Dan Barna a devenit tată părinte

Mai țineți minte când europarlamentarii useriști votau la Bruxelles raportul Matic, care lupta inclusiv pentru drepturile bărbaților rămași însărcinați? Moment în care pe rețelele sociale începeau să circule glume de tipul:

Dan Barna femeie

Ei bine, se pare că zvonurile n-au fost deșarte. Căci ieri, copreședintele USR-PLUS a devenit fericitul tată părinte 1 al unui băiețel copilaș drăgălaș, cu care a și postat o poză pe Facebook, alături de mesajul:

10 august și cea mai dorită notă de 10 pe care am primit-o vreodată.
Această binecuvântare a venit astăzi în familia noastră.

Iar felicitările nu au întârziat să apară. Încep cu mesajul lui Dacian Cioloș, colegul și aliatul lui politic:

Dan Barna tată - Dacian Cioloș

Anduranță, auzi? Iacătă:

ANDURÁNȚĂ s. f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistență mecanică (a unui motor). (< fr. endurance)

Îmi place mai ales sensul secund, de rezistență mecanică a unui motor. Uterul comparat cu un motor. Iar femeia o fi întreaga mașină. De procreat. În fine, să trecem la comentarii mai suculente.

O anume Lumi M Lumi, utilizatoare Facebook, îl felicită: „Să vă trăiască, să vă bucurați de ea!! Este o bucurie imensă!!!” Sensibil la subtilități și ironii fine, Barna o corectează: „Mulțumim. Este băiat.” La care Daniela Amarfei îi răspunde: „Dan Barna, așa credeți dvs. Poate fi orice, conform noilor interpretări ale convențiilor sociale. Să fie sănătoasă/sănătos, orice ar fi!”

Dan Barna tată 00

Asta era la nici 20 de minute de la postare. Ulterior, s-a dezlănțuit potopul. Până acum au curs peste 13000 de comentarii, plus încă și mai multe replici la ele, dintre care comentarii dați-mi voie să spicuiesc:

Dan Barna tată

Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată Dan Barna tată

And so it goes. De curiozitate, ce comentariu vi se pare cel mai haios? Zic „de curiozitate” pentru că dacă aș avea ceva trafic aș putea chiar organiza un mic concurs pe tema asta, o temă care ne-a salvat sănătatea psihică de-a lungul timpului încă de pe vremea statului multilateral dezvoltat, aceea de a râde de politicieni ori de a face haz de necaz, dar cum trafic n-am, vă spun că mie îmi plac toate. Se pare că, până la urmă, mai avem o șansă, ca națiune.

21 Replies to “Dan Barna a devenit tată părinte”

  1. Teoria expusă de tine la mine se numește acord prin atracție – e ok, e viabilă și valabilă pentru orice mulțime de oameni.
    Și umorul e viabil și valabil și îl recunosc acolo unde e… dar niciuna dintre variațiunile pe aceeași temă, pozate de tine, n-are legătură cu vulgaritatea din replica pozată de mine.
    Aldus, pentru mine tu chiar ai o problemă cu vulgaritatea în general, am observat – o primești, o accepți, o tolerezi. Poate te și distrează 🙂

  2. Prima poză nu-i a mea, urmează să-i caut sursa ca să-i pot pune link. E cea mai haioasă dintre toate, că apare chiar părintele în ea. 🙂

    Păi tu ai publicat cel mai nefericit exemplu. Deci stai puțin: dacă ne referim la faptul că unii oameni sunt proști sau neinspirați – întotdeauna vor fi și din ăștia, dar dacă vrem să redăm un tablou al comentariilor de la postarea lui Barna, eu azi am intrat pe ea (după ce am aflat), am derulat vreo 4 pagini de comentarii și asta am văzut. Asta plus urări obișnuite, probabil de la fani/cunoscuți. Iar mesajele de acest tip erau cam în proporție de 60%, cred. Intră acum din nou și vezi ce găsești. E reprezentativă captura ta pentru ce se comentează acolo? Câte like-uri a primit doamna respectivă? Că cei de mai sus au zeci și sute fiecare.

    Încă o dată: eu nu am triat grâul de neghină, nu am selectat doar mesajele digerabile – asta este ce am găsit acolo. Nu mi-a sărit în ochi nicio remarcă ca cea de la tine. Deși, dacă mă gândesc bine, și cea de la tine tot pe Barna îl țintește, chit că într-un mod neinspirat.

    Mă distrează atacurile la persoană, nu vulgaritatea. Mă distrează când cineva se enervează și începe să mă înjure. Dar nu sunt vulgar. Arată-mi o singură vulgaritate, în tot blogul ăsta de câțiva ani, scrisă de mine. Dacă aș fi vulgar, ar trebui să găsești cel puțin un caz. Mai ales că scriu cu pseudonim. Apoi, nu sunt adeptul cenzurii. Iubesc libertatea și ideea de libertate. Să zicem că vine Nostratella și mă înjură. Dacă ar face-o numai la figurat (cu sau fără argumente) nu cred că s-ar sinchisi nimeni, că nu suntem atât de bătuți în cap încât să nu acceptăm păreri diferite de ale noastre, dar ea o face și la propriu. Nu cu aluzii, ci de-a dreptul cu „ești idiot”. Păi cum să nu te distreze așa ceva? Și ce propui, s-o blochez? Pentru ce? Ce ar schimba asta în opinia ei despre mine? Sau în opinia ei despre subiectul propus de mine în articol? Dimpotrivă, i-ar întări convingerea că sunt deplorabil. Cenzura este fie arma mincinosului, fie arma ființei inferioare. Adică, a celui care nu poate suporta să i se spună că este prost. Învață să accepți criticile altora, inclusiv pe cele care-ți vin în forme neplăcute, pentru că sunt un feedback cu privire la articolele tale. Îți arată cum te vede cineva, pe baza a ceea ce ai scris. Dacă are dreptate, atunci îți face un favor (pentru că îți pune o oglindă în față, pe când cei care te laudă îți fac un deserviciu, pentru că din laudele lor nu vei crește și nu te vei perfecționa niciodată), în timp ce dacă se înșală atunci cu ce te-ar putea atinge invectivele lui/ei?

    Cred că am avut un articol la care Nostratella m-a înjurat cu foc, dar a zis în acel comentariu și o chestie X care era adevărată. Și apoi cineva s-a legat de Nostratella și a vrut să-i dărâme acel X, iar eu i-am luat apărarea Nostratellei, pentru că, deși tocmai mă înjurase cu foc, în chestiunea X avea dreptate. Prieten sau dușman, dacă (și unde) are dreptate atunci are dreptate și recunoaștem asta (inclusiv public). Iar de cenzurat, de ce să cenzurezi? Că ceea ce scrie fiecare îl reflectă în primul rând pe el. Fiecare e liber să-și lase ce carte de vizită vrea, prin propriile comentarii. Cu ce m-ar putea deranja pe mine comentariile ei sau faptul că mă vede într-un anumit fel?

  3. Aldus, n-am zis nici o clipă că tu ești vulgar, ci că accepți cu seninătate vulgaritatea.
    E drept, e treaba ta, așa cum a mea e să nu. Și e clar că știm despre ce vorbim amîndoi, reiese limpede din părerea comună asupra replicii vulgare expuse de mine și a comentariilor cu umor expuse de tine.
    Dar nu aș confunda în veci libertatea de exprimare și de opinie, critica îndeosebi, cu sus-numita vulgaritate. Mai dovadă decît faptul că ți-am acceptat și mi-am însușit chiar critica ta referitoare la mitul păsării Phoenix și ți-am dat dreptate în felul meu, refăcînd unele pasaje, nu văd.
    Accept și chiar vreau păreri opuse, dar îmi e foarte silă de limbajul vulgar. De brutalitatea în limbaj. O silă atavică. Asta-i tot. Mi-e egal cu 0 că întîmplător cineva vulgar poate avea vreo idee pertinentă. Mi s-a luat de prostie, de vulgaritate, de agresivitate. Simt răutatea gratuită și nu o vreau în jur.
    Nah, în concluzie, ne distrăm fiecare cum putem… 🙂

  4. Critica este critică. Ea poate să vină în diverse forme, iar unele pot să-ți lezeze sensibilitățile. Dacă ai un defect, un prieten poate să facă să înțelegi, cu căldură, empatie și mult tact, că ești perfectibilă în acea direcție, în timp ce un „dușman” poate să te blagoslovească în cel mai urât mod, râzând sarcastic și vulgar de acel mic defect. Cheia este să reușești să extragi sâmburele de adevăr de la amândoi – că tendința va fi să-l respingi pe cel de-al doilea. Asta când au dreptate. Când n-au, n-au.

    Ce rezolvi cenzurându pe cineva? Ce se produce în bine? Se transformă omul ăla în Maica Tereza? Care-i morala? Pur și simplu te închizi tu într-un glob de cristal, pentru că nu vrei să dai piept cu lumea.

    Răutatea nu-i asimilabilă vulgarității. Și nici vulgaritatea nu-i totuna cu brutalitatea. Tu le pui la grămadă. Eu sunt adeseori caustic, abraziv, brutal în limbaj. Dar nu sunt niciodată vulgar. Iar un prieten poate să-ți vorbească porcos fără să te înjure, fără să fie brutal, pentru că ăsta e limbajul lui. Limbaj care mie îmi displace profund; cu agresivitatea însă n-am nicio problemă. Iar limbajul meu contondent nu e motivat de răutate.

    Așadar, poți avea limbaj vulgar fără ca omul să fie rău sau brutal (toți prietenii tăi vorbesc cu „penis” și „vulvă” într-o discuție privată?). Poți avea brutalitate fără vulgaritate (omul îți spune verde în față că ești imbecil, dar nu te bagă și nu te scoate). Care brutalitate poate avea în spate intenții rele sau bune. Că ăla poate să ți-o spună a) din răutate, b) pentru a-ți pune în față o oglindă sau c) pur și simplu pentru că este onest și-ți spune exact ce crede despre tine, fără să-i pese de cum vei lua tu mesajul lui. Și poți avea răutate sub masca celui mai elevat și binevoitor limbaj. Și toate categoriile de mai sus se întâlnesc atât la proști, cât și la profesori universitari (care și ei pot înjura de mama focului, de exemplu). Tu faci un amalgam din ele și le respingi la grămadă. De vreme ce le pui la pachet, încă nu mi-e clar ce anume îți atinge mai tare corzile sensibile. Sau coardele? Nu știu care-i diferența dintre corzi și coarde.

  5. Și la grămadă le și las, am dat prea mult piept cu ele ca să mai am chef să o mai fac, atunci cînd pot să aleg 🙂
    Evident că nu îmi pasă că nu se transformă vulgarul/brutalul/agresivul – pentru că nu o va face. Dar bine se întîmplă – binele meu personal. Confortul spiritual. N-am susținut oricum vreodată iubirea masivă de orice seamăn și nici dragostea necondiționată – n-ai cum să nu știi, ne citim de vreo doi ani.
    Nu, cu tine – limbaj etc. – n-am nici o problemă 🙂 Ar fi că mă enervezi cîteodată – sau de obicei, mai bine zis, dar… mă enervezi constructiv (nu mai pun nici un zîmbet, că am pus deja destule).

    Discuții private cu…? Am să te dezamăgesc. Sau, poate, oripilez. Sau poate n-o să crezi. Dar, uite, fac parte din oamenii ăia, cîțiva, care nu folosesc astfel de cuvinte nici măcar în forma lor cea mai academică 😀 pentru că n-am discuții, oricît de intime, despre asemenea organe umane ca atare.

    Și coarde, și corzi. Ambele sînt corecte în orice contexte… Cică asta e mai nou. „Pe vremea mea” se mai deosebeau, chitara avea corzi, dar acum are cum îi vine vorbitorului la îndemînă. Legal.

  6. Explicația cu binele personal e o transcriere în termenii tăi a ceea ce spuneam eu aici: „Pur și simplu te închizi tu într-un glob de cristal, pentru că nu vrei să dai piept cu lumea.” 🙂 E de fapt confortul tău personal, nu binele tău personal. O altă posibilă confuzie. 😛 Pentru că nu totdeauna ceea ce este confortabil ne face și bine (chiar dacă întotdeauna ne face să ne simțim bine). Un alt mod de a citit ceea ce am scris între ghilimele este că uneori ne-ar prinde bine (mai ales femeilor, lol) să devenim mai miserupiști – asta apropo și de articolul Renatei de zilele trecute. Să putem să ne păstrăm nealterate vorbirea și principiile, dar să nu ne afecteze sau atingă vorbirea celor din afară. Sau să nu ne atingă atât de tare. Blogurile sunt un bun exercițiu, că în offline ne înconjurăm de oameni asemenea nouă, în timp ce internetul ne pune în comun cu oameni din cu totul alte bule, medii și sfere sociale.

    Altfel, faptul că eu tolerez comentarii pe care alții nu le tolerează nu înseamnă că le susțin. Nu promovez și nu voi promova niciodată (sper, Doamne ajută!) vulgaritatea sau grobianismul.

    „Penisul” și „vulva” au fost cuvintele cele mai grăitoare care mi-au răsărit, erecte, în minte în acel moment. 🙂 Cred că ți-e clar unde bat. Niciunul dintre prietenii tăi nu folosește cuvinte licențioase (astea sau altele, în funcție de context) în vorbirea lui curentă? La asta mă refeream. Că eu știu o grămadă de oameni care într-un cadru oficial sau între străini se exprimă îngrijit (își cenzurează cât de cât limbajul), dar în vorbirea liberă sunt mai slobozi la gură. Eu nu sunt așa, eu nu vorbesc urât nici în viața de zi cu zi, dar ți-am dat exemplul ăsta ca să vezi că vorbirea urâtă e o plagă cu totul diferită de răutate sau de brutalitate (că tu le băgai la pachet) și deci ar trebui tratată separat. Cu un alt bisturiu, cu alte medicamente și pansamente. 🙂

    Despre penis se poate discuta și ne-intim. E un organ. Nu-i cu nimic mai vulgar sau mai tabu decât nasul sau sprâncenele. Dacă despre mâini, inimă, nas sau urechi vorbim uneori, fie chiar și rar, în timp ce despre organele sau funcția sexuală nu vorbim absolut niciodată, atunci probabil avem o problemă. Sigur, nu una de vulgaritate, ci de pudibonderie – grație celor 45 de ani de fuste până la pământ de pe vremea comunismului.

  7. Oi fi și pudibondă (ce cuvînt 😀), dar chiar nu-mi vine-n minte o discuție viabilă despre sex și/sau organe aferente care m-ar putea interesa, din orice punct al ei de vedere!
    Dacă-mi aduc bine aminte, fără google, vorbitul ăla de care zici tu se cheamă coprolalie – bine, asta cînd deja ai o pasiune pentru limbajul licențios. Dar da, uite că, așa cum nici eu nu-l folosesc în cotidian, nici cei din jurul meu nu o fac. Și nu pentru că vreau eu, ci, probabil, pentru că cine se aseamănă se-adună. Nu-i firesc?
    De fapt (că nu-i prima oară cînd discutăm pe asta), nu înțeleg de ce n-ar fi și bula în care îmi doresc să mă retrag de respectat 🙂 E etapa la care am ajuns, în relația personală cu lumea. Zi tu că nu-i mișto globul ăla, de-l zgîlțîi puțin sau îl întorci o dată și ninge-n el și pe canicula asta. Neverending story 🙂

  8. Nu știu ce tot zici cu pasiune și coprolalia. Uită-te la politicieni, au un discurs aranjat când sunt în fața camerei și înjură când se cred nefilmați. Și ca ei mai tot restul populației, uită-te la oamenii de lângă tine, la cunoștințe și vecini, apoi la amici. Indiferent de școală și ocupație. Și nu toți sunt malefici sau cumva. Pur și simplu o mare majoritate a oamenilor, educați sau nu, vorbesc licențios.

  9. Doamne, Aldus. Cât o să te mai lauzi? Cât o să te mai masturbezi prin vorbe?

  10. @ Albinuță, mulțumesc!!

    @ Aldus, dincolo de toate, am fost și am rămas cu o nedumerire: cine-i Părinte 1 și cine 2?
    Că eu deduc din toate cele de mai sus că tata ar fi 1, ceea ce mi se pare blasfemie curată.

  11. @vax albina

    Unde vezi tu că m-am lăudat?

    @Issabela

    Habar n-am. Probabil ar trebui să-l întrebăm pe Barna. Sau pe useriști, dar problema cu useriștii e că văd toate paiele din ochii altora și nu văd Barna din fruntea lor.

    PS: De ce blasfemie? 1 valorează pe jumătate cât 2… 🙂

  12. Ha.

    Amărâtele noeme lotusiene!
    Fiind prea insipide pentru un cititor(orișicum!) mai elevat, atrag de obicei comm-urile unor personagii cu caractere sagace lipsă; sau care tind spre zero în cel mai bun caz. Anyway, nimic nou sub soarele celor ce cunosc limba lotusiană. 😆 Indeed. Grafomania ce-l incumbă pe acest virtuos virtual, vine la pachet cu analfabetismul funcțional aflat în dotarea omului din spatele nickname-urilor -fără număr, oarecum/și atât de cunoscute. Să fie primit, zic. Că proști care să dorească sunt căcălău, ce dreaku! So, orișicăcât de bombastic, emfatic te căcărezi a scrie (articole, comentarii, recenzii, whatever), tot pute. Analfabetismul funcțional are iz, if you know what i mean… Îi pasă cuiva? Doar mie? Glumesc? NU!!!

    Și nici că m-aș fi replicat de n-aș fi sughițat a scârbă (asta a fost un glosem; pe limba doreilor ce-or trece p-acilea. brrr). Că chiar nu-i treaba mea să luminez toți retardații nației române. Vi-i las vouă cu drag. Pe toți.

    Mda. Acum, alocuțiunea ar fi continuat c’o întrebare pt zâna mea. Cea rea! Că mno, Renata pare de departe! singura c’o leacă de glagore în plus. Față de restul(sic! nu ceilalți; pt cunoscători)
    Însă, cum pare că i se rupe (iar?) de noema lotusiană, întrebarea rămâne retorică, cred:

    – Un om educat = Un om inteligent???

    I’d love to know who cares?
    Also, who gives a shit about that?

    Whatever, nu poci să nu mă mir de strădania unora de a-mi schimba numele în renume. Sunt câteva zdrențe… ăăăăă, pardon, bloagări parcăși zic…. Scuze. Reiau . De-a lungul anilor petrecuți de mine pe neți, au fost câte unii ce și-au rupt din nonexistența lor absolut remarcabilă, care și-au strofocat neuronul cu mărinimie (pro bono!), întru a-mi dedica ample articole care să mă facă nemuritoare. Mulțumesc mult, but still, I know you motherfuckers have epinephrine.
    Bine, nu mulți. Dar la nimicnicia mea, destui, cu siguranță. Mulțumesc mult din nou, indeed.

    Printre ei se numără și această nimurică, dăcât coprovexata cotlin!
    ………..

    va urma

    (dupe ce’oi vomita o țâră)

  13. > Fiind prea insipide pentru un cititor(orișicum!) mai elevat, atrag de obicei comm-urile unor personagii cu caractere sagace lipsă; sau care tind spre zero în cel mai bun caz.

    Păi comentează și tu mai puțin.

    PS: Vomitare plăcută.

  14. ”Păi comentează și tu mai puțin.”

    QED! functional illiteracy i mean.
    Dar să continui cu… supramăsură! elogiul meu la adresa proștilor educați.

    Bun.
    Am rămas dară la nemuricii ce se strofoacă a-mi dedica articole sau comentarii pe blogurile lor cu preț de doi bani găuriți. Și cum prostul dacă nu-i fudul parcă n’o fi prost destul, în și cu nemărginită infatuare, nici că-și dau cu seama de contribuția lor întru nemurirea mea virtuală. Ce să, să?! Tnx bro. Oameni educați, nu glumă. Inteligenți? Ei, aș! Dacă nema potirința, ce mai chichirez gâlceavă!. Ș’aș cita- cu voia ‘mneavoastră- și din V Eftimiu:

    M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!.

    Mda.
    Anyway, nu vreau să le fac reclamă. Se știu ei.
    Coprovexați d’ăstia… gen cotlin. Dar s’o lăsăm umpic pe prețioasă, că mi-am adus aminte de alte cele. Recte dialogul decât pavlovian dintre educatul lotus și Renata despre… who the fuck is roxana! Comm-urile zânei, ha, marcă înregistrată, ce mai? Comentariile lotusiene? La fel, indeed. Iar partea în care ultimul își face mea culpa îndulcind beștelirea renatei, e absolut fermecătoare. Că zice (educatul!):

    ”…speranțe există, mai ales că tipa este traducătoare.”

    WTF, da’ mă leși! Ce argument e ăsta? Sau doar ai vrut să nu ieși iar din grațiile @JOianei? Altă mare traducătoare. Gizăs! (parcă a și fost un film cu titlul ăsta. TRADUCĂTOAREA. bun de tot, dacă țin bine minte) Poi la mine la firmă, am zidari, mozaicari ori faianțari, ce-mi vorbesc și scriu în 3 sau patru limbi. Engleză franceză germană spaniolă… ungurește sau rommanes. Ș’atunci? Ăștia ce’s? Genii, Dumnezei?! De cealaltă parte- ca să păstrăm oarecum balanța- am un educat (inginer, dăăă) ce se cam ceartă cu limba română.. scrisă! Că de vorbit o vorbește bine, slavă Domnului 😆 Mă rog. Cine știe cunoaște.
    …………

    (mi a venit manichiurista. revin mai încolo)

  15. Până una alta, cei care-ți dedică articole o fac pe blogurile lor. Și tot pe blogurile lor comentezi. Nu știu dacă mă înțelegi.

    Nu pricep ce ai cu Issabela. E un om fain, cu bun simț, cu idealuri, scrie despre ele. N-am văzut-o nicăieri să pretindă Nobelul, dar în orice caz scrie mult peste elucubrațiile tale, cu toate noemele pe care le bagi uneori. Textele ei sunt simple și curg, dar e dificil să scrii un text care să fie simplu și să curgă și să spună ceva. Încearcă într-o zi. Iar pe tine nu te-a acuzat nimeni de prostie, lipsă de educație sau agramatism, cum arunci tu acuzații în stânga și-n dreapta. Te-ai trezit să răsari pe blogurile unora care nici n-au auzit de tine și să-i înjuri. Eu te tolerez, deși dacă ar fi să vorbim pe șleau probabil n-am fi de acord pe cel puțin 50% din temele fundamentale; alții însă n-o fac. Faptul că alții nu te tolerează nu înseamnă c-o fac pe prețioșii, ci că sunt alte structuri, alte tipologii. Apropo, tu ești aici pentru că te tolerez eu, nu pentru că ai avea vreun drept. Așa am eu chef, să te las să comentezi. Da’ asta nu-ți conferă un statut special.

    Pe Renata o faci mai nou zână (cu ghilimelele de rigoare)? Ieri o pupai și azi, după nu-știu-ce articol, gata, ai trecut-o în tabăra „zânelor”? Și mai zici că noi suntem vexați. 😆

    La partea aia n-am îndulcit beștelirea Renatei, ci beștelirea Roxanei. Pe Renata n-a beștelit-o nimeni, nici măcar nu știi citi.

    Iar argumentul cu traducătoarea n-o să-l înțelegi până când n-o să te apuci să scrii cursiv, coerent și să-ți asumi textele și, odată cu ele, convingerile. La început a fost Cuvântul.

    În sfârșit, dacă zidarii de la firma ta vorbesc 3-4 limbi (prin asta înțelegând că le vorbesc cursiv, nu ca tine sau ca căpșunarii care „vorbesc spaniola” în virtutea faptului c-au fost la cules de căpșuni în Spania – dar o vorbesc la fel de agramat pe cum vorbesc româna) atunci da, jos pălăria în fața lor. Ai niște prejudecăți vizavi de zidari?

    PS: Văd că te-ai mutat (sau ai revenit) pe blogul meu după ce-ai anunțat cu surle și trâmbițe că nu mai comentezi la Renata. Asta apropo de câtă nevoie simțim noi să vorbim despre tine. În realitate, tu simți nevoia să vorbești despre noi, iar dacă la Renata ți-ai dat singură logout, o faci pe celălalt blog care nu te cenzurează.

  16. QED! functional illiteracy. Iarăși!

    Dacă nema potirința, ce mai chichirez gâlceavă!.
    Nici nu m-am așteptat la altă reacție din partea ta lotusițo!

    ”Nu pricep ce ai cu Issabela. E un om fain, cu bun simț, cu idealuri, scrie despre ele.”

    Ha ha ha! m-ai înduioșat până la lacrimi; am plâns cu muci, recunosc.

    E un om fain?!

    I mean really, really, really beautiful?!
    Bă! să-mi fut una ș’alta nu. Huiduma? Seriously?!
    Când ai gramajul unui cașalot și fața unui pepene de dăbuleni cu mască… să mă ierți, dar nu! Eu nu pot s’o mint spunându-i: fuck, ce frumoasă ești draga mea. Fă-o tu, da’ nu mă băga pe mine în asta. Sper să te și creadă, indeed.

    Cu bun simț?!

    Care bun simț?
    Pudibonderia coprovexatei? Ăsta’i bun simț?
    ”Accept și chiar vreau păreri opuse,
    dar îmi e foarte silă de limbajul vulgar.
    De brutalitatea în limbaj. O silă atavică.”
    . dixit divina.
    Bleah. Ai văzut tu păreri opuse pe blogul frumoasei? Nu aud.
    Vulgarități? Ha. Păi și io m-am săturat de aerele astea de superioritate. Alde d’ăștia ce cred că beșesc curcubee la fiece icnire din buci, și se țin de nas când stau pe budă de teamă că n-or căca trandafiri nici de astă dată… Mda. Cunoaștem.

    Și ce draci să am cu nefericita? Că doar nu-i dau eu să mănânce. Gizăs. Da’ nici nu pot să rămân pasivă atunci când îmi pune în cârcă răutăți gratuite. Că nu le consider altfel. La mintea ei… În ultimul articol în care face trimitere la mine, a trimis un mesaj tuturor suratelor coprovexate, cum că m-aș fi oferit să-i inițiez boracu în tainele masturbării timpurii, și numa d’aia, cică, m-a banat. Mă leși, om bun și frumos? Păi te provoc draga mea să publici comentariul cu pricina aici. Dacă nu, o fac eu, crede-mă. Să vedem cine are dreptate.

    Cu idealuri?!

    Care idealuri?
    Eliminarea grădinilor zoologice și a delfinariilor pe considerentul că animalele sunt chinuite și trebuie să trăiască în habitatul lor natural?! Ș’atunci-întreb ca proasta, copii (cei care-i au) unde să-i vadă vreodată în realitate? Pe netflix, nu? Animal Planet? Safari? Go for it proștilor.
    Ori (in)toleranța coprovexatei în tot ceea ce privește comunitatea lgbtq, toleranța frumoasei pt negri sau țigani… da’ totul până la ușa simandicoasei? Mă leși! Păi tu crezi că vreodată în viața distinsei ar primi aidoma unui creștin adevărat vreunul dintre ăștia în așternuturile ei cu miros de trandafiri, oferindu-le ospitalitate? NICIODATĂ. Totul până la ușa dânsei. Sictir, soro.

    Bine, acum să nu se creadă că mi-aș dori unanimitate în gândire. Chiar nu. și e bine că este așa. Așa și trebuie să fie. Diversitate și păreri contradictorii când e vorba despre doctrine(de orice fel), politică, sport, chestii dastea… Da’ când e vorba despre oameni, despre umanitate până la urmă… apăi ar trebui să gândim la fel. Cred.

    ………..

    PS.

    apreciez deschiderea în ceea ce privește libertatea de exprimare, dar nu mă mai amenința naibilui cu îngăduința ta în ceea ce mă privește. IMHO, dialogul și diversitatea de opinii duc la progres. Cu siguranță. Iar dacă cândva, ceea ce scriu eu (vulgar ori mai puțin literal) nu cadrează cu așteptările tale, înainte de-a mă bana, aștept să-mi spui franc, în față, și fără echivoc:

    -draga mea Nostra, nu te mai doresc p’aci!

    Io cred că ăsta’i dialogul între doi oameni cerebrali și minim educați. Suntem totuși în 2021!

    O săptămână faină! Tuturora

  17. Eu: E un om fain, cu bun simț, cu idealuri.
    Tu: Cum să fie faină? Arată ca o balenă.

    No comment.

    > Bleah. Ai văzut tu păreri opuse pe blogul frumoasei? Nu aud.

    Ce importanță are? Dacă chiar vrei să probezi, e foarte simplu. Îți explic băbește. Ia-ți un nick nou și lasă-i un comentariu la ea pe blog, în care să-ți exprimi dezacordul față de ce-a postat fără să fii vulgară. Spune ce nu-ți place la ce-a scris, eventual adu argumente, dar pe un ton civilizat. Și vei avea ocazia să constați dacă îți răspunde sau te dă afară.

    > Da’ nici nu pot să rămân pasivă atunci când îmi pune în cârcă răutăți gratuite…

    Primo, nimeni dintre „noi” nu are o obsesie legată de tine. Tu ești cea care ne vizitezi obsesiv blogurile despre care spui că-ți provoacă o senzație de vomă. Ești masochistă, sau doar ții cură de slăbire?

    Secundo, deși pozezi în regina detașării, ești doar o fetiță care suferă de complexul prințesei și plânge când i se ia jucăria preferată după ce a făcut prostii. Maturizează-te și acceptă faptul că nimeni n-are obligația să te primească în casa lui. Poate după ce o să te maturizezi, o să fii mai bine primită.

    Tertio, dacă respectivul comentariu nu este public, înseamnă că nu ți-a lezat cu nimic imaginea. E doar o discuție privată între ea și niște prietene, pentru care nu ai de ce să faci caz – la fel cum nici eu nu fac caz despre ce-i fi discutând tu cu alții despre mine. Aș putea face caz despre faptul că mă înjuri în văzul lumii, da’ nu-mi pasă. Tu însă ești profund afectată, se pare, inclusiv de discuțiile altora între ei.

    Quatro, ia comportamentul altora față de tine ca pe un feedback la comportamentul tău față de ei. Cum de fapt și este.

    Iar dacă vrei să publici discuții private cu care să-ți speli rufele în public, ești liberă s-o faci pe blogul tău, ăla pe care nu poate intra nimeni decât cu parolă. 😀

    > Eliminarea grădinilor zoologice și a delfinariilor pe considerentul că animalele sunt chinuite și trebuie să trăiască în habitatul lor natural?!

    Uite, asta-i o idee foarte bună. Dacă vrei să le vizitezi, ești liberă să fii plimbată tu într-o cușcă, în lumea lor.

    > Ș’atunci-întreb ca proasta, copii (cei care-i au) unde să-i vadă vreodată în realitate?

    Eu am văzut animale domestice la bunici. Sălbatice foarte rar, în natură. Nu simt c-am pierdut un reper esențial al existenței mele din cauza asta. Încă o dată: faptul că ești om (sau purtătoare de vagin, sau purtător de penis – că de creier mai rar) nu-ți dă dreptul să pretinzi ca toate celelalte forme de viață (umane și non-umane) să-ți cadă la picioare, ca toate ușile să-ți fie deschise, ca toate blogurile să-ți anunțe cu surle și trâmbițe intrarea. Dacă vrei să vezi lei, du-te în junglă, care-i problema? N-ai nicio cădere să închizi lei în cuști pentru propriul tău amuzament. Dacă n-ai bani de junglă, arată-le copiilor un păianjen sau un țânțar.

    > Ori (in)toleranța coprovexatei în tot ceea ce privește comunitatea lgbtq, toleranța frumoasei pt negri sau țigani

    Și ce te deranjează de fapt: că este (in)tolerantă cu tine sau că este tolerantă cu tine? 😆

    > Păi tu crezi că vreodată în viața distinsei ar primi aidoma unui creștin adevărat vreunul dintre ăștia în așternuturile ei cu miros de trandafiri, oferindu-le ospitalitate?

    Trebuie să recunosc că nu m-a preocupat pe cine ar primi Issabela în patul ei. Să înțeleg deci că mai sus era vorba de (in)toleranță? 😆

    > Da’ când e vorba despre oameni, despre umanitate până la urmă… apăi ar trebui să gândim la fel. Cred.

    Și mai precis, la fel ca tine.

    > IMHO, dialogul și diversitatea de opinii duc la progres.

    Exceptând cazurile în care subiectul îl constituie oamenii și umanitatea, nu?

    Lăsând gluma la o parte, progresul omenirii a însemnat, de foarte multe ori, involuția și ruina sufletească. Ceea ce modernii numesc progres este în linii mari o colecție de tâmpenii.

    > aștept să-mi spui franc, în față, și fără echivoc: draga mea Nostra, nu te mai doresc p’aci!

    Trimite-mi o poză, să văd mai întâi dacă prind drag de tine.

  18. Fă, proasto!
    nu-mi băga cuvinte-n gură. Că io n-am zis că arată ca o balenă.
    Te-ai pus ‘ntr-o lumină proastă, soro! Îmnseamnă că așa o vezi tu, nesimțito.
    Eu am zis că arată perfect! adică aidoma unui cașalot, cu mecla unui pepene de dăbuleni echipat cu mască. Balenele sun t frum oase, btw.
    Ea nu este. IMHO!

    ”… nimeni dintre „noi” nu are o obsesie legată de tine. Tu ești cea care ne vizitezi obsesiv blogurile ”

    Noi?!!!
    Bey-stai să-mi mai fut una- da’ voi chiar vă credeți speciali, Gizăs! Vs pulimea pământului. I-ți fi cumva atât de super e du ca ți (inteligenți n-aveți cum să), că noi nici măcar nu vă merităm. Acum îmi dau cu seama: voi chiar credeți că dacă aveți un blog (cică casa noastră, ha ha ha!) faceți o favoare toturor celor ce îndrăznesc a vă citi parascoveniile voastre demne de Golden Raspberry Awards. Seriously?! Nu invers? Sigur sigur??? Hai sictir.
    Simt că v-am acordat prea multă atenție, ș’asta nu mă coafează deloc.
    Vă las în/cu Aia Domnului și mai spun doar atât:

    In timp ce pe voi -coprovexați din născare- vă fute grija celor ce vă conduc ( țara, iuropa, lumea)(că doar ei sunt cauza tuturor relelor, n’așa!), pe mine și pe cei ca mine- recte, oameni normali, ne cam doare la pedală de scenariile create de neuronul vostru meritocrat (demn doar de Golden Raspberry Awards, indeed) ori de teoriile domniilor voastre decât conspiraționiste. Stați mai departe pe A3! Motanul felix va mai educa câțiva ca voi. Ultimii, sper!
    Succesuri.

    …….

    PS.
    Poza cxu mine i am trimis o lu madam mă ta!
    Dacă ți o va da sau nu, n-am de unde să știu, ea hotărăște.
    E cam deocheată, recunosc.
    Nu mă ta. Poza, proasto

  19. > Că io n-am zis că arată ca o balenă.

    Am sintetizat cu cuvintele mele ce-ai zis tu, plecând de la premiza că poți citi un sens figurat. Mea culpa.

    > Te-ai pus ‘ntr-o lumină proastă, soro! Îmnseamnă că așa o vezi tu, nesimțito.

    Cu mențiunile că eu sumarizam ce-ai zis tu (nu ce-am zis eu) și că prin balenă mă refeream la fix ce-ai zis tu acolo mai pe larg.

    > da’ voi chiar vă credeți speciali, Gizăs

    Am scris „noi” cu gândul la cei care avem bloguri și suntem onorați de distinsele tale vizite. Am pus „noi” între ghilimele tocmai pentru că nu formăm o comunitate per se.

    > I-ți fi cumva atât de super e du ca ți (inteligenți n-aveți cum să), că noi nici măcar nu vă merităm.

    Care voi? Și ce înseamnă „î-ți”?

    > In timp ce pe voi -coprovexați din născare- vă fute grija celor ce vă conduc ( țara, iuropa, lumea)(că doar ei sunt cauza tuturor relelor, n’așa!)

    Vezi aici.

    În concluzie, învață să citești un text înainte să comentezi la el.

  20. cum, n ai aizit de i ți c? dar de ștrul? glumesc
    e ceva mai mult onomatopeic (marcă nostrastellară, indeed) o să apară și-n dex peste câțiva ani! acum este’n stare de pertractare cum ar veni. mai ai puțintică răbdare

    anyway, s’o lăsăm pe frumoasă, că prea i-am făcut reclamă. că nici nu cred să pună preț mult pe propria persoană; preț de tarabă, nimic mai mult: valorezi atât cât primești if you know what i mean.

    altminteri, reach-ul cum e? este c-a crescut oleacă! nu te deranja, nu-mi mulțumi. o să vezi cum o fi și fără mine. pfff, ce noroc au câte unii! când și dacă sunt băgați în seamă 😆

    ….
    ne-om mai citi când îi scrie și ceva mai de Doamne ajută.
    cel puțin interesant, dacă nu deștept…

  21. Da, săptămâna asta mi-o intrat 3 de pe Facebook, dacă la asta te referi. Reachul a crescut dramatic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *