Când sexualitatea deranjează

Articolul de azi e cu citate. Că-i una din acele seri în care n-am chef să scriu mult. Noroc că avem tipar de prin ’89 și deci am de unde prelua. Sau ce, nu în 1989 s-a inventat internetul? Există și un tipar mai vechi, pe hârtie? Nu știam.

Și fiindcă sunt narcisist, primul citat îmi aparține:

Dar în principiu ai dreptate, Epoca de Aur a fost o epocă a tabuurilor erotice, pentru că Elena Ceaușescu era o complexată, iar asta se poate vedea cu ușurință la majoritatea cuplurilor de vârsta a doua sau a treia care au trăit și au fost educate în spiritul acelui regim. Acum însă am trecut în extrema cealaltă, a unei destrăbălări generalizate, venită pe filiera Vestului modern și emancipat, care sigur că per ansamblu este mai bună decât ce-am avut înainte, dar tot o extremă rămâne. Între aceste două extreme, mă tem că educație sexuală nu s-a făcut și nu se va face niciodată.

E dintr-un comentariu lăsat Renatei la un articol pe tema educațiunii sexualicești. Vedeți ce frumos evit până și cuvântul sexualitate, din motive de evidentă puduroșenie? Adică pudoare.

Al doilea citat îi aparține lui Jo, care din câte crede je este o tipă, da’ cine știe, n-ar fi mare lucru să fie chiar tip, dat fiind că azi, cu atâta identitate de gen și dezorientare sexuală, nu mai știi ce să crezi nici despre cine vezi:

Am o viziune pragmatică despre scenele explicite. Pe de o parte sexul ar trebui să fie ceva intim, pe de altă parte sexul face parte din viață. Așa că de ce l-am evita pe ecran, dacă are legătură cu subiectul în cauză? Iar în cazul de față are. Dacă filmul / serialul este marcat interzis minorilor, cred că adulții pot să treacă peste niște scene fierbinți. În plus, ani de-a rândul vedeai numai femei goale pe ecran, bărbații cumva picau în plan secund. Las’ să se dezbrace și ei!

Așa de pragmatică îi este viziunea, încât nici măcar scene erotice explicite nu le poate numi. Le zice doar scene explicite. Explicite de ce? De furie, de violență, de somn, de ce? A, de erotism, pentru că ăla-i contextul discuției. Se subînțelege. Am înțeles. Deci pentru că se subînțelege, le zicem explicite. Asta ar fi prima observație.

A doua observație este la fraza „Dacă filmul / serialul este marcat interzis minorilor, cred că adulții pot să treacă peste niște scene fierbinți.” Păi pot, sigur că pot, că în principiu de aia-s adulți, adică maturi, pentru că se pot controla, au discernământ și sunt selectivi. Dar de ce ar trece peste? De ce nu le-ar consuma ca atare, la fel ca pe toate celelalte secvențe din film? Și dacă nu ei, atunci cine să le savureze? Că minorilor le sunt interzise – asta am stabilit chiar de la începutul frazei. Rezultă că, în viziunea lui Jo, scenele erotice explicite ar trebui savurate exclusiv de către cei de vârsta a treia și de către extratereștrii. Minorilor fiindu-le interzise iar adulții auto-excluzându-se, adică trecând peste.

Dar trec și eu peste și vă spun că, afară de cele două observații de mai sus, pe fond sunt de acord cu ce zice Jo aici. Și chiar plusez.

Am văzut ieri o secvență din „A Guy Thing”, chiar la începutul filmului, în care, după o petrecere a burlacilor, viitorul mire se trezește în pat cu o tipă dezbrăcată, tipă cu care tocmai ce flirtase la chef, și noi presupunem că a adus-o la el și au făcut amor. Ambii sunt dezbrăcați, dar acoperiți de cearșaf, li se văd doar extremitățile. Până aici nimic nefiresc. După care tipul primește un telefon de la viitoarea soacră cum că miresica e în drum spre el, o trezește rapid pe fata care dormea la el, iar ea se ridică din pat învelindu-se în cearșaf, ca nu cumva s-o vedem noi goală.

Spuneți-mi, vă rog, în care plan paralel sau univers ficțional, imediat după ce v-ați iubit fierbinte cu un el sau cu o ea care v-au plăcut, v-a fost așa de rușine să vă vadă dezbrăcați încât v-ați ridicat din pat cu plapuma pe voi sau acoperindu-vă trupul cu cearșaful? Scena asta este pur și simplu lipsită de credibilitate și emană pudoare prin toți porii cearșafului ăla mare cât o zi de post.

Sexualitatea este ceva normal. Iar nuditatea este unul din cele mai de preț daruri cu care ne naștem. Este corpul nostru, ființa noastră, neacoperită de vreun veșmânt, de vreo mască. Și nu ne e rușine de ea, până când nu gustăm din pomul cunoștinței binelui și a răului, căzând din condiția paradisiacă în cea vulgară.

De ce avem astfel de scene, în care personajele, după ce tocmai au făcut sex, se ridică pline de pudoare din pat, acoperindu-și bustul cu cearșaful, iar camera de filmat se mută repede altundeva până când respectivii se îmbracă? De ce este deranjant să filmezi un corp nud, fie el de bărbat sau de femeie? De ce nu putem privi la nuditatea cuiva fără să roșim sau să simțim o stare de disconfort? De ce corpul unui bărbat dezbrăcat sau al unei femei dezbrăcate nu poate fi privit cu aceeași simplitate și naturalețe cu care privim un măr, un ocean sau o pisică al cărei corp nu este acoperit decât de blană? De ce intimitatea trupului este mai respingătoare decât intimitatea unei reacții spontane, a unei confesiuni din inimă sau a unui „Te iubesc”?

Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele se află în primul citat. Trăim într-o lume schizofrenică, în care jumătate din populația adultă este foarte pudică iar cealaltă jumătate este vulgară și perversă. Și cele două jumătăți își schimbă permanent rolurile între ele și formează împreună toată populația adultă, pentru că da, chiar dacă poate nu înțelegeți acum, extremele se susțin și se generează reciproc. Un om pudic ascunde cele mai nebănuite perversiuni, iar o ființă cu tendințe nebănuite roșește la o scenă erotică în prezența altor persoane, deoarece simte că acele scene trezesc în ea ceva ce ea își dorește să reprime.

În consecință, mass-media pe de o parte promovează o sexualitate degradantă, vulgară și deșănțată, iar de pe de altă parte abundă în emisiuni pseudo-moralizatoare puritane și scene în care camera de filmat se oprește imediat ce protagoniștii încep să se sărute. Între aceste două extreme, imaginea nudă a unei fete care se ridică dimineața din pat – imagine care, dacă nu poate fi redată într-o manieră rafinată, senzuală și transfiguratoare (epitete la umbra cărora ar trebui să se stea întreaga sexualitate umană), ar putea măcar să fie privită ca ceva uman și firesc – a dispărut aproape cu desăvârșire. Noroc că, din această dilemă sexistențială, ne salvează mai nou promovarea dezorientării erotice și a identității non-binare!

Și da, la fel cum atunci când îi vedeți pe actori mâncând ceva gustos puteți începe să salivați, apariția unui trup frumos și nud vă poate trezi un anumit impuls erotic. Este ceva normal, iar normalitatea n-ar trebui nici să vă provoace jenă și nici să fie zăvorâtă sub 10 lăcate de prejudecăți de fier și aramă.

fată sexy
sursă

11 Replies to “Când sexualitatea deranjează”

  1. Citatul lui Jo este scos din context. De aceea pare că n-are înțeles. Reformulez pentru cei care nu știu cui mă adresam: cred că adulții – sensibili sau pudici – pot să treacă peste…
    Serialul despre care vorbim se numește Sex/Life. Informația este in titlu. Cine are nevoie de informații suplimentare, poate să citească articolul pe care l-am tradus. După aceea decide dacă se uită sau nu.
    Spre deosebire de tine, sunt de părere că-i loc pentru toată lumea pe Pământ, inclusiv pentru adulții sensibili sau pudici, din care cu onor nu fac parte. Dar le recunosc dreptul la opinie și nu mă dreanjează deloc că vor să-și protejeze sensibilitățile.
    În privința sintagmei „scene explicite” ai dreptate. Vina mea se numește contaminare lingvistică. În engleză, „explicit” are și conotația „Describing or portraying nudity or sexual activity in graphic detail.” În română nu. Îți mulțumesc, deci că mi-ai atras atenția asupra greșelii.
    Jo – eu adică – este de sex feminin. În legătură cu scena din film pe care o descrii (filmul cu Tom Hanks?) cu tipa aia care beată fiind a ajuns in pat cu un bărbat necunoscut, apoi de dimineață s-a acoperit pudică (presupui tu – poate s-a gândit: vrei să mă vezi goală? Scoate portofelu’), îți spun la modul serios că, în aceleași condiții, eu însămi m-aș fi acoperit cu cearșaful. Una e dezinvoltura de la beție, alta e a doua zi dimineață, eventual cu un muc de țigară lipit de fund, ciufulită și nefardată. Nici o femeie întreagă la minte nu se afișează, chiar și pentru un tip pe care probabil n-o să-l mai vadă niciodată, în toată splendoarea (?)… în costumul Evei vreau să zic. Din punctul meu de vedere, faptul că s-a acoperit, este cât se poate de plauzibil.

  2. 89 vs 1090!!!
    mda.

    despre articol n-am a comenta. dăcât: bați câmpii ca de obicei!

    când am văst că n-ai chef de vorbe și pui pe masă doar citate… m-am suflecat la creier și mi-am zis că n-am nimic de pierdut. fals. anyway, parcă ți-am mai spus că vin p’acilea doar ca să mă râz! so, mulțumesc

    89 de vorbe citate vs peste o mie ale tale… ai dreptate, lotusițo, ești narcisistă!

    …și taman când credeam că mi-am pierdut vremea, surprizesurprize: aflu c-ai devenit și tu persona non grata pe blogul fătucilor (demuuuuult!!!!) nefutute, și cu mintea în 89 (69 cu cine?! 😆 ). ha ha, cam des revine acest nr. fatidic(?)

    ia-mă de mână! nu ești singur
    sper să nu suferi. n-ai pierdut nica. tu ești muuuult peste!

  3. Scenele erotice explicite nu-s necesare decât dacă aduc lămuriri pentru spectator în ceea ce privește relația afectivă a partenerilor. Dacă sunt pasionali, dacă și comunică verbal între ei în timp ce fac sex, dacă, dimpotrivă, unul sau ambii se comportă rutinier sau egoist… în fine, poți descoperi în asemenea scene o mulțime de detalii despre personalitatea eroilor, pe care altfel nu le poți vedea.
    O scenă erotică reușită, care spune ceva, e aia de care-ți amintești la mult timp după ce ai văzut filmul. Aia din „Poștașul sună întotdeauna de două ori” sau cea din „Basic instinct”.
    Dacă tot ți-ai propus să chinuiești niște actori și să-i filmezi prefăcându-se că fac sex, măcar lasă treaba să arate ca în realitate. Nu-i mai înfășa în cearceafuri, nici înainte, nici după și, mai ales, nu le mai pune pe femei să facă sex sau să doarmă cu sutienul pe ele.
    Nuditatea e altceva. Și are alt mesaj în cinematografie. Vezi scena din Marți, după Crăciun, cu Mimi Brăescu în penisul gol, ca să mă exprim academic, scenă intenționat prelungită, absolut necesară ca să priceapă spectatorul că în cuplul respectiv e 100% intimitate din obișnuință, 0% atracție.

    Analiza scenelor de sex în filme, precum și cea a mâncatului în bucătărie în filme românești ar putea fi extrem de interesantă. Din păcate, în cazul nostru pornește de la un serial ultramediocru la care am rezistat un episod.

  4. @Jo

    Dar nici nu mă interesează contextul articolului tău – în contextul acestui articol. În contextul acestui articol mă interesează strict partea pe care am citat-o. Și, oricum, nu găsești că-i un exercițiu util extragerea din context? Contextul e cel pe care ți-l alegi singură, în mod rațional și conștient, așa că nu importă. Pe de altă parte, exprimarea, micile scăpări, eventualele derapaje logice – iată niște lucruri mult mai interesante, care spun despre tine mult mai multe decât contextul. Contextul e irelevant, e modul în care vrei tu să fii percepută de ceilalți – unde „ceilalți” te include chiar și pe tine.

    Prima remarcă, legată de „scene explicite”, era mai mult o glumă. A doua remarcă era mai serioasă. Ce spui acum are sens, dar la tine pe blog n-ai scris „adulții care sunt pudici pot trece peste”, ai scris „adulții pot trece peste”, ori când pui articol hotărât și nu faci vreo altă precizare se înțelege că te referi la toți adulții. De exemplu, „articol” înseamnă un articol de pe blog, „articole” înseamnă câteva, „articolele din rubrica cutare” se referă la toate cele care verifică criteriul dat, iar „articolele” înseamnă tot ce-am scris pe blog de-a lungul timpului. În mod similar, „adult” înseamnă una bucată adult, „adulți” înseamnă câțiva, „adulții pudici” se referă la o subcategorie a adulților, iar „adulții” se referă la toți. Și tu ai scris „adulții”, de unde eu am tras concluzia că, în opinia ta, adulții sunt sau ar trebui să fie pudici.

    Apropo, de ce crezi că în engleză „explicit” are și respectiva conotație sexuală? Eu zic că-i pe același principiu cu utilizarea lui „de culoare” în loc de „negru”. De care culoare: roșie, albă, mov, portocalie? Se simte așa, în aer, o briză de corectitudine politică ce adie dinspre vest, dar din fericire la noi încă n-a pătruns, și ca atare limba română încă este necontaminată. Dar dincolo, limbajul este făcut ferfeniță pentru a menaja sensibilitățile și închistările unora. Și de ce, mă rog frumos, ar trebui să le menajăm?

    Și eu sunt de părere că-i loc pentru toată lumea pe pământ, sub plapumă sau, dimineața, chiar și după cearșaf. Da-i comic uneori.

    Hai să-ți povestesc ceva. Mai demult lucram la o firmă de vânzări en-gross și în birou era o vitrină cu câteva produse, inclusiv alcoolice, expuse la vedere. Și unuia dintre paznici îi mai plăcea să tragă câte o dușcă. Așa că uneori lua o sticlă de bere de pe raft și-i lăsa gestionarului bilet, ca să știe cine-a luat-o și să-l treacă pe caiet. Dar, pentru că era pocăit iar în cadrul cultului din care făcea parte nici măcar cuvântul „bere” nu era voie să-l pronunți, scria pe bilet: „am luat una”. Nu scria bere, ca să nu comită un păcat scriindu-i numele. Dar o consuma. 😀 Cam așa ești și tu. Cum bre să-ți fie jenă să te ridici goală din pat în fața bărbatului cu care tocmai ce-ai făcut sex? Dar cum ai făcut-o, cu becul stins și plapuma trasă peste tine?

    Nu-i cum Tom Hanks filmul, dar asta-i irelevant.

    @Nostratella

    Opa… îmi spui că bat câmpii după care-mi spui că totuși sunt mult peste alții/altele? Adică, pe lângă înjurături acum mi-ai adăugat și un compliment? Păi zic că ăsta-i deja un progres. La mine, evident. Altfel, tipa nu mi-a făcut impresia că ar fi o puritană.

    Și zi așa, Nostratellă, ai numărat câte cuvinte conțin citatele și câte-am scris eu? 😆

    (Da’ pe cele din primul citat trebuia să le treci la mine, că tot eu l-am scris. Să am mai multe.)

    @Renata

    De acord, astfel de scene nu-s întotdeauna necesare. Pe de altă parte, dacă vrei să filmezi doi iubiți care au o conversație intimă imediat după consumarea unui act sexual, e nefiresc să-i filmezi stând în pat și cu gecile pe ei, dacă mă înțelegi.

    Dacă tot ți-ai propus să chinuiești niște actori și să-i filmezi prefăcându-se că fac sex, măcar lasă treaba să arate ca în realitate. Nu-i mai înfășa în cearceafuri, nici înainte, nici după și, mai ales, nu le mai pune pe femei să facă sex sau să doarmă cu sutienul pe ele.

    Despre asta-i vorba, exact asta voiam să taxez. Și-i plin de astfel de filme, zici că nuditatea e ditamai balaurul, de parc-am fi tot în comunism.

    De acord și cu ce zici despre scena din Marți, pe care cred că o văzusem tot undeva la voi, pe bloguri, poate la Cudi.

    Eu n-am văzut nici măcar o secvență din acel serial.

  5. Mut caterinca la tine pe blog. Te las pe tine să decizi ce rămâne și ce nu.
    Issabela says:
    … și așa mă poți convinge să ocolesc un film eram și-așa destul de scârbită de scenele așa-zis neexplicite ale lui netflix. zău, nu- falsă pudoare – doar dispreț pentru un preț pus prost pe un cap greșit :)))

    Aldus says:
    „Se poate pune și altceva (aviz celor care nu vor să pună preț pe el). :D” (n.r.: Jo a considerat că ideea este prea familiară și a șters acest comment)

    Jo says:
    Sunt ușor siderată că primul tău comentariu pe blogul meu este o aluzie fără perdea adresată unor persoane necunoscute. Mi-am permis să-l cenzurez (și-mi cer scuze pentru asta) și nu l-am șters cu totul pentru că n-ai mai fi văzut siderarea mea. În alt context m-ar fi amuzat jocul de cuvinte, știu de glumă și nici mironosiță nu sunt, dar mă trag de șireturi numai cu prietenii. Hai să fim prieteni întâi și pe urmă mai vedem. Bine ai venit pe blog. Și dacă gestul meu, pe care eu însămi îl condamn, ți se pare exagerat și vrei să pleci definitiv, nu-mi rămâne decât să-ți urez toate cele bune.

    Aldus says:
    S-avem pardon, pe Issabela o cunosc. Și da, foarte urât că l-ai cenzurat. Trebuia să-l lași așa cum l-am scris, că dacă era ceva deplasat, urât sau indezirabil în vreun alt mod, aia nu făcea decât să mă oglindească pe mine – fără a se răsfrânge asupra ta sau a blogului tău. De altfel, nu găsești că-i interesant că m-ai cenzurat tocmai la un articol unde susții libertatea de expresie (e drept, în domeniul filmelor cu scene erotice)?
    Toată lumea vrea să fie prieten, e așa o prieteneală pe bloguri, de nedescris. Nu vrei să fim pentru început oleacă dușmani, și apoi vedem cum evoluează lucrurile?

    Jo says:
    Comentariul tău – pe care l-am salvat special ca să nu mă amețești cu acuze, prefăcându-te că nu mai știi ce-ai scris, sau știind foarte bine ce-ai scris, dar acu dacă nu mai este negru pe alb, poți să faci pe îngerașul – este: „Se poate pune și altceva (aviz celor care nu vor să pună preț pe el). :D”
    Într-adevăr, comentariul tău te oglindește pe tine, dar nu-i un comentariu în aer, ci ca reply la ce-a scris Issabela. Deci implicit o obligi să se uite în oglinda murdară. Chiar dacă tu și Issabela sunteți prieteni, vă aflați pe teritoriul meu, iar eu prefer oglinzile curate.
    Mă întorc la ce-ai scris, „se poate pune și altceva (pe capul penisului, pentru că despre acel cap era vorba). Te-am cenzurat pentru că mi-am închipuit că te referi la gură sau vagin. E drept, că fiecare interpretează în funcție de cât de ”dirty” îi este mintea și sunt șanse ca inocentul de tine să se fi referit la o cărămidă sau la un șut. Sau mai poetic la un trandafir.
    Întrebarea este vrei să fii obraznic, dar isteț și să recunoști că la gură și vagin te-ai referit? Caz in care cenzura mea e binemeritată? Sau vrei să fii cuminte, dar jalnic și să zici că te-ai referit la cărămidă sau șut (sau orice altceva banal)? Caz în care îmi mai cer scuze o dată că te-am cenzurat?

    Aldus says:
    Foarte bine că l-ai redat, dar de ce nu-l pui la locul lui, acolo unde l-am lăsat? Că special i l-am scris Issabelei, tocmai pentru că e cam pudică și i-ar prinde bine să-și lărgească sau modifice perspectiva!
    Și nu-i deloc o oglindă murdară. Filtrul tău e distorsionat. Murdăria, ca și frumusețea, e de cele mai multe ori în ochii privitorului. Sau privitoarei, că acum am clarificat că ești o fată (deși nu mi-e clar cum te cheamă: Oana? Gabriela? Diana? Nu c-ar avea vreo relevanță, dar m-a amuzat frica ta de a comenta la mine contul de gravatar).
    Evident că la vagin m-am referit (nu mi-a trecut prin minte și gura, chit că îmi place cum gândești!), dar faptul că tu numești asta „dirty” nu arată decât că mintea ta este dirty. De ce imaginea unei penetrări ar fi sau ar trebui să fie dirty, spre deosebire de imaginea unui șut sau a unei cărămizi – care ar fi inocentă? Deci da, era un joc de cuvinte de tip glumă cu conotații clar sexuale. Dar pentru mine sexualitatea este ceva frumos, ceva încântător, ceva pur. Deci acea imagine nu putea fi decât minunată. Dacă pentru tine sexualitatea este ceva dirty… well, what can I say.
    Ți-am răspuns și la mine.

    Jo says:
    Deci recunoști că ai fost obraznic și că am avut dreptate să-ți șterg mesajul. Susțin libertatea de expresie, dar numai când este în limitele decenței, sau ceea ce consider eu decent, având în vedere că suntem la mine acasă so to say. Caterinca în altă parte.
    M-aș putea lăuda și eu întrucâtva cu prietenia Issabelei, dar eu nu încerc s-o schimb. O accept exact așa cum este. Ce vreau să zic este: ești sigur că ești prietenul ei? Mesajul tău a stat neșters aproximativ 10 ore, până am apucat să-l văd, dar Issabela nu te-a învrednicit cu un răspuns. In locul tău aș reevalua prietenia ce vă leagă.
    Propun să încheiem aici duelul verbal. Iar pe viitor te rog să ții cont de dorința mea de a oferi un spațiu în care se discută despre filme calm și fără aluzii nelalocul lor. Mulțumesc.

  6. @Aldus
    Văzusem comentariul tău, dar am considerat că nu necesită răspuns de vreme ce văd că n-ai înțeles nimic din ce ți-am spus anterior. În mod clar suntem paraleli. 🙂 Dar sunt lucruri mai rele pe lumea asta. Îți urez mult succes cu blogul și s-auzim de bine.
    PS Nu știu de ce gravatarul meu nu funcționează la tine pe blog. Iată încă o incompatibilitate. 🙂

  7. > Te las pe tine să decizi ce rămâne și ce nu.

    Asta cam ce-ar vrea să însemne? Eu nu cenzurez comentarii, nici măcar pe-ale Nostratellei când îmi spune că bat câmpii sau că sunt idiot.

    Pe de altă parte, e clar că n-avem puncte de intersecție. Ce sens are mutatul discuției la mine pe blog? S-a schimbat ceva în discuția respectivă? Crezi că ai mai multă dreptate dacă ai adus-o aici?

    A, stai că m-am prins: îți era jenă să apară la tine pe blog o astfel de discuție! 🙂 Deci o discuție deschisă și absolut civilizată despre sexualitate îți creează un disconfort. Așa că ai șters-o la tine și ai copiat-o aici, crezând că astfel îmi vei crea mie acel disconfort, adică proiectând propriile tale complexe asupra mea. Bun așa. După care îmi spui că n-am înțeles nimic din ce mi-ai scris. 🙂

    N-am fost obraznic. Iar chestia cu prietenia cu Issabela îmi pare c-ai luat-o prea în serios: suntem amici virtuali, ne mai citim și comentăm, iar comentariul meu inițial era o glumă la ce-ați scris voi mai sus. Eu n-o consider indecentă. Depinde în ce cheie o citești, depinde ce intenții îi atribui celui care o face. Iar tu-mi citești comentariile într-o cheie foarte ciudată. Dar mno, pentru un pudic, chiar și o fustă până la genunchi este indecentă sau obraznică.

    > Îți urez mult succes cu blogul și s-auzim de bine.

    Nu știu exact ce înseamnă „succes cu blogul”, dar mersi de urare, să fie.

    > Nu știu de ce gravatarul meu nu funcționează la tine pe blog.

    Poate pentru că folosești altă adresă de mail decât cea pe care ai poza de la Gravatar? E același sistem WordPress în spate, nu-i blogul meu configurat special sau diferit.

    > Mut caterinca la tine pe blog.

    Și nu e caterincă. Dar într-un fel e bine c-ai salvat-o, măcar să rămână aici, dacă la tine ai șters-o.

    PS: Până la urmă, cred că titlul acestui articol a fost foarte inspirat.

  8. ha ha ha

    nu am timp acuma pen’că trebuie să mă ocup o țâră de banii bisericii 😆 da’ revin mai încolo. asta dacă nu mi’i bana pân la urmă.
    anyway, ai a’i mulțumii lu’ cotlin ; și mie întrucâtva.

    acuma, când văd pt ce te-a cenzurat doar-încă!-( aici doar lu’ cotlin mulțumiri)… și pt ce am fost banată eu (tot la indicația scriitoarei de renume mondial; bleah!!!) promit să revin cu vreo două vorbe pt ochișorii și năsucul fin al copy paste-ului traducător Joiana! și gașca ei de matracuce matusalemice.

    promit

  9. M-o banat pentru că nici măcar n-am scris cuvântul „penis” (sau „vagin”, whatever), pe care ea l-a scris în articol. Ci doar am făcut o aluzie comică, un joc de cuvinte la gluma lor de mai sus. Și apoi am fost silit să mi-o justific (într-un mod cât se poate de decent și explicativ, de altfel). Și mi-a șters inclusiv explicațiile – unde, e adevărat, aveam cuvinte ca „pudică” și „sexualitate”. Doh.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *