia de cuvinte țar-țarină și ne gândim la cine-i șeful într-o familie sau într-o comunitate oarecare:
Nici eu nu știam când eram copil, dar se pare că doar femelele sug sângele poporului. Și, după cum spuneam, nu o fac pentru că n-ar avea ce mânca. Drept hrană țânțarii consumă nectar, sucuri de plante și alte asemenea. De pe coana Wiki:
Typically, both male and female mosquitoes feed on nectar, aphid honeydew, and plant juices, but in many species the mouthparts of the females are adapted for piercing the skin of animal hosts and sucking their blood as ectoparasites.
Atunci, de ce vă sug sângele? Pentru că au nevoie de fier și alți nutrienți din sânge ca să depună ouă. Sau, la unele specii, ca să depună mai multe ouă.
Ce concluzii putem trage de aici? Prima, că și la țânțari tot femeile sunt cu gura mare. A doua, că atunci când aceste femele zboară înnebunite pe lângă voi, încercând să vi se așeze pe piele și să vă piște, nu foamea este ceea ce le animă, ci instinctul de perpetuare a speciei. Adică, nevoia de reproducere, sau, mai pe șleau, dorință sexuală. V-ați gândit vreodată până acum că actul acesta care pentru voi este profund neplăcut, de a fi pișcat de țânțari, este pentru ei un fel de acuplare erotică? A treia, că țânțarii care vă pișcă sunt în realitate niște vampirițe sexuale cu aripi, adică un fel de zburătoare. A patra, că bolile pe care le vehiculează țânțarii sunt de fapt boli venerice. A cincea, că toți suntem, într-un mod cât se poate de bizar, părinți de țânțari sau coparticipanți fără voia noastră la zămislirea puilor de țânțari. Chestie care ne conduce la concluzia numărul șase, și anume că vara suntem victimele unor violuri repetate. Și, în fine, a șaptea, că expresia „a face din țânțar armăsar” are probabil la bază niște profunde complexe freudiene la care nici nu vreau să mă mai gândesc.
Concluzii care confirmă încă o dată faptul că nimeni nu moare virgin.
PS: Imagine cu conținut sexual explicit:
Am râs pe alocuri, am zâmbit pe alte alocuri, per total – canicula îți stimulează simțul umorului.
Mă pregăteam să te contrazic la faza cu și noi suntem cogenitori ai tânțărimii, dar mi-am amintit de zicala nutriționiștilor – suntem ceea ce mâncăm.
Dacă te-am făcut măcar să zâmbești, mă bucur.
Doar pentru tine. […]
Mersi.
Îl mai vizitam din când în când, era extrem de inteligent, chiar genial. Dar cum e vorba aia: brânză bună în burduf de câine? Aveam în minte și un articol cu care să-l trolez cândva – ca să vezi chestie, tot umoristic și despre muște.
Tu ce faci, ești bine? De ce ți-ai oprit comentariile? Uite, și io am făcut pauze lungi uneori, dar pot oricând să mă cert cu cineva nou sau vechi de pe blog, așa că discuțiile au rămas la liber! 😀
PS: Dacă vrei, poți să-mi răspunzi și pe mail, numai că nu-l verific foarte des.
[…] comentariu recent, Renata mi-a atras atenția asupra zicalei Suntem ceea ce mâncăm, pe care ea le-o atribuie […]
Niște informații utile și chiar interesante pe ici pe din-colo. Niște d-alea cu zvâc. Acum am înțeles eu de ce dânsele sunt așa de active de cum se lasă seară. Li se face de miho-ho, ho, ho și unde mai pui că debordând de apetit, jucăușele transmit impulsul prin pișcare mai departe. Să înțeleg că astă vară au ajuns și pe acolo prin zona ta. Sper că le-ai primit cu pită și sare așa cum se cuvine. Ce rost ar avea să suprimi dorința de perpetuare a speciei…..
PS Rugăminte, dacă observați vreo greșeală gramaticală, vă rog să îmi atrageți atenția. Mulțumesc
Apăi, este dorința de perpetuare a speciei lor, nu a speciei mele… 🙂