Limba română e mai puternică decât limba engleză

Spre poate completa dumneavoastră stupefacție, nu cunosc limba română. Și dacă limba română n-o cunosc, de limba engleză nici n-are rost să mai vorbesc. Dar sunt blogăr, și încă în limba română, iar asta îmi conferă dreptul de a mă lansa în orice dispută, pe orice subiect, cunoscut sau nu. Ultima dintre ele vizează tocmai superioritatea uneia dintre cele două limbi, iar afirmația mea a fost că limba română e mult mai puternică decât limba engleză. Să vă explic:

jon snow knows nothing

Explicația vine în forma unei imagini. Ca o paranteză, tot blogăr fiind, folosesc deseori imagini, deoarece o chinezărie de proverb zice că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Revenind, am văzut imaginea de mai sus aici, și, după ce am zâmbit, mi-am dat seama că poanta nu ar mai funcționa în limba română. De ce nu ar funcționa? Pentru că în română avem o diferențiere în funcție de gen: „ești frumos”, respectiv „ești frumoasă”. Așadar, „Doar spune-i: ești frumoasă!” nu l-ar mai fi putut induce în eroare pe Jon Snow, indiferent cât de puține o fi știind el.

La fel, în limba română avem „un băiat, o fată”, cu adjectiv nehotărât („un”, „o”) în funcție de gen, spre deosebire de engleză, unde avem „a boy, a girl”. De ce, în virtutea acestor diferențe, spun eu răspicat că limba română e mai puternică? Pentru că aceste diferențe îi conferă limbii române mai multă claritate. Când citești „frumos” știi că scriitorul se referă la cineva de sex bărbătesc, cum ar fi subsemnatul, iar când auzi „fată frumoasă” știi că antevorbitorul a comis un pleonasm.

Faptul că engleza are cam de 20 de ori mai mulți vorbitori decât româna nu este un argument în favoarea tăriei limbii engleze, decât dacă definim această tărie prin capacitatea de a te înțelege cât de cât cu un individ aleator de pe glob. Altfel, limba română e mai greu de învățat decât limba engleză, acesta fiind un alt argument în favoarea întâietății primeia. Na c-am comis un alt pleonasm!

Dar dacă definim forța unui limbaj drept puterea de a fi echivoc, adică exact opusul preciziei sau clarității, în numele să zicem a unei exprimări figurate, simbolice, metaforice, poetice sau artistice? Putea-vom, oare, repeta gluma din imagine cu fondul limbii române? Păi, sigur că da: „Doar spune-i: ești frumusețea întruchipată”. Efectul comic este și mai savuros, prin hiperbolizare.

Având atât instrumente care să-i confere o mai mare precizie cât și posibilitatea unor construcții lapidare, fiind în esența ei o limbă poetică și melodioasă, eu, în calitatea mea de blogăr necunoscător de limba română și limba engleză, decretez aici și acum că limba română este mult mai puternică decât limba engleză. PS: Vă dați seama cât de bine o să argumentez teza asta după ce o să învăț ambele limbi?

5 Replies to “Limba română e mai puternică decât limba engleză”

  1. Mie limbă puternică îmi sună ciudat – cu excepția contextului anatomic -, cumva în genul „Photoshop e o unealtă puternică”, adică abstract. Complicată/complexă? da, dar puterea e ceva discutabil. În general ceva puternic cu sensul de util e ceva simplu ca formă, nu ceva complicat. Revenind la limbă, e important ce poți face cu ea, pentru că forma (engleza) simplă poate fi compensată prin exprimări elaborate. Cu limba noastră clară și puternică facem legi care tot timpul conduc la interpretări nedorite și ne atacăm unii pe alții că n-o stăpânim.

    Dacă mă uit la noile tendințe, după aproximativ 25 de ani de școală mi-e greu să înțeleg ce se întâmplă: încă nu știm ce ar trebui să însemne cuvântul „antreprenor”, pentru că apare în anumite domenii și înseamnă altceva decât omologul englezesc; sau, pentru mine „un prieten de-ai mei” sună stupid și n-am să folosesc asta (prietenul e al meu/al tău/al lui, nu e dintre ai mei) dar mă rog, ajungi la o vârstă când te deranjează schimbarea.

    Îi spuneam la un moment dat Roxanei Chirilă că inginerii folosesc uneori limba română așa cum vor ei: cable în loc de cabluri, suporți în loc de suporturi sau strate în loc de straturi – vorbesc de documente oficiale, nu de vorbirea curentă. Deci puterea înseamnă că ne creăm reguli nescrise și ajungem la greșeli care fie pot fi cu greu corectate, fie le vom accepta la un moment dat, ca să fie limba și mai puternică?

    Pe scurt sunt de acord cu ce spuneau cei doi acolo, dar e exact cum a zis Dunia, formulările jignitoare sunt tâmpite. Avem o limbă complicată prin care uneori nu putem traduce construcții simple, care-i puterea aici?

  2. > cumva în genul „Photoshop e o unealtă puternică”, adică abstract

    Exact în sensul ăsta, doar că nu e deloc abstract. Faptul că Photoshop e un instrument de editare foto mai puternic decât, să zicem, IrfanView, se răsfrânge în mod cât se poate de concret asupra prelucrărilor care se fac cu acest instrument și care vor arăta mult mai bine sau vor putea conține efecte mult mai spectaculoase decât cele făcute cu IrfanView.

    > În general ceva puternic cu sensul de util e ceva simplu ca formă, nu ceva complicat.

    Dintre o cheie de 16 și o cheie franceză, care-ți va fi mai utilă? Cheia franceză e certamente mai complexă, dar asta o face și să fie un fel de cheie universală, făcând chestii pe care cheia de 16 nu le poate. Cheia franceză ți-e utilă în mult mai multe cazuri.

    Dintre un tractorist care stăpânește 5000 de cuvinte și un academician al cărui vocabular este de 10 ori mai mare, care dintre ei va putea să se exprime mai clar, mai nuanțat, mai sugestiv, pe mai multe paliere etc? Al cui limbaj va fi mai puternic?

    Cine e mai puternic: un virus sau un om? Că diferența de complexitate dintre ei este aproape infinită. În general, chestiile mai evoluate sunt mai complexe și totodată mai puternice, adică mai evoluate. 🙂 Limbajul omului de Neanderthal era cu siguranță mai simplu decât limbajul nostru. Crezi că era mai puternic?

    > forma (engleza) simplă poate fi compensată prin exprimări elaborate

    Și faptul că omul e mai slab muscular decât leul poate fi (și adesea este) compensat printr-o inteligență sporită, dar dacă omul e mai slab muscular decât leul, înseamnă că deja am căzut de acord că leul este mai puternic muscular decât omul. 🙂 De acolo, că omul poate compensa, da, mă rog, dar leul deja era mai puternic!

    Un fotograf profesionist va face poze mai frumoase cu telefonul sau cu o săpunieră decât va face începătorul cu un dSLR de vârf, compensând dezavantajele camerei cu senzor mai mic cu propria lui experiență și pricepere. Dar ideea articolului era că dSLR-ul e mai puternic decât săpuniera.

    > Cu limba noastră clară și puternică facem legi care tot timpul conduc la interpretări nedorite și ne atacăm unii pe alții că n-o stăpânim.

    Ce-i mai ușor de folosit la făcut poze decât telefonul? Totuși, e vina dSLR-ului că mulți dau rateuri cu el? O mașină e mult mai greu de condus decât o trăsură, iar șansele să mori în caz că o răstorni sau o bagi într-un copac sunt mult mai mari. Totuși, odată ce înveți să o conduci, care te duce mai repede la destinație: mașina sau trăsura?

    > Dacă mă uit la noile tendințe, după aproximativ 25 de ani de școală mi-e greu să înțeleg ce se întâmplă

    Teme pentru alt articol, poate.

    > pentru mine „un prieten de-ai mei” sună stupid

    Și pentru mine, dar se pare că tot din cauza noastră și nu a limbii.

    > Deci puterea înseamnă că ne creăm reguli nescrise și ajungem la greșeli care fie pot fi cu greu corectate, fie le vom accepta la un moment dat, ca să fie limba și mai puternică?

    Nu. Dar dacă ne creem astfel de noi reguli care apoi devin normă, înseamnă că ele acoperă totuși niște goluri. După cum spunea Rodica Zafiu:

    Nu poți alunga împrumuturile necesare și nici chiar împrumuturile la modă, pentru că, dacă acestea încep să circule, înseamnă că nu sunt cu totul inutile: înlocuiesc o formulă mai lungă, se specializează pentru o nuanță de sens, conotează ceva suplimentar. Cuvântul „locație” este mai precis decât cuvântul „loc”, într-un context de tipul: „pentru un utilaj s-a găsit o anume locație”. Folosirea cuvântului cu sensul de „(am)plasare” este deci justificată. Nu poți să aduci ca argument împotrivă DEX-ul, a cărui ultimă ediție datează din 1996. De atunci au intrat în limbă multe cuvinte noi.

    Dar nu trebuie să acceptăm ca „locație” să înlocuiască termenul „loc”, în exemple ridicole, de felul „ Cei doi îndrăgostiți și-au vorbit într-o locație din pădure”. Sunt multe cuvinte la modă, folosite în exces și în contexte nepotrivite.

    Cable în loc de cabluri?!? 😆

    > Avem o limbă complicată prin care uneori nu putem traduce construcții simple, care-i puterea aici?

    Nu putem noi sau nu se poate? Dă un exemplu de astfel de construcție intraductibilă la noi și care s-ar putea traduce într-o limbă mai simplă.

    Uneori trebuie să adaptezi. Limbile corespund unor moduri de gândire și s-au dezvoltat pe parcursul a mii de ani, în contexte, culturi și zone geografice diferite, zone cu istoriile lor, cu mentalitățile lor etc. Nu există corespondențe perfecte tot timpul: anumite construcții românești vor fi mai greu de tradus în altă limbă și vor trebui adaptate (de exemplu, din câte înțeleg, poeziile lui Eminescu sunt foarte dificil de tradus), anumite construcții de-ale lor vor fi mai greu de tradus în română. Adică nu se vor potrivi perfect. Expresiile sunt un bun exemplu aici. Cum traduci „moașă-ta pe gheață” în engleză, păstrând efectul și înțelesul figurat de la noi? 🙂

  3. „Dintre o cheie de 16 și o cheie franceză, care-ți va fi mai utilă? Cheia franceză e certamente mai complexă, dar asta o face și să fie un fel de cheie universală, făcând chestii pe care cheia de 16 nu le poate. Cheia franceză ți-e utilă în mult mai multe cazuri.”
    Asta nu cred că e o analogie corectă pentru că la construcțiile simple poți adăuga, ori o cheie de o anumită mărime e bună doar pentru un caz particular. Mai degrabă o formulă matematică simplă care poate fi completată cu coeficienți sau variabile, decât una extrem de complicată dar cu termeni nuli în majoritatea cazurilor.

    În schimb e elocvent exemplul cu tractoristul sau academicianul: depinde cine trebuie să înțeleagă. Dacă lumea în general, tractoristul. Dacă e în mediul intelectual, probabil academicianul. Degeaba ai un discurs corect și clar din punct de vedere lingvistic dacă multă lume nu-l înțelege. Și asta e de fapt și ideea mea, degeaba ai o limbă complexă (și implicit cu multe posibilități) dacă majoritatea se împiedică în ea.

    Soluția simplă e să folosim weekend nu pentru că e imposibil de tradus, ci pentru că e mai simplu decât sfârșitul de săptămână. Ai zice că doar vorbim așa, dar lipsa simplității și a cursivității e reproșată acum scriitorilor care au mizat fix pe ce zici tu – nuanțe. Sau chiar corporatistul „task”, a cărei/cărui (vezi?!) principală traducere e sarcină – aici în română trebuie să vii cu completări de obicei și deci cu co construcție mai complexă ca să fie clar.

    Foarte bun și exemplul cu locația, care se acceptă mai nou în unele cazuri, dar nu în toate.

  4. Problema tractoristului e că academicianul poate, dacă vrea, să treacă drept tractorist, în timp ce tractoristul nu poate trece drept academician decât în mijlocul altor tractoriști și pentru intervale limitate de timp. Orice lingvist se poate face înțeles de către oamenii obișnuiți (oamenii de cultură de la televizor folosesc neologisme strict din orgoliu, dar dacă au de-și reparat ceva prin casă, să vezi cum găsesc foarte repede un limbaj comun cu electricianul!), însă omul obișnuit nu ar putea redacta un text literar.

    > Și asta e de fapt și ideea mea, degeaba ai o limbă complexă (și implicit cu multe posibilități) dacă majoritatea se împiedică în ea.

    Teza mea e că o limbă mai complexă e mai puternică, tocmai pentru că-ți oferă mai multe posibilități. Că e degeaba sau nu e degeaba asta depinde de noi. Dacă majoritatea se împiedică în ea, îmi pare că-i vina majorității și nu a limbii.

    Hai să explic altfel. Limba română e vorbită de maxim 30 de milioane de suflete. La ora actuală, se estimează că pentru fiecare om de pe planetă, indiferent că e român sau nu, există cel puțin un milion de furnici, posibil mult peste. Dacă ne raportăm la numărul total al viețuitoarelor de pe glob, folosind raționamentul tău aș putea spune că degeaba limba română e mai complexă decât limbajul furnicilor, dacă nu o înțeleg decât o minoritate de 30 de milioane de suflete dintr-un total de câteva milioane de miliarde de suflete. Bun, o fi, dar afirmația mea (transpusă în acest context) era că limba română e mai puternică decât limbajul furnicilor. De acord sau nu?

    Dacă ne raportăm la numărul de „utilizatori”, engleza e vorbită de mai mulți oameni decât româna. Probabil chinezii, cu limbile lor, ne bat și pe noi și pe britanici. Dar dacă ne raportăm la potențialul pe care ți-l pune la dispoziție o limbă perfect stăpânită, româna bate engleza, zic eu.

    Câți oameni știu pilota o navetă spațială? Mult mai puțini decât numărul de șoferi auto. Și totuși, o navetă spațială îți oferă extraordinar de multe posibilități comparativ cu o mașină, deci e mai puternică. Faptul că puțini o știu pilota e partea a doua.

    Câți oameni știu fizică avansată, comparativ cu cei care abia își calculează restul la magazin? Evident, foarte puțini. Dar, indiferent de lucrul ăsta, fizica avansată rămâne mult mai puternică decât adunarea și scăderea, chiar dacă n-o pricepe aproape nimeni, iar în lipsa ei noi nu am avea astăzi nici mașini și nici nave spațiale.

    > Soluția simplă e să folosim weekend nu pentru că e imposibil de tradus, ci pentru că e mai simplu decât sfârșitul de săptămână.

    Stai puțin, faptul că româna e mai puternică decât engleza nu înseamnă că româna e perfectă și nu mai are nevoie de împrumuturi din alte limbi.

  5. Campul alb, oile negre
    Cin-le vede nu le crede,
    Cin-le paste le cunoaste.

    Io’s oaia neagra care bat câmpiile virtuale. Salutare mioriticilor simpatici !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *