O mică explozie în Beirut

Marți seara a avut loc o mică explozie în Beirut, capitala Libanului. Din estimările inițiale, explozia s-a soldat cu peste 200 de morți, 5.000 de răniți, 300.000 de oameni rămași fără locuință și 15.000 de tone de grâne distruse. Libanul mai are acum grâu pentru maxim o lună.

A arătat cam așa:

Explozia, sau de fapt exploziile, că au fost două, una mai mică și una mai mare, sunt puse pe seama a 2750 de tone de azotat de amoniu care se aflau în portul din Beirut încă din 2014. Povestea acestui azotat este foarte interesantă și seamănă cu legenda calului troian. În toamna lui 2013, vasul comercial MV Rhosus, deținut de un afacerist rus, a ancorat în Portul din Beirut, având niște probleme la motoare. Autoritățile portuare libaneze au inspectat vaporul și l-au reținut în port, declarându-l nesigur pentru navigat. Contractanții și-au pierdut interesul în marfa transportată (cele 2750 de tone de azotat de amoniu) iar proprietarul vaporului l-a abandonat. A durat un an până când toți marinarii au fost repatriați. După care, în baza unui ordin judecătoresc, azotatul a fost confiscat și depozitat într-o clădire din port pe următorii șase ani – perioadă care s-ar fi încheiat anul acesta. De-a lungul timpului diverse oficialități au trimis scrisori în care au cerut să se facă ceva cu acel azotat, pentru că prezența lui în port, în condițiile climatice de acolo, este un hazard. Scrisorile nu au avut niciun efect. Lipsa de reacție a decidenților, da.

Trebuie să fim mai atenți. Cu 10.000 de ani în urmă, neglijența persoanelor cu sarcini administrative s-ar fi putut solda cu, nu știu, prăbușirea colibei șefului de trib? Sau a zidului care înconjura cetatea? Astăzi ea a produs o explozie care s-a resimțit în SUA ca un cutremur cu magnitudinea de 3,5. Este adevărat că, punând în balanță confortul zilelor noastre cu condițiile vitrege de trai de acum câteva mii de ani, am fi tentați să spunem că riscul unor accidente sporadice este acceptabil, dar alegerea nu trebuie făcută între condițiile de acum și condițiile de atunci, ci între atenție și neglijență. Cu cât arma pe care o ai în mână este mai puternică, cu atât trebuie să fii mai responsabil în mânuirea ei. Iar știința actuală îți pune la dispoziție cea mai puternică armă din istoria planetei: tehnologia modernă. Gândiți-vă că cei responsabili de gestiunea azotatului de amoniu nici măcar n-au avut intenții rele. Pur și simplu au fost obosiți, neglijenți, nu s-au gândit la acest scenariu, nu l-au luat în serios. Și asta a fost suficient pentru a se produce ceea ce s-a produs.

Este una dintre cele mai mari explozii convenționale, adică non-nucleare.¹Forța ei a fost echivalată cu a zecea parte din explozia de la Hiroshima. De aici remarca de la început cu „o mică explozie”. De data asta.