Zice Smărăndița într-un comentariu de anul trecut:
Nici nu-i de mirare că sunteți pe cale de dispariție. Picați pe spate pentru niște protuberanțe. 🙄
Și zice Issabela într-un comentariu de anul ăsta:
Despre arhetip mai vorbirăm…, dac-ai uitat, ți-aduc aminte că eu eram cea cu părere total opusă, că bărbatul, prin definiție, începînd din adolescență vede în cea din fața lui întîi o potențială… în fine. De-aici termenul „grețos” :))
O potențială iubită? Zeiță? Soție? Personificare a libertății, frumuseții și energiei Naturii? Lăsând gluma la o parte, se distinge un tipar. Femeile sunt convinse și ne acuză pe noi, bărbații, că începem să salivăm de îndată ce vedem un picior revelat parțial de o fustă mini, un sfârc ce se întrezărește obraznic prin textura unei bluze, un fund apetisant, orice. Orice formă feminină, orice protuberanță, orice formă de relief ne face să tresărim, să cădem pe spate și să ne gândim la sex. Transformând-o, în mintea noastră, pe tânăra la care privim într-un simplu obiect sexual. Cu subtextul că ele, femeile, nu sunt așa. Că ele nu cad pe spate la vederea părului de pe pieptul unui bărbat sau a bicepsului frumos lucrat la sală. Sau a pătrățelelor de pe abdomen. Că ele caută și sunt interesate de altceva, de ceva mai mult la un bărbat. De caracter. De inteligență. De simțul umorului. De eleganță și rafinament. De galanterie. De cultură generală. Și că slăbiciunea noastră pentru linii și mai ales curbe le trezește chiar o stare de repulsie. Gândim, cum s-ar spune, cu penisul, nu cu creierul.
Și așa este. Doar că… de ce este așa? Hai să vedem ce zice și Platon, într-un text de acum câteva mii de ani, dar perfect valabil și azi. Cică la început, și n-o să redau ad-literam dar vă spun esența, oamenii erau androgini. Un androgin era cam ca un bărbat și o femeie doi în unul, la pachet, lipiți spate în spate cu Super Glue. Sau cu Picătura ce lipește, nici nimic nu dezlipește – parcă așa era reclama. Avea deci două capete, patru mâini, patru picioare și mergea de-a dura pe ele. Ei bine, androginii ăștia erau foarte puternici. Atât de puternici, încât reprezentau o posibilă amenințare la adresa zeilor. Ca să scape de ea, zeii i-au separat în două pe androgini, tăindu-i în câte un bărbat și respectiv câte o femeie. Nu știu exact cu ce, aici merge o altă reclamă, la o marcă de cuțite de bucătărie – ne-or spune fetele care. Și de atunci încoace, fiecare parte își caută jumătatea lipsă. Cu alte cuvinte, percepând instinctiv condiția sa de jumătate a unui întreg, fiecare parte e atrasă de ceea ce-i lipsește și o completează. Astfel, bărbații sunt atrași de frumusețea fizică, senzualitate și armonia formelor, în timp ce femeile sunt atrase de inteligență, rafinament, verticalitate, forță, autocontrol, integritate, conștiință, rațiune, intelect etc.1Și nu săriți în sus c-am trecut atâtea calități la bărbați și doar trei la fete. Câte calități avea Ileana Cosânzeana și cât de des se oprește penița naratorului asupra ei în basme, comparativ cu Făt-Frumos?
Este că nu știați mitul ăsta? 🙂
Lol 🙁
Gîndesc mîine un răspuns. Sper să-ți dea și Smaranda unul pe măsură, că tare bine a zis și ea 🙂
Mai bine ca Platon nu cred să fi zis niciuna dintre voi. 😛
De fapt, pricep. Bietul bărbat pune la bătaie intens verticalitatea, integritatea, inteligența, intelectul și ce mai era doar ca să obțină ce n-are, frumusețea fizică. Tare urît trebuie să fie, deci, de la natură. Și cîtă muncă, de o viață de om, să adune cu inteligența&comp bani pentru a practica o sală în vederea pătrățelelor sau a aduna de vreo mașina asortabilă cu frumusețea.
Doar că frumusețea-i variată tare tot de la natură și-o tot caută, nereușind să-și definească tipul de frumusețe-lipsă.
Și încă, ca orice bărbat, adică inteligent&comp plus rațional, cum poezia e matematică pură în ultimă instanță (tot niște filosofi…), împarte femeia în două, de la mijloc în jos și-n sus, ca pe-o axă și raportează totul la punctul 0.
N-ai putut închide geană, așa-i? 😀
Da, bărbatul nu este frumos prin definiție. Ia compară corpul unei femei cu corpul unui bărbat! Pe de altă parte, frumusețea-i trecătoare. Bărbatul e bărbat și la 60 de ani, în timp ce o femeie la menopauză nu mai întrunește la superlativ toate calitățile genului. Chestia asta se vede reflectată în cupluri în care cineva are 50 de ani și altcineva 20 (sau orice altă variație pe tema): aproape întotdeauna, cel de 50 de ani va fi bărbatul, nu femeia.
Bărbatul aspiră către frumusețe, dar nu încercând să devină el însuși frumos. Așa ceva este imposibil. Frumusețea se poate obține într-un cuplu (adică prin reunirea celor două jumătăți) și nu de unul singur. Că merge la sală ține de natura lui eroică sau de faptul că vrea să se mențină sănătos. Și sigur că e atras de sex. Femeile întruchipează frumusețea, armonia, senzualitatea, erotismul, spontaneitatea etc. Apropo de care:
Mă, io cred că femeile și bărbații gândesc oarecum la fel – raportează frumusețea la atracție sexuală, doar că bărbații sunt mai onești, adică recunosc. 🙂
Faza cu pătrățelele pe abdomen e una „de dânșii inventată”, femeile vor doar să nu fie vreun burtos și să aibă un fund obraznic (vezi că și bărbații tot după asta se uită la femei!).
În ce privește restul calităților, non-fizice, e exact pe dos: ești atras de ceea ce ai și tu, adică nicio femeie inteligentă, rafinată, integră nu se mulțumește cu un tembel plin de mușchi, după cum nici un bărbat deștept nu caută să se lege la cap pe viață cu o proastă frumoasă.
Desigur femeile se îmbracă provocator ca sa-și arate inteligența!
@Aldus, “erotică”, nu “eroică”, corectează tu, te rog, că e articolul tău.
Motorul cuplurilor ălora cu așa diferență de vîrstă nu-i vreo calitate masculină, ci doar cel universal – banii.
Iarăși nu știu ce-am făcut cu comentariile, dacă apare de mai multe ori, mă bazez de inteligența ta 🙂
@renata
Nu știam că sunteți atrase de fundurile noastre – mersi de precizare! 😀 Citisem undeva că bărbații sunt foarte pretențioși când vine vorba de frumusețea fizică, în timp ce femeile cer doar ca tipul să nu fie știrb, chel, burtos sau să arate complet dezagreabil. În rest, dacă-i bărbat cuminte și la casa lui, dacă are un rost, merge.
Acuma, trebuie să recunoști și tu că dacă vorbim de predominanțe și dacă e să repartizăm frumusețea unui sex, acela va fi sexul slab. 🙂 După cum trebuie să recunoști că lumea e condusă de bărbați, nu de femei. Și nu doar pentru că sunt mai puternici muscular: chestia cu mușchii a cam expirat în ultimele sute de ani, altfel leul și elefantul ar fi stăpânii lumii, nu omul. Dacă femeile ar fi mai inteligente, mai capabile să se țină de o treabă (și să se focalizeze exclusiv asupra ei), mai interesate de carieră decât de familie, cu un spirit competitiv mai bine dezvoltat etc etc etc, atunci, indiferent de forța fizică, ele ar fi cele care ar conduce lumea și bărbații ar fi cei care ar striga că vor drepturi egale și că dom’le, nu-i corect așa! Că nu prin forță musculară te domină sau te intimidează șeful. Și nu de aia a ajuns într-o poziție de lider, că a tras la haltere.
Sigur că nu-i o chestie absolut matematică, în sensul că găsim și bărbați frumoși, și femei puternice. Dar arată-mi tu vreo femeie care să fie ministru sau președinte și să aibă ceva de spus acolo unde să zicem chiar contează. Poate una-două excepții, și acelea la menopauză, deci când nu mai întrunesc toate calitățile unei femei.
@ioansperling
Bună observația! 🙂 Chestia e că eu n-am nimic împotriva faptului că ele se îmbracă sumar și provocator. Își pun în evidență atuurile. Problema-i că ele nu recunosc că acelea sunt atuurile lor principale și se supără când noi le spunem asta! 🙂
@Issabela
Eroică, nu erotică! 😀 Bărbatul nu merge la sală ca să facă sex, merge la sală ca să-și călească voința. În paralel, femeia merge la fitness sau la salonul de cosmetică. Diferența e că la sală-i greu. Eroticul nu implică suferință (decât în cazul unor subgenuri specifice, ca sado-maso). Natura eroică sau masculină (cele două fiind sinonime) se manifestă în acțiuni care implică efort. Femeia este capabilă de sacrificiu, de exemplu pentru copilul sau familia ei, dar să strângi din dinți și să transpiri în fiecare zi, făcând cu o flotare în plus pe săptămână, pentru a-ți lucra corpul, sau să te cațeri în cele mai dificile condiții pe cei mai abrupți versanți pentru ambiția de a ajunge în vârf ține de definiția bărbatului. Altfel, vezi comentariul adresat Renatei: femeile ar fi cele care ar conduce lumea și bărbații cei care ar crea mișcări „masculiste” (opusul mișcărilor feministe) în care ar striga că nu-i corect să fie excluși din funcții de conducere, să fie discriminați, să li se dea salarii mai mici etc! 🙂 După cum scriam în nota de subsol nr 1: ce calități avea Ileana Cosânzeana și de câte ori se oprește penița naratorului asupra ei în basme, comparativ cu Făt-Frumos?
Primo, ce zici tu nu-i valabil în toate cazurile. Uită-te de exemplu la cuplul Michael Douglas – Catherine Zeta-Jones. S-au căsătorit în 2000, când el avea 56 de ani iar ea 31. Diferență de 25 de ani. Crezi că pentru bani l-a ales, fiind deja o actriță celebră? Serios?
Secundo, chiar și pentru restul cazurilor, de notat că bărbatul este cel bătrân și femeia este cea la 20-30 de ani, vârstă la care manifestă din plin frumusețe, senzualitate, armonie fizică etc – calități pe care eu le-am considerat ca fiind definitorii pentru sexul slab. De vreme aproape întotdeauna bărbații sunt cei în etate, atunci când spui că motorul acestor relații îl constituie banii admiți implicit că banii sunt apanajul bărbaților și nu al femeilor. De aici decurg o serie de calități care îi fac pe bărbați capabili să dețină acești bani, bani pe care femeile nu îi dețin. Și, eventual, o serie de defecte ale femeilor, care, spre deosebire de bărbați, se pretează la astfel de relații, cu parteneri mult mai în vârstă decât ele. Este sau nu, logic și obiectiv vorbind? Că dacă femeile ar avea acel spirit de competitivitate, acea inteligență, acea ambiție etc etc de natură să le facă să dețină cele mai mari averi ale lumii și dacă bărbații ar fi dispuși să facă o mulțime de compromisuri pentru a intra în posesia banilor altfel decât prin muncă și efort propriu, atunci am avea situația inversă: tineri de 20-25 de ani care se însoară cu babete de 70, putred de bogate. Și totuși, este invers. Pe de-o parte pentru că bărbații au bani, nu femeile, și asta datorită unor calități masculine, și pe de alta pentru că femeile sunt dispuse la compromisuri, nu bărbații, și asta datorită unor defecte feminine. Let’s be honest. 😉
A, și să nu uităm: bărbații se pricep mai bine la setările blogurilor! 🙂
Aldus, bărbații au suflu mai lung, văd „în mare” problema, unesc două puncte printr-o linie dreaptă. Femeile sunt mai „gâfâite”, se opresc la detalii, între două puncte sunt capabile să croșeteze un traseu fără sfârșit, eventual uită unde voiau să ajungă. În artă nu ajung nici la jumătatea unui bărbat, nici în științele exacte, cred, dar pot avea sclipiri de genialitate și ele. Totuși nu sunt cu totul inutile pe lumea asta! 🙂
Regina Angliei, Lizica, pare o excepție, cel puțin după ce vezi serialul The Crown.
Motivul pentru care mulți bărbați foarte maturi (ca să nu zic babalâci) își aleg partenere mult mai tinere ține de un instinct ancestral, presupun, femeile pot procrea până pe la 40 și ceva, bărbații pot și după 60, nu?
@Aldus
Sincer… da, iar ai dreptate, din cauza/datorită (la alegere) acelor supra-calități multiple masculine desigur că bărbații dețin marile carteluri de droguri și familii mafiote ale lumii, bărbații sînt pești, indiferent de luna nașterii, bărbații conduc așa de reușit dintotdeauna lumea-turmă de oi. Le dăm, le dăm ce e al lor. Nu le luăm nici o firimitură.
Aarin Perry Johnson, Hugh Jackman, Ryan Gosling, Gerard Pique, Percy Gibson, Theo Sarapo, Mihai Ciortea, Ashton Kutcher, iubitul Madonnei etc etc etc sînt, probabil, doar nenumăratele excepții care confirmă o singură regulă. De fapt, referitor la calitățile masculine alea deosebite, cred că, mai degrabă, trebuia să scriu numele feminine, ca la Madonna. Nu, nu e compromis în relațiile astea din partea lor, ci doar iubirea aceea care mișcă soarele și celelalte stele, sau ce-o mișca, ceva mișcă, altfel n-ar fi relația.
Că se pricep și la setări de bloguri e un bonus firav în acest context universal al non-compromisurilor masculine 🙂
@renata
Păi vezi? Implicit atribui bărbaților niște calități care te-ar face inamica publică a feministelor de azi! 🙂 Într-adevăr, bărbații sunt mai sintetici, în timp ce fetele sunt mai chițibușare, se pierd în detalii. Apoi, tot femeile sunt mai multitasking, adică se pot uita la tv în timp ce citesc revista în timp ce fac mâncare în timp ce vorbesc cu soțul sau cu prietena. Dar ia încearcă să-i spui unui bărbat ceva când citește ziarul cu interes! Bărbatul nu prea e capabil să cuprindă mai multe lucruri deodată în conștiință, își alege unul asupra căruia se focalizează și le ignoră pe restul. Dar tocmai asta îl face apt să abordeze și să rezolve cu succes probleme mai dificile sau mai de durată, în timp ce femeile se pierd pe drum. Gătitul, de exemplu, este în general apanajul femeilor, și totuși, cei mai mari bucătari din lume sunt bărbați. Pentru că pot lua o meserie și o pot duce la perfecțiune. Presupun că și la hobby-uri e așa, bărbații pot transforma o pasiune într-o obsesie, în timp ce rar am auzit de fete care să dea zeci de mii de euro pe undițe sau pe aparate foto. Și la partea tehnică stau mai bine bărbații, și la orientarea în spațiu – apropo de șofat -, și la spiritul de bătaie (ăla pe bune, care implică competiția la sânge, nu spiritul de bârfă specific feminin), și la perseverență, și la gândire matematică sau exactă (din câteva sute de programatori care fac programe de șah pe lumea asta, dacă am numărat trei sau patru femei), în timp ce femeile sunt mai intuitive și au să zicem o inteligență mai emoțională, iar lista poate continua.
Nici eu nu le consider inutile. 🙂 Uite, unele dintre cele mai frumoase picturi sau sculpturi, create de artiști bărbați, ilustrează nuduri feminine. Semn nu doar că femeia este arhetipul frumosului în lume, ci și că bărbatul elevat o adoră. La nivel esențial, dacă vorbim de cele mai profunde tipare înrădăcinate în subconștient, femeia este modelul naturii, cu libertatea ei brută, energia ei nestăvilită și frumusețea ei nudă, în timp ce bărbatul întrupează modelul logosului, adică al gândirii, al minții, al rațiunii. Bărbatul e o anomalie în lumea asta, de aia femeile trăiesc mai mult. Deci nu sunt deloc inutile. Dar merită sâcâite câteodată cu articole care să le mai taie din elanul feminist! 😀
Legat de babalâci, acuma, dacă tu ai fi un bărbat de 70 de ani și ai avea în față o tipă de 25 de ani și una de 60, pe care ai alege-o? Ținând cont că pe niciuna n-o vei pune director la firma ta, adică n-o alegi pentru a o sponsoriza la olimpiada de mate sau pentru ca să te lase cu gura căscată cu cunoștințele ei din diverse domenii, ci tocmai pentru calitățile care îl atrag pe bărbat la o femeie și la care, de altfel, femeia excelează. De ce o femeie nu mai poate procrea la vârste înaintate? Asta întărește ce ziceam mai sus, că fetele întruchipează tinerețea, frumusețea, senzualitatea, misterul erosului. Ei, odată ce tinerețea s-a dus și aceste calități s-au estompat, se cam duce și capacitatea de a procrea la femeie. Pe când bărbatul rămâne bărbat și la vârste mai înaintate. Deci femeia e mai condiționată decât bărbatul din anumite puncte de vedere.
@Issabela
Gerard Pique cu Shakira, well, Shakira are 42 de ani, încă-i femeie, poate mai femeie decât o corporatistă de 20 de ani. Nu i-am verificat pe restul, dar nu înțeleg introducerea lor în discuție: nu cumva sunt excepții? Susții că majoritatea cuplurilor puternic defazate la vârstă sunt constituite dintr-un tinerel gigolo și o babetă cu bani? Că eu cred că-i invers. Vorbind în general, nu pe excepții.
La partea cu atrocitățile pe care le avem datorită unor lideri bărbați, ai dreptate. Dar asta-i altceva. Cum să-ți zic, inteligența e o calitate (în sensul unui atribut pozitiv sau atu), puterea de focalizare o alta, ambiția o alta șamd. Ele sunt atuuri pe care bărbații le au și femeile nu – și degeaba se supără ele când li se spune lucrul ăsta, că adevărul nu se sinchisește de sensibilitățile unora sau altora. Bărbații au aceste atuuri în plus. Ce fac cu ele și cât de înțelept le folosesc e o altă discuție – și poate o să public un alt articol pe tema asta, ca să egalez balanța.
Să presupunem că Dumnezeu a creat lumea . Intâi ca arhetip cu tot cu androgin. Ca să o coboare in conctret avea nevoie de contrarii ca masculinul și femininul care în dansul conștiinței să coboare luând forme până în materie. Dacă cineva ar fi avut interes să-i saboteze lucrarea nu avea nevoie decât să bage mărul discordiei intre adam și eva. Singurele elemente dotate și cu pragmatism și cu capacități emotionale. Singura diferență între bărbat și femeie este pe administrarea emoțiilor.
Voi discutați o problemă serioasă folosind mintea deja alimentată de cunoștințe eronate de multe generații.
Pentru o discuție in glumă care ar putea fi veselă articolul e fain iar comentatorii inteligenți destul ca să nu o ia in serios.
Sunt specialiști care spun că de fapt fiecare om este un androgin în interiorul căruia cele două energii: feminin, masculin sunt scindate.
Păi da, în esență om fi androgini, că asta spune mitul androginului, dar noi nu trăim în esențe, noi nu suntem foarte puternici, noi am fost „tăiați în două” așa că suntem fie bărbați, fie femei. Cu diferențele specifice dintre cele două sexe, care nu se rezumă doar la gestionarea emoțiilor.
Nu știu alții, dar eu nu discut pe cunoștințe eronate de multe generații, ci pe realități. Pe care le putem vedea în jurul nostru. Faptul că bărbații conduc lumea (în bine sau în rău, asta-i partea a doua, dar ei o conduc) e o realitate direct observabilă, nu o prejudecată sau o concepție greșită.
Realitatea de azi este rezultatul erorilor trecutului.
Păi și de ce nu le-a corectat nimeni între timp? Le-a spus cineva demult femeilor că le sunt inferioare bărbaților și ele au rămas până azi, atâta amar de vreme, în poziții secunde, doar pentru că au crezut chestia aia? Eventual și-au dezvoltat un complex de inferioritate?
Până și feministele, care se bat cu pumnul în piept că sunt egalele bărbaților, cer. Adică se adună și strigă, fac tărăboi, vor legi, vor atenție în presă etc. Cer. Să li se dea. Drepturi egale, salarii egale, acces egal în funcții de conducere etc. Dar le cer. Ori cel care cere este servitorul, și anume de la stăpân. Slabul, și anume de la cel puternic. Săracul, și anume de la bogat. Bărbații nu cer. În primul rând, bărbații nu formează grupuri care să se lupte pentru drepturile bărbaților. Sunt suficient de încrezători în ei încât să acționeze la nivel individual. În al doilea rând, când un bărbat urmărește ceva, nu îl cere, se duce și-l ia. Eventual se bate pentru acel lucru cu bărbatul care îl deținea înainte și, dacă poate, i-l smulge. Dar nu-l cere.
Bărbații sunt puternici. Femeile sunt slabe. Nu pentru că li s-a spus ceva greșit în trecut, ci pentru că asta e natura lor.
Nu stiu daca e neaparat o “slabiciune”. Mi se pare un aspect cat se poate de natural, sa fii atras de ceva frumos, placut, etc etc. Pana la urma, in spatele tuturor aerelor de superioritate si ratiune pe care le avem, tot instinctele sunt cele care ne ghideaza. Iar daca instinctul iti zice ca acea femeie are potential genetic mai bun (sub forma unor trasaturi exterioare), iti va declansa un implus sexual.
Singura mea “problema” cu ce ai descris tu ar fi daca slabiciunea pentru sex ar deveni singurul obiectiv in viata. Si chiar si atunci, vei gasi partenerele care-ti vor oferi exact ceea ce cauti. Ca nu-i ca si cand barbatii sunt “slabi” la sex, dar fac sex doar intre ei… Tot cu femei fac 🙂
[…] scriind (atât în corpul articolului cât mai ales în comentarii) că lumea în care trăim aparține bărbaților. Lucru perfect adevărat, indiferent cât de mult s-ar supăra feministele și cât de tare ar […]
@Aldus Hei hei, barbatul nu e frumos prin definitie?! Cine spune? Mi se pare ca tragi concluzii subiective.. ambele sexe sunt la fel de frumoase. Nu sunt gay (daca as fi nu as avea problema sa recunosc ca nu sunt homofob dar asta e alta discutie) dar pot recunoaste cand un barbat este MULT mai sexi decat o femeie.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie:
Un barbat care face sala mereu, si o femeie unsuroasa (nu in sensul bun) la 200 kg. Care ti se pare mai sexi?
Cat despre articol, keep up the good work. Imi place nota amuzanta in care a fost scris. 🙂
Păi orice concluzie aș trage, nu poate fi decât subiectivă, de vreme ce-i concluzia mea. Iar frumusețea celor două sexe nu se judecă pe cazuri particulare, ci pe medie. Pune unul lângă altul un bărbat frumos și o femeie frumoasă, amândoi dezbrăcați: care dintre ei emană mai multă armonie și frumusețe și care dintre ei transmite mai multă forță?
Ți-am lăsat linkul spre justlove.ro/categorie/bdsm. Crezi că Google o să țină cont de el?