Sau aș putea spune „bătrânul și poștărița”, ori poate chiar „bătrânul și factorul poștal”, dar atunci nu m-aș mai putea lansa în dizertația de mai jos. Și, oricum, în text apare „funcționara” de mai multe ori, iar „factor poștal” niciodată. Doar „aviz”. Cum care text? Iată că generația de azi nu mai citește nimic, nici măcar nu aveți habar despre ce vorbesc, și asta pentru că mulți dintre voi sunteți tineri.
V-ați întrebat vreodată de la ce vin aceste două cuvinte, bătrân și funcționar? În cheia mea de lectură, bătrânul este un om care a trăit foarte mult. Prins în trecut, ar spune unii; neadaptat la nou, ar opina alții; gârbovit de ani, s-ar exprima poate cei care vor să folosească un limbaj mai figurat – înnobilat de ei, aș îndrăzni eu să nuanțez. Bătrânul este un om foarte bogat, are o mulțime de ani în spate, dispune de experiența unei vieți întregi. Poate nu-și permite și nici nu se descurcă cu ultimul prototip de telefon inteligent, dar ce-au a face bogăția sufletească cu contul bancar și înțelepciunea cu inteligența artificială? Să-mi răspundeți peste niște ani.
De cealaltă parte și prin contrast cu el, funcționarul – sau funcționara, în cazul de față, dar prefer să-l ocărăsc la masculin, pentru că, conform unui afiș ce descâlcește modul de amplasare a toaletelor dintr-un local anonim, femeile au întotdeauna dreptate și deci se află deasupra oricărei critici:
așadar funcționarul nu pare să fi trăit deloc. După cum și numele îi spune, el nu trăiește, ci funcționează – cu benzină, cu motorină sau cine știe cu ce, combustibilul este trecut într-o notiță minusculă de la subsol, fiind oricum irelevant pentru clientul ce apelează la serviciile lui.
În cazul de față, clientul este chiar bătrânul nostru – al meu, al tău, al oricui altcuiva. Bunul simț, cumințenia, sensibilitatea și înțelepciunea pe care intuim (pentru că încă n-am ajuns la vârsta la care să le avem și noi, și de aceea trebuie să ne plecăm cu reverență în fața bătrânului) că ți le dau o viață în care ai ajuns să fii bătrân, puse față în față cu ultimul și cel mai performant model de funcționar. Nu chiar trăiește, dar funcționează în parametri optimi, conform celor mai noi standarde de eficiență și criterii de fiabilitate, putând să rezolve ușor și rapid orice problemă cu care vă confruntați și aflat la dispoziția dvs pe toată durata programului de lucru, mai puțin în pauza de masă dintre orele 12 și 13. Bun venit în unitatea noastră, sperăm să aveți o experiență plăcută și să ne acordați un feedback pe măsură!
V-ați întrebat vreodată de la ce vin aceste două cuvinte, bătrân și funcționar? Nu știm cum îl cheamă pe primul și nu ni se spune care e numele celui de-al doilea. Nu sunt individualizați, pentru că nu sunt personaje, ci arhetipuri. Știm că bătrânul are copii – ni se dezvăluie o parte din tabloul relațiilor lui de familie, dar nu știm cum îi cheamă nici pe acești copii. Despre funcționar nu știm nici măcar atât. Ba chiar funcționarul pare să fie mai degrabă un rol – pe care îl ocupă persoane diferite la momente diferite de timp. Putem deduce asta după prezența sau absența ochelarilor, dar nu putem băga mâna în foc, pentru că, indiferent de ochelari sau de culoarea părului, toți funcționarii din lume arată și funcționează la fel.
Tot ce știm sigur este că unul e bătrân și celălalt funcționar. Și că, la un moment dat, cei doi s-au întâlnit. Iar povestea întâlnirii lor o puteți citi aici.
Nu, n-ai fi putut spune bătrânul și poștărița sau factorul poștal pentru că într-o poștă, poștașii (femei sau bărbați) sunt oamenii cu tolba, curierii, ăia care fac sute de mii de kilometri într-o viață cărând serviciul poștal la domiciliul clientului, pe când funcționarul poștal, femeie îndeobște, e ăla care face curul pătrat în scaun, în spatele ghișeului, și face serviciul poștal în poștă.
Când zici factor poștal vezi în fața ochilor pe aducătorul de vești scrise și pensii, când zici funcționar vezi o persoană de birou, eventual cu mânecuțe negre, îngropat în teancuri de hârtii, care lucrează pentru Stat, la poștă, la fisc, la primărie etc.
Cu bătrânul… hm! Ce să zic. Am cunoscut o groază de bătrâni imbecili, ciufuți, plicticoși, răutăcioși, ipocriți, mincinoși și hoți pe deasupra.
Bătrânul și funcționara e o sintagmă care calchiază un titlu celebru – Bătrânul și marea.
Cât privește întâmplarea povestită, ea se întâmplă ori de câte ori al doilea personaj e un funcționar, primul putând fi bătrân, tânăr, femeie, bărbat, doctor docent sau muncitor cu sapa.
@Aldus
Pentru că ai folosit cuvîntul arhetip, mă simt să spun că e un arhetip pur românesc… dovadă stă fragmentul tău de film (nu, n-am văzut Fargo, abia am reușit să-l termin pe „marele” Breacking Bad și, nu știu încă de ce, ambele seriale parcă-s legate între ele, cine zice ceva de unul zice, de obicei, și de-al doilea 🙂 ).
@Renata
Bătrânii cunoscuți de tine – de altfel, și de mine – sînt, în general, urbani. Cel din povestea mea e rural și real 🙂 Nu apăr bătrînețea, numai umanitatea o apăr. Iar funcționarul poate fi, într-adevăr, de oriunde… aveam destule istorii cu cei de la taxe, cum stai la coasă la un ghișeu ca să iei o chitanță (cu care, practic, ai venit oricum de-acasă, primită prin poștă) cu suma de plată, apoi te duci la altul, cu altă coadă, unde plătești efectiv, după ce demonstrezi că ești tu și nu alt membru al familiei cu buletinul tău, de parcă le-ai cere bani, nu da. Dar, de cînd plătesc online, le-am uitat – deși sînt sigură că ele se derulează la fel pe background-ul național.
@Renata
Da, m-am gândit și la asta, că factorul poștal e ăla pe drumuri. În schimb, te contrazic la bătrân: cei care corespund descrierii tale nu sunt bătrâni decât biologic. Le lipsesc niște componente esențiale ale bătrâneții, printre care: seninătatea, bunul simț, detașarea, înțelepciunea. Așa că să nu ne luăm după aparențe sau numărul de riduri atunci când vrem să definim un tipar care țintește ceva mai mult decât epiderma lucrurilor! 🙂
Iar povestea povestită ilustrează o foarte inspirată antiteză între ceea ce este un funcționar și exact opusul lui. Sigur că același lucru se poate petrece și când funcționarul însuși se deplasează la o altă instituție, în calitate de simplu client de data asta, unde dă nas în nas cu un alt funcționar, care îl poate trata exact ca-n povestea de față. Dar contrastul e mai puternic atunci când de cealaltă parte a tejghelei nu e un tânăr sau un alt funcționar, ci un bătrân.
De asemenea, să notăm că este perfect posibil să dăm și peste un funcționar inimos și binevoitor (mai faceți câte-o vizită în orășelele de provincie din când în când, dragi bucureșteni!), dar atunci am putea spune, ca să păstrăm modelele alese, că respectivul nu este un funcționar real, ci un om sub acoperire! 🙂
@Issabela
https://opozitie.eu/2018/fargo-2014-sezonul-1/
E mult peste Breaking Bad.
@Issabela
Da, eu nu prea am experiență cu ruralul, n-am avut vacanțe la bunici, n-am avut pe nimeni la țară. Scurtele mele întâlniri cu satul mi-au lăsat o impresie destul de neplăcută. Și nu mă refer doar la veșnica privată mirositoare în care bâzâie muștele.
@Aldus
Bună di tăt asta cu „om sub acoperire”! 🙂
Nu stau la ţară, dar să nu primesc aviz pentru pachete mi s-a întâmplat. De mai multe ori, Unul s-a întors la destinatar, pentru altul am plătit taxă de magazinaj degeaba, ca bătrânul din poveste, pe altul a binevoit funcţionara să-l caute, deşi nu primisem aviz. Şi nu erau colete trimise din străinătate, ci din “patria nostra”.
Dar nici cu băieţii de la Fan Courier nu mi-e ruşine, şi cu ei am avut probleme de două ori.
Cu toți ai probleme, mai ales dacă folosești serviciile lor, că nu-s perfecte. Ăștia de la poștă cred că-s cei mai vai de mama lor, la ce salarii au și câte trebuie să facă. Curierii sunt doar sclavi ai patronilor de servicii de curierat. Dar după ce-am distrus sănătatea și învățământul, ce-mi e serviciul poștal? Oricum și ministrul spunea că vremea lui a trecut.
[…] se mai strică și ei funcționarii, dar la peste 70% procent de imunizare pandemia este kaput. Ce contează că local, noi, românii, […]