În rândurile ce urmează voi face reclamă unei reclame la Google Photos. Nu voi face reclamă și serviciului Google Photos în sine, promovat de reclama pe care eu o promovez, deoarece încă nu l-am folosit – dar probabil o să-l testez în viitor, reclama de mai mai jos făcându-l extrem de tentant. O să fac reclamă la reclama la el, deoarece în acest articol mă interesează publicitatea. Așadar, iată reclama în cauză, nu înainte de a vă spune că sunt curios cum va cataloga Google încercarea mea de SEO spam în jurul cuvântului reclamă, folosit în mod repetat, dat fiind că, totuși, articolul meu face reclamă chiar la o reclamă Google:
https://www.youtube.com/watch?v=Prr-K12RJxI
Clipul de mai sus reclamă o analiză atentă, deoarece diferă semnificativ de marea masă a spoturilor publicitare ce ne asaltează zilnic canalele senzoriale. Nu-ți trebuie un doctorat în publicitate ca să-ți dai seama că este foarte bine făcut. Are un aer de modern și de prospețime. Narațiunea este alertă fără să-ți creeze o stare de agitație și punctează în toate punctele cheie, astfel încât aproape că-i poți trece cu vederea faza în care părinții își pierd casa într-un incendiu, dar sunt fericiți că și-au salvat pozele! Aceasta poate fi o scăpare sau o decizie scenaristică, deoarece momentul nu-i lipsit de umor: focul poate să-mi ardă casa din temelii, pozele mele sunt în Google Photos! Și, urmărind clipul de mai jos, constatăm că nu-i o scăpare:
Dacă-mi pierd telefonul îmi pot lua altul, dar ce fac dacă-mi pierd pozele? De parcă n-aș putea să fac altele, gratis – în timp ce un telefon nou costă. Avem așadar un tipar: în cadrul unor spoturi publicitare la un serviciu de găzduire a fotografiilor acestea capătă proporții mărite, devin subiectul principal al vieții noastre, care este mutată în plan virtual. Ca într-un film pe ce subiect vreți voi, subiectul e ușor exagerat. Uneori asta te zgârie pe retină, filmul în cauză pierzându-și credibilitatea (spunem că are un scenariu prost); alteori face parte din recuzita unor artiști talentați.
Lăsând însă asta la o parte, primul clip are niște particularități interesante, ce pot fi mai greu de observat, deoarece sunt, de fapt, niște lipsuri. În primul rând, din clip lipsește tipologia fetei atrăgătoare, a fotomodelului sexy cu forme fotoșopate. Deși tehnologia este apanajul bărbaților iar un serviciu de găzduire în cloud implică afinități tehnologice – adică spotul se adresează cu precădere publicului de sex masculin -, aici nu avem o fată la mini care să ne fure privirea. Mai mult, personajul principal al clipului e bărbat. În al doilea rând, lipsesc aproape complet mesajele ideologice sau hai să le zic „aspiraționale”, chit că acest cuvânt nu există în dicționar.
Bine, s-ar putea spune că există totuși un mesaj aspirațional, dat de faptul că eroul nostru are o viață socială plină de viață, lucru la care poate mulți utilizatori de calculator aspiră, dar tonul acestui mesaj este neinvaziv și mesajul cade în plan secund. În prim-plan se află produsul Google Photos, adică chiar produsul promovat, căruia i se prezintă punctele forte și modul în care ne-ar putea fi util. Asta într-o flagrantă opoziție cu subiectul principal al foarte multor reclame moderne, care au ajuns să nu mai vorbească absolut deloc despre produsul pe care-l promovează. Aduceți-vă aminte de reclama cu Batman, Batman:
pe care toată lumea o știe drept reclama cu Batman, Batman. Nu-i așa că ați uitat la ce marcă de televizor se făcea reclamă? Ce proprietăți avea televizorul respectiv? Cât costa și ce aducea nou pe piață? Sau de spoturile publicitare din perioada Crăciunului, în care un anumit producător de sucuri ține să-și asocieze imaginea cu magia sărbătorilor de iarnă, deși între ele și chimia anorganică de la baza sucurilor carbogazoase nu există nicio legătură și nicio chimie.
Sau de modul în care aceeași companie producătoare de băuturi răcoritoare ținea să ne spună că nu are nimic împotriva cuplurilor homosexuale, ca și cum asta ar avea vreo implicație asupra calității sucurilor pe care vrea să le vândă:
În toate aceste cazuri, reclama, în loc să ne prezinte produsul promovat, lucru la care poate ne-am aștepta în mod naiv, ne livrează niște mesaje sociale, ideologice etc cu care să ne identificăm. Cu care, evident, publicul țintă al reclamei s-ar putea identifica ușor. Dar de ce? Pentru că funcționează, veți spune voi, și este adevărat, cu precizarea că este numai pe jumătate adevărat. Răspunsul complet este că funcționează mai bine decât dacă ar vorbi direct despre produsul promovat.
Și, după ce ai lăsat o vreme ideea asta la dospit, îți dai seama că, de fapt, atunci când reclama pe care o urmărești îți prezintă altceva decât produsul sau serviciul pe care dorește să te persuadeze să-l cumperi, deja a început să te mintă.
Oricine in occident ar regreta mai tare pozele decat casa sau telefonul (zic dintre posesorii de casa si telefon, nu homelesi). Nu de alta dar alea (casa si telefonul) sunt asigurate. Si obiectele din casa. Le iei de noi, nu costa.Ba te si bucuri ca ai motiv sa iei noi. Bine, cu casa e mai enervant si prima grija n-ar fi pozele ci fix poza cu actul de asigurare de pe google photo :)). O poza e unica si marcheaza un moment care nu mai vine niciodata. Eu zic ca aprenta exagerare e doar fiindca vizeaza un public “standard” de tipi care-s asigurati din gradinita si pentru care obiectul nu mai are valoare ci continutul lui. Mie daca-mi zboara laptopul nou in cada primesc bani din trei locuri pentru el. Dar daca imi moare ce lucram pe el (bine, nu-mi moare ca… iCloud) ma inchizi la nebuni de disperare :). Ce zic ca ii lipseste reclamei e “ce avem noi si n-au ailalti de vand acel produs”. Adica de as merge cu ei, nu cu echivalenti?
Asisderea cu Coca Cola. Sunt grozav de multe boicoturi de produs si ei incearca sa vizeze publicul tanar pro “incluzie” (ca nu stiu cum altfel sa zic) ca sa nu se aleaga boicotati sau sa-i convinga ca-s “de-ai lor” modernisti nu retrograzi. Cred ca totul are legatura cu publicul vizat. Si uneori tu, alteori eu, alteori altii, nu ne incadram intre aia. De exemplu nici unul nu ne incadram in publicul tinta al reclamelor de detergenti, scutece si nici chiar aparate de ras (ca cica majoritatea sunt cumparate de femei pentru noi si pot confirma 😛 ).
Observația cu bunurile asigurate e bine-venită. La partea a doua, nu-i vorba numai de Coca-Cola și numai de firme boicotate. Gândește-te că atunci când apare o chestie sau o memă care devine foarte populară, multe firme sar pe ea și încearcă s-o fructifice în diverse reclame. Reclame care prind, tocmai pentru că se lipesc de valul respectiv, dar prind pentru că oamenii sunt proști sau manipulabili. Ce-mi pasă mie de faptul că departamentul de marketing al firmei X a scos o reclamă genială în care face mișto de… nu știu, să zicem un politician prost? Pe mine mă interesează cât de bun e produsul. Boicotul e iarăși un lucru discutabil, pentru că dac-ar fi să cumperi doar de la producători integri și cu o etică de fier, n-ai mai avea ce să cumperi. Pe mine mă doare în cot că patronul firmei e heterosexual, homosexual, de dreapta, de stânga, misogin, androgin, ateu, satanist, fundamentalist islamic, că-și bate nevasta sau că are o părere foarte proastă despre categoria socială din care fac eu parte sau despre țara mea. Pe mine mă interesează strict cât de bun și avantajos e produsul lui, comparativ cu ale altora. Ăla e criteriul după care cumpăr. Orice altceva e prostie din partea cumpărătorului și manipulare din partea vânzătorului.
Foarte buna reclama! Si bine tintita. Iti prezinta efectiv ceea ce face/stie sa faca acel produs. Si-ti da cazuri concrete din viata reala, de care si tu – cumparatorul final – te-ai lovit la un moment dat. Si nu-ti gadila orgoliul, sau cel putin mie nu mi se pare ca te “minte”, zicandu-ti cat de bazat vei fi daca vei avea acest produs. Fix ce ar trebui sa faca o reclama adevarata. Sa-ti promoveze produsul in sine, nu sa te pacaleasca cu un oarecare statut ce l-ai obtine daca devii client
P.S. Reclama cu Batman era la Altex, magazinul de electrocasnice, nu la un produs anume, din ce-mi aduc eu aminte. Adica eu am asociat-o cu Altex 😉
Iegzact.