Una dintre scenele mele preferate din Game of Thrones (și din cinematografia universală) este secvența de mai jos, extrasă din primul episod al seriei secunde. S-o urmărim:
I-am arătat-o unei prietene și ea mi-a răspuns ceva de genul: „Dar vai, orgoliul reginei e de natură să-ți provoace greață; dacă o astfel de putere te atrage pe tine, atunci mai bine te lipsești de ea până-ți rezolvi cât de cât problemele de personalitate, că altfel va fi o putere grefată pe orgoliu”, identificând greșit rațiunile admirației mele pentru acest clip. Mie nu-mi place acest clip pentru că mi-ar oferi, chipurile, un model de comportament sau de personalitate. Și nici pentru că aș fi fanul vreunuia dintre cele două personaje. În fapt, ambele sunt printre cele mai nefaste personaje din serial. Mie îmi place clipul pentru principiile care transpar din el. Ca să ajungi la principii, trebuie să faci abstracție de personaje și de film. Dar ca să poți face abstracție de ele, trebuie ca mai întâi să le cunoști cât de cât.
Game of Thrones este o poveste fantastică în care mai multe familii nobiliare (lorzi) ce stăpânesc diverse regiuni din Westeros se luptă între ele pentru titlul de rege și controlul întregului continent. Personajul feminin de mai sus, Cersei Lannister, este regina mamă și a obținut puterea de facto după ce și-a omorât soțul, fostul rege, și și-a întronat băiatul cel mare, Jeofrey, care totuși este minor. Mâna forte a familiei Lannister este tatăl lui Cersei, Tywin, care duce greul războaielor și al politicii; ea se ocupă mai mult cu uneltiri și chestii feminine. Principalul adversar al casei Lannister și al familiei regale este Robb Stark, tânărul liderul al Nordului, ajuns lord după ce Lannisterii i-au omorât tatăl – sosit recent în capitală pe post de ajutorul al fostului rege, cu care era bun prieten. În momentul execuției, la curtea regală se aflau și cele două fiice ale lui Ned Stark (și deci surori ale lui Robb), Sansa și Arya, dar ultima, mezina, reușește să fugă. Cum împotriva Lannisterilor se ridică și cei doi frați ai fostului rege, fiecare cu armata lui, Cersei începe să ia în considerare perspectiva unui armistițiu cu familia Stark, pentru a cărui negociere ar avea nevoie de ambele fete Stark. Deci, și-ar dori s-o găsească pe Arya. În sfârșit, Cersei are o relație incestuoasă cu fratele ei și toți cei trei fii ai ei sunt rezultați din acest incest.
Celălalt personaj din clip, lordul Petyr Baelish, supranumit Degețel, este vistiernic, deține o rețea selectă de bordeluri și, cu toate că nu e șeful oficial al „serviciilor de informații” din regat (rolul acesta îl ocupă un eunuc pe nume Varys), are în serviciu o mulțime de spioni. El nu este de viță nobilă: provine dintr-o familie săracă din Nord, a ajuns pe cai mari urcând pas cu pas (deseori călcând pe cadavre) și gurile rele spun că pasiunea care l-a mistuit odinioară pentru Catelyn Stark, mama lui Robb și a celor două fete Stark de care vă ziceam mai devreme, nu s-a stins niciodată.
Și acum suntem gata să trecem la decodificarea scenei de mai sus. Așadar, regina îl interpelează pe Degețel, spunându-i: „După cum știi, am pierdut-o pe Arya Stark. De vreme ce suntem în război cu familia ei, fata s-ar putea dovedi o foarte valoroasă ostatică. Nu-i poți tu da de urmă? Nu va trebui s-o faci gratis: noi, Lannisterii, suntem renumiți pentru că întotdeauna ne plătim datoriile.”
Să notăm aici că regina e o femeie inteligentă. O regină proastă nu l-ar fi rugat politicos s-o găsească pe Arya și nu i-ar fi promis nimic la schimb, ci i-ar fi dat ordin, că doar ea e regina și el e supusul, trebuie să execute ce i se spune. Dar Cersei știe că Degețel e un om cu multe resurse și o piesă de rezistență a eșichierului politic. Ar prefera să-l aibă ca prieten decât ca dușman sau decât să fie nevoită să-i caute un înlocuitor. Și știe că oamenii sunt mai motivați atunci când nu lucrează pe moca. Așa că îi spune: „Găsește-mi-o pe Arya și te voi răsplăti.”
La cererea asta, Degețel îi dă reginei un răspuns complet generic: „Dacă a scăpat din capitală, cel mai probabil se va îndrepta spre Winterfell – cetatea ei din Nord. Dacă nu-i acolo, mă gândesc că ar trebui să-l întrebi pe Varys, că el e șeful Serviciului de Informații Externe, deși eu unul n-am încredere în eunuci”. Ăsta e genul de răspuns oficial pe care îl dai atunci când nu ai sau nu vrei să oferi nicio informație. Răspunsul ăsta nu spune absolut nimic. Desigur că dacă a scăpat din capitală și este încă în viață, se va îndrepta spre casa ei din Nord, spre familia ei. Și evident că oricine (și cu atât mai mult regina) știe că Varys e cu spionajul extern. Tu ce faci, îi spui că n-ai încredere în ce zice Varys fără să-i oferi totuși nicio alternativă? Da’ să se ducă oricum să-l întrebe pe el, că el e omul de întrebat în astfel de situații?
Până aici am asistat la oficialități și politețuri. Regina schimbă ușor foaia: „Motivul pentru care te întreb pe tine în loc să-l întreb pe Varys este că te tragi din Nord și am auzit un zvon conform căruia cândva ai fost îndrăgostit de Catelyn Stark, așa că poate ești mai în măsură decât Varys să afli pe unde umblă fata ei cea mică și cine o ajută.” Chestia asta conține și o amenințare subtilă: „Știu că ai legături strânse cu Nordul și cu cei din familia Stark, așa că dacă deții orice informație în direcția asta, cel mai înțelept ar fi să-ți dovedești loialitatea și să mă ajuți s-o găsesc pe fugară.”
Degețel pricepe mesajul și răspunde: „Și eu am auzit că tu și cu fratele tău aveți o idilă și deci fiul vostru, Joffrey, nu este un rege legitim. Voi, cei din familii de vază, ați devenit neglijenți, în timp ce eu am descoperit un adevăr simplu dar foarte profund: în mâinile celui care știe ce să facă cu ea, informația înseamnă putere! Așadar, nu mă sperii de amenințările tale voalate cu posibilele mele legături cu Nordul, deoarece eu te am la mână cu ceva și mai concret!”
La care regina îi face acea mică demonstrație de forță și încheie: „Nu dau doi bani pe ce știi tu despre mine. Nu poți să ieși cu informația asta la televizor, să mă forțezi să abdic. Nu suntem într-o democrație, în care serviciile să mă șantajeze sau să poată încorona pe cine vor ele, orchestrând false alegeri în care manipulează opinia publică. Regele este ales pe care ereditară sau prin forța armelor. Mă doare la patină de ce crede poporul despre mine. Așa că bagă-ți mințile în cap și fă ce te-am rugat. Și nu mai confunda bunăvoința mea cu slăbiciunea, că s-ar putea să rămâi fără el.” Și pleacă.
Cum ziceam, una din scenele mele preferate din Game of Thrones.