N-am fost atent la el până acum, deși poate ar fi trebuit. În fond, vorbim nu numai de premierul actualului guvern, ci și de probabilul viitor președinte al PNL și, de ce nu, chiar al României. Mi-a atras însă atenția recenta competiție din cadrul partidului dintre el și Orban (care Orban a declarat cu subiect și predicat că serviciile forțe din afara partidului se bagă în cursa lor internă, sucesc mâinile unora la spate, arată pisica altora, scot scheleți (sic!) din dulap, dar el nu se dă bătut, el va lupta ca la Plevna și Oituz și Mărăști, va da bătălia finală pentru Partidul Național Liberal, pentru România, serios, merită să-l ascultați dacă-l găsiți – că-n presă n-a prea făcut valuri declarația asta), precum și recentul scandal dintre PNL și USR-PLUS, iscat de concedierea celui de-al doilea ministru userist de către premier.
Și am urmărit vreo 4-5 minute din bolboroselile de mai jos, din 3 septembrie:
Câteva observații strict personale și pur subiective dar absolut pertinente:
1. Omul este o combinație rară între aerian și nesimțit. Îl doare la bască de România, nu știe cât costă o pâine și nu catadicsește nici măcar să mimeze interesul pentru cetățean și să răspundă la acuzațiile conform cărora programul pe care-l pregătește și susține este în realitate un imens tun. Câteva zeci de miliarde acolo, o bagatelă. Crede, în schimb, că politica e scena lui de joacă, și astfel, după cum se poate constata cu ochiul liber, o dă cu seninătate pe declarații politice (sau politicianiste) și lupte în direct cu mai-noii lui adversari din USR, fără să-i pese absolut deloc de nimic altceva. De parcă rolul lui nu ar fi să conducă țara, ci să urce într-un ring de box în care să-și poarte, în fața românilor, penibilele lui lupte politice. Cred că îi lipsește cel mai elementar bun simț. Uitați-vă bine la el, posibil să ne devină președinte.
2. Finalul apoteotic, cum că:
O să iau legătura cu liderii europeni în legătură cu ceea ce se întâmplă în România. Avem aici lucruri care nu credeam că se mai pot întâmpla în 2021. Avem o alianţă toxică care se prefigurează, o alianţă cu un partid extremist, un partid care vrea răul românilor, un partid care nu respectă proprietatea privată, un partid care nu respectă libertatea individuală, un partid cu care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să discutăm. Dar voi informa liderii europeni despre acest lucru şi vom afla ce cred aceştia, bineînţeles și partenerii noştri strategici – SUA – despre situaţia din România.
este de toată jena. Deci gata, dintr-o dată USR-PLUS este un partid extremist, care nu mai respectă proprietatea privată? Nu că n-ar avea dreptate, cunoștem cu toții declarațiile „forței motrice a PLUS”, preluate de altfel de pe niște forumuri luminate din UE, dar până acum nu știa? Până acum USR-PLUS nu era o formațiune extremistă? Când au făcut alianță cu ei, n-au avut o problemă cu asta? O scot la rampă doar acum, când se ceartă? Sau se referă la AUR?
Și îmi aduce aminte de perioada când eram copii și ne amenințam unul pe altul cu „Te spun dirigintei” sau „Te spun părinților”. La vârsta aia era normal, dar la 40-50 de ani, acest „Te spun partenerilor noștri strategici din Europa, ba chiar și din SUA!” e infantilism. Cîțule tată, pe tine nu te-a învățat nimeni că nu se dă din casă chiar așa, în gura mare, cine ne sunt păpușarii? Că nu se spune la televizor în fața cui ne închinăm și la cine ne plângem când ceva nu ne convine?
3. Am închis după prima întrebare ce i-a fost adresată:
Care va fi consecința pentru miniștrii USR-PLUS care au lipsit astăzi din ședința de guvern, dacă intenționați să luați o măsură în acest sens?
pentru că ce să mai urmărești?
În percepția mea, întrebarea este aeriană (ca să fiu eufemistic) și vădește o completă lipsă de perspectivă asupra contextului. Deci Cîțu le-o trage useriștilor, concediindu-le al doilea ministru la rând, ăștia se bosumflă, lipsesc o ședință și amenință cu moțiune de cenzură, la care fătuca de la B1 întreabă: cum îi veți pedepsi pe miniștrii useriști care au lipsit de la ședință? E ca și cum eu îi trag un pumn lui X și-i scot un dinte, X nu reacționează, îi mai trag un pumn și-i scot al doilea dinte, X îmi răspunde (sângerând) cu o înjurătură iar jurnalista de la B1 mă întreabă ce măsură voi lua împotriva celui care m-a înjurat. Voi sunteți pe bune?
Întrebarea aici e dacă Cîțu blufează când le dă cu flit useriștilor și alianța se va rupe, caz în care lucrurile se complică, sau dacă are dreptate și ăștia doar fac puțin tărăboi de ochii lumii, după care se vor întoarce cu coada între picioare și înghițind în sec (din lipsă de perspective), caz în care ramura Iohannis – Cîțu nu mai are adversar.
Problema-i că nu doar fata de la B1 TV pune astfel de întrebări. Ci mai toate fătucile (cum le numea Cristoiu) care se fâțâie cu microfoanele prin fața politicienilor. Și mai toți jurnaliștii. Pur și simplu ăsta e nivelul în jurnalism, iar când s-ar putea mai mult îl coborâm voluntar, pentru că să nu-mi ziceți că și Robert Turcescu e tont, și totuși l-am văzut zilele trecute verbalizând ca un apucat, de ziceai c-a dat strechea în el, într-o emisiune cu Mirel Curea1Ceva despre dosarul din SUA al lul Cîțu, nu mai găsesc., pentru că privitorul trebuie ținut în priză, și când materialul e subțire îl compensezi printr-un ritm și ton demn de RTV.
La așa politicieni, așa jurnaliști. Dar mi-e că la așa jurnaliști așa public, și astfel ne merităm oarecum soarta.
La o a doua lectură, articolul s-ar fi putut intitula „Patru minute de Cîțu”.
Cîti ca voi!… de George Topîrceanu
Sus, pe gardul dinspre vie,
O gaina cenusie
Si-un cocos împintenat
S-au suit si stau la sfat: —
Ia te uita, ma rog tie,
Cît de sus ne-am înaltat.
Si deodata, cu glas mare,
Începura amÎndoi
Sa cotcodaceasca-n soare: —
Nimeni-numai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-hoi!…
Dar de sus, din corcodus,
Pitulîndu-se-ntre foi,
Mititel si jucaus,
Le-a raspuns un pitigoi: —
Cîti-ca-voi!
Cîti-ca-voi!
Am găsit două articole care mi-au plăcut. Au spus ce mi-ar fi plăcut să pot spune.
Își dau doar un link.
https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-25013523-florin-citu-isi-inghite-puii-florin-citu-dictator-zbor.htm
@Iosif
Mare poet, mare profet, autor al multor poezii despre natură și animale.
@vax albina
În mare sunt de acord cu caracterizarea pe care i-o face Eugen Istodor, deși nu îmi plac constantele trimiteri la Băsescu, Boc și Dragnea – probabil un truc jurnalistic de asociere a lui Cîțu cu trei figuri detestate de marele public. Altfel era perfect.
Poți lăsa câte linkuri dorești, nu mă deranjează.
De ce nu ne uităm mai atent cum începe povestea Cîțu?
Student la o universitate Româno-Americană, după ce a căzut de două ori la admitere ASE, cunoaște un profesor american venit să predea un an în România. Acesta devine sponsorul/binefăcătorul său, îi oferă o bursă la Grinnell, Iowa, pepiniera de titrați ai Serviciilor americane. Ca să ai un misterios binefăcător american, la începutul anilor 90, e mai mult ca probabil că aveai deja niște binefăcători în DIE/SIE.
După absolvirea Grinnell-ului, ajunge economist la Banca Națională a Noii Zeelande. Zic „ajunge”, fiindcă asta nu pare o angajare prin concurs, ci o trimitere în misiune.
Dacă, de-aici încolo, citim parcursul profesional și politic în cheie corectă, Cîțu nu face nimic de capul lui, îndeplinește misiuni. Respectă ordine. Dacă binefăcătorii lor vor dori să-l aibă la Cotroceni, va câștiga și alegeri prezidențiale.
Aldus, urmărește serialul Homeland. Sau l-ai văzut deja? Atunci extrapolează: toată politica externă și internă e tricotată de servicii, în toată lumea.
P.S.: Am terminat Orphan Black. Marfă! Absolut toate teoriile fictive din film sunt susținute de genetica deja cunoscută oficial, presupun că și de cea ținută la secret, mult mai avansată.
Plus atacul speculativ la adresa leului.
De acord cu ce spui și cred că afinitățile sau mai degrabă apartenența lui put de la o poștă. Dar știi cum e, nici Iohannis nu-i străin de servicii. Și el e tot omul sistemului. Numai că spre deosebire de Iohannis, care vorbește el mai rar dar are un soi de fler politic să zic așa, face și el niște jocuri, Cîțu pare aterizat de pe Lună. Nu că nu știu eu exact ce caută și cum a ajuns acolo, dar cred că nici el nu știe. S-a trezit acolo, cu un script pe care trebuie să-l citească, și cam asta e. Păi ce ne facem cu ăsta președinte, indiferent cine l-ar butona? Că Iohannis cel puțin are grijă de cum e perceput, își pregătește ușor tronsonul de ieșire, așa că mai e atent la una-alta, dar lui Cîțu nu-i pasă de nimic. Odată ajuns președinte, ar putea da cel mai mare tun din istoria României, după care ar ieși la televizor cu aceeași seninătate cu care-l vedem acum, că n-are simțul măsurii, n-are simțul responsabilității, n-are simțul rușinii, n-are nimic. Pentru el ar fi la fel: încă o regulă de circulație încălcată, încă un atac speculativ la adresa monedei naționale, doar că la scară mai mare, din biroul de la Cotroceni. Cel puțin eu așa îl văd.
Gândește-te în perspectivă: îți imaginezi un posibil președinte mai dezastruos decât el? Că mie-mi pare singurul președinte de până acum care ar putea face fără să clipească absolut orice i se dictează, cu cea mai mare seninătate, după care ar ieși ca acum și ar îndruga aiureli pe un ton allegro.
Am văzut Homeland, am și scris despre. Foarte bun, dar propagandistic.
Cred că voi citiți, dați like, apoi uitați, după care mai târziu, când vedeți afișul, vă vine un gând din subconștient: „Ia să mă uit la el, poate o fi bun!” Și apoi mă întrebați: „Moamă, ce serial mișto, l-ai văzut?” 😆
Scrie despre el. 🙂
Politica nu contenește să mă uimească. Asta deși intră în politică, în special, cei care nu au o meserie care să le satisfacă inteligența. Contează orgoliul și buzunarul. Deci nu ar trebui să mă mir de incompetențe, inconsecvențe, etc.
Și totuși am o întrebare: unde a dispărut Traian Băsescu? 😀
Cu cât președintele e mai dezastruos (câțu ar fi ideal de dezastruos), cu atât păpușarii din umbră se mișcă mai relaxat.
Ia uite-l pe Biden: a dus la bun sfârșit – vine vorba că bun! – ce-a promis Trump, a retras trupele din Afganistan în modul tâmpesc în care a făcut-o și toată lumea îl arată cu degetul – un dobitoc senil. În spatele lui (și a predecesorilor) însă, a funcționat 20 de ani o sifonare măiastră de bani și un control nemijlocit asupra resurselor afgane sub pretextul instaurării democrației într-un stat aflat cu 1000 de ani în urma civilizației umane. Unde s-au dus banii și resursele numai Allah și tovarășul său Dumnezeu pot să știe. Armata americană, cea afgană și colaboraționiștii locali au fost, cred, de la început, carne de tun. Cineva a orchestrat toată povestea asta, din culise. Dar nu contează cine, atâta vreme cât Biden își ia scuipații în față, în plin și nu-l poți suspecta decât de ramolisment. Prin urmare, un președinte dezastruos e cea mai bună acoperire.
De ce zici că Homeland e propagandistic? În ce sens? În sensul general, american, al eroismului șablon? Sau cum?
@vax albina
Păi Băsescu e europarlamentar. Îl mai vezi la câte-o emisiune sau pe Facebook, deși nu l-am văzut de mult (dar nici nu l-am urmărit). Și cred că toată familia lui e înțesată de dosare, plus că pe el l-au scos acum colaborator cu fosta securitate (după vreo 5 sau 6 decizii anterioare cum că n-a fost colaborator, din partea CNSAS, dar acum CNSAS a primit dovezi noi de la SRI, ceea ce arată că CNSAS e folosit ca instrument politic – că dovezile respective existau și înainte la SRI; probabil CNSAS n-are decât o fracție din toate dosarele existente).
Sunt curios de parcursul lui Iohannis după ce nu va mai fi șeful serviciilor, că serviciile îți pupă mâna când le ești stăpân după care te execută fără să clipească, dar posibil să plece din țară sau să rămână în politică (cu imunitate). Asta o specula un tip, Valentin Stan.
@Renata
Exact gândurile mele, cu privire la Cîțu.
Păi e propagandistic, ca mai toate filmele americane. E captivant, e bine realizat, are niște scenariști inteligenți, actori de primă mână, pleacă de la niște premize reale și solide (cum că într-adevăr serviciile controlează tot), dar e propagandistic. Dintr-o mulțime de motive.
Încep cu cele pe care le-a notatVladimir:
a) O tipă bipolară care face și drege (corectitudine politică); în realitate, dacă te-ar prinde cu astfel de probleme la ei, ai zbura în doi timpi și trei mișcări.
b) Serviciile sunt atât de bune încât știu tot, detectează tot, dreg tot etc. Sigur, controlează tot, dar au și ele multe rateuri, au și ele generali incompetenți etc.
Și apoi, în centrul serialului se află propaganda clasică cu da, mai încălcăm pe ici pe colo câte o regulă stupidă, dar o facem din considerente nobile și patriotice și chiar morale. De exemplu, la episoadele privitoare la Germania (de după dezvăluirile lui Snowden) scenariștii n-au încercat să nege că americanii i-ar fi spionat ilegal pe germani, dar au colorat-o într-o lumină favorabilă serviciilor: au făcut-o la solicitarea germanilor, pentru că altfel n-aveau cum, că legea era tâmpită iar ei aveau nevoie de asta ca să prindă teroriști, iar aceste dezvăluiri le dinamitează capacitatea lor de a fi eficienți în combaterea terorismului și ziariștii care dau pe goarnă sunt de fapt, în sufletul lor, niște anti-patrioți de doi lei înfometați după rating. Adică au sucit-o în favoarea lor. Da, frate, mai călcăm pe bec uneori, când nu se poate altfel, că așa fac și serviciile din țările cu care suntem în conflict, dar noi n-o facem pentru bani sau putere sau alte avantaje, și nici ca să punem președinți, iar când totuși îi punem (în cu totul alte țări decât a noastră, SUA, unde suntem uși de biserică), o facem din singurul și nobilul considerent de-a aplana conflictele din zonă, de-a preveni un genocid, de-a înăbuși un război etc. Adică, serviciile sunt portretizate într-un fel de ierarhie angelică pe pământ.
Plus că în episoadele următoare au urmărit să ilustreze într-o anumită lumină pe democrați (suporterii lui Trump), înfățișându-i ca fiind simpliști, proști, limitați, egoiști, iresponsabili etc.
Este un serial al sistemului, al establishmentului. Cum ai vrea să nu fie propagandistic? Tot Hollywoodul e propagandistic. Inclusiv filmele biografice, dramatice sau de dragoste. Iar atunci când nu ne dăm seama care-i propaganda și cum ne manipulează ele, înseamnă, mai în glumă mai în serios, c-am încăput pe mâinile experților. 🙂
A!… Atunci nu „propagandistic” e cuvântul. Sau pentru mine, cel puțin, „propagandă” e un termen mai restrictiv.
Manipulator și subiectiv, da.
La Hollywood, cel mai supărător clișeu e patriotismul. Când razi un sat de civili, o faci din patriotism. Când torturezi un prizonier, la fel. Deși patriotismul e o abstracțiune, cel mult interpretarea voită a unui cumul de sentimente, motivații, decizii, reacții, mai mult instinctive decât raționale.
Al doilea împuțit de clișeu e ăla cu familismul. Ai nevastă și doi-trei copii, gata! Nu poți fi chiar atât de bestie precum pari.
Al treilea – enervant pentru mine și pentru orice fumător, cred, e că în filmele americane toți toarnă în ei kile de băutură, trag pe nas cocaină chiar și de pe marginea unei chiuvete de WC public, dar nimeni nu fumează tutun! Adică, atunci când s-a dat directiva – nu mai arătați fumători pe ecran, că le faceți poftă spectatorilor să-și aprindă încă o țigară – nu s-a gândit nimeni că aceeași poftă îi lovește și pe consumatorii de alcool când văd cum curge whisky-ul în pahare, și pe consumatorii de stupefiante când văd pe unul care trage pe nas. Și am rămas așa, cu acest clișeu, că americanii zvântă un litru de tărie pe zi, mai ceva ca rușii, dar s-au lăsat de fumat in corpore.
Despre bipolaritate știu prea puțin ca să mă pronunț, dar, cu siguranță, fata n-ar fi trecut testele medicale și psihologice la recrutare.
[…] că toți suntem astăzi mai mult sau mai puțin sclavi, dar să fiți tocmai sclavii lui Cîțu – care venise cu ideea asta cu ce conține vaccinul pentru […]