Pornind de la ultimul comentariu al lui Liviu Ursulescu, m-am gândit să scriu un articol în care să tratez problematica lui „mai corect”. Pe scurt, în caz că n-aveți chef să intrați pe linkul anterior, am folosit recent această expresie, iar Liviu m-a certat pe motiv că n-ar fi corectă, de vreme ce adjectivul corect nu are grade de comparație. Și deci, adaug eu la ce-a zis el acolo, nu poți scrie „mai corect”, la fel cum nu poți spune „mai perfect” sau „mai admis” (de exemplu la o facultate), pentru că ori ești admis, ori ești respins, nu se poate să fii pe jumătate admis, păi ne jucăm aici sau facem școală? Similar, ori e corect, ori e incorect (ce-a zis Liviu). Dar oare are și dreptate? Sau, de vreme ce eu am adăugat la ce-a zis el acolo, oare am și dreptate? Iată cum poți crea niște dileme metafizice cu privire la sentimentul eului într-un articol mundan privitor la limba română. Dar să revin.
Redau mai jos răspunsul lui AdiJapan de pe forumul Softpedia la fix această întrebare, cu mențiunea că deși nu-l cunosc pe Adi, omul pare să se priceapă la ce zice – și nu spun asta pentru că-l văd scriind cu î în loc de â:
În primul rînd în materie de limbă nu există „oficial”. A spune că o formă de exprimare este corectă oficial e la fel de absurd cu a spune că coada lui Grivei are fix curbura corectă oficial. Aud mereu prostii ca „sursă oficială”, „dicționar oficial”, „răspuns oficial”, „decizie oficială” etc. (în materie de limbă) și mă minunez. De unde le vine oamenilor ideea asta?!… Am o bănuială. Și apropo, la Academia Română sînt doar cîțiva lingviști, îi numeri pe degete, iar restul nu se pricep. Dacă vrea cineva părerea unui specialist are șanse mult mai mari la un institut de lingvistică decît la Academie.
Dacă spui „Prima soluție e mai optimă decît a doua” cel mai probabil e că de fapt nu înțelegi ce înseamnă „optim”, caz în care faci o greșeală (mai ai de învățat). În schimb dacă spui „Leana e mai gravidă decît Mioara” probabil încerci să fii nostim, deci nu se pune la greșeli, ci la figuri de stil. Ce vreau să zic e că dacă pui grad de comparație la un adjectiv care în mod normal nu are, asta nu înseamnă automat că faci o greșeală. Uneori e greșeală și alteori nu. La fel ca la pleonasme.
Apoi cuvintele au prostul obicei de a avea sensuri sau nuanțe diferite în contexte diferite. Se prea poate ca același adjectiv să poată fi pus la un grad de comparație într-o anumită frază, dar să nu poată în alta. Poftim: o culoare poate fi mai vie decît alta, dar o femeie nu poate fi mai vie decît alta (sau poate, dar tot ca figură de stil).
Deci întrebarea nu e întreagă. Despre ce sens al lui corect vorbim? În ce context? Dacă o problemă de matematică are două răspunsuri posibile, să zicem 10 și 100, probabil numai unul din ele e corect, iar celălalt e greșit, caz în care nu poți alege un răspuns mai corect decît altul. E ori albă, ori neagră. Dar dacă vorbim de atitudinea unor oameni față de o chestiune, s-ar putea ca atitudinea unora să fie mai corectă decît a altora, pentru că avem și tot felul de atitudini intermediare, nu mai e doar alb și negru.
Pe vremea când îmi puneam și eu această întrebare nu i-aș fi dat dreptate lui AdiJapan, pe motiv că dacă există diverse nuanțe de gri, aia nu le face decât cel mult parțial albe, albă fiind doar culoarea imaculată din vârf. Ei, mi-ar fi putut replica același AdiJapan, ideea de parțial corect implică deja grade de comparație, dar nu neapărat, i-aș fi răspuns eu, deoarece dacă înlocuim „corect” cu „perfect” putem spune „mai perfect” sau „mai imperfect”? Iar dacă înlocuim „perfect” cu „primul din clasă” putem spune „mai primul din clasă”? Evident că nu. Bun, și deci cum comparăm între ele două nuanțe parțial albe, respectiv două atitudini parțial corecte? Cum spunem că una are mai mult alb în ea? Am ajuns atunci la concluzia că formularea ideală este „mai aproape de corectitudine”. Dar cum expresia asta pare așa de lungă și de forțată, n-am folosit-o aproape niciodată.
Astăzi nu îmi mai bat capul cu subiectul ăsta și, acolo unde-mi sună bine, scriu simplu „mai corect” în loc să fac abuz de limbaj sau să caut diverse artificii. Dar, dacă-mi sugerați o variantă mai corectă, posibil s-o adopt.
E mai corect în argumentare acel Adi decît tine, dar ai, oricum, dreptate.
Deci e mai corectă argumentarea lui Adi decât argumentarea pe care aș fi avut-o eu pe vremea când aș fi argumentat împotriva lui, dar, oricum, argumentarea mea de acum este bună! 😀
Apropo: afirmația asta că e mai corect în argumentare decât mine poate fi ușor întoarsă pe dos și folosită împotriva a ceea ce ai vrut să zici, la modul că dacă „mai corect” nu-i corect, atunci sigur că da, tipul e „mai corect” decât mine, absolut de acord! 😀
Ok, să fiu și mai corectă, cu propria-mi argumentație.
Eu am făcut lingvistică doar în primul an (ăla cu Saussure…) și am avut și notă mică. Dar aveam unele liste pe care le învățam ca teologul pe plasmi și pe “corect” nu mi-l aduc aminte din recitările respective.
Apoi, primul lucru pe care îl înveți este că “limba este un organism viu”. Adică se modifică, ceea ce e evident.
Iar marja de eroare a acestui organism se numește, oficial, hipercorectitudine gramaticală: o greșeală la origine care poate deveni lege prin repetabilitate (definiția e personală).
Deci: nu l-am învățat pe “corect” pe lista adjectivelor fără grade de comparație și nu îl simt așa, deși azi îl văd pus pe lista respectivă de către unele site-uri. Cred că este o exagerare iar umanitatea ne arată și ea mai mult de 50 de umbre ale gradului acesteia de corectitudine.
Ca să mă iau totuși și de tine, e cam pe lîngă asocierea lui corect cu perfect în demonstrație. Nu văd legătura semantică, perfect fiind vădit un superlativ, pe cînd corect – doar o insușire.
Atât corect cât și perfect sunt vârfurile unei scări. Cele două sunt sinonime între ele și sinonime cu impecabil.
De exemplu, perfect înseamnă fără cusur. Poți avea un instrument, dacă la ele ne referim, care să aibă o singură imperfecțiune, un singur defect (eventual minor), un altul cu două defecte, un altul cu trei defecte – și deja avem grade diferite de realizare a acestei perfecțiuni, sau distanțe diferite până la perfecțiune. Întocmai ca la corect, unde poți să ai un text lipsit de orice greșeală (deci corect), un text cu o singură greșeală (care deja nu mai e corect) și un text plin de agramatisme. Dacă poți spune că textul cu o singură greșeală e mai corect decât cel cu agramatisme, deși nici unul dintre ele nu-i corect, de ce n-ai putea spune că vasul cu o singură zgârietură e mai perfect decât vasul găurit prin care curge apa ca dintr-o stropitoare? Sau că noua ta vecină, cu care flirtezi de o jumătate de oră și pe care ai convins-o deja să consume două pahare cu vin, e mai gravidă decât vechea ta vecină, care nu te suportă pe motiv că violezi limba română? 😆 Toate sunt construite pe aceeași logică, deci presupun că ar trebui să se poată, dar iată că nu se poate decât în anumite cazuri. De ce poți spune că textul cu o singură greșeală e mai corect decât textul plin de agramatisme, deși în realitate doar primul text, cel impecabil gramatical, e corect, dar nu poți spune că textul cu o singură greșeală e mai impecabil gramatical decât textul plin de agramatisme?
Iată un alt exemplu interesant: Livia e mai vie decât Roxana. Merge atunci când prin „mai vie” înțelegem „mai plină de viață”… dar stai puțin, cum adică „mai plină de viață”?!? Oare plină nu este, la rândul lui, un superlativ? Poți să ai un pahar mai plin decât celălalt? Sună bine, dar de ce? Când, la fel ca perfecțiunea, plenitudinea desemnează un vârf, o culme, care dacă nu e atinsă se cheamă că paharul nu este plin? Deci tot un superlativ. Dar aici merge.
Cu vecinele cred că-i cel mai simplu (chiar, se poate… mai puțin simplu? că “complex” e vîrful aici). Nu ai cum să compari graviditatra lor, avînd în vedere că vecina veche poate fi gravidă din cauza (sau datorită) relațiilor intime posibile avute, iar cea nouă n-are cum, tehnic vorbind.
Cît despre pahar… e la mijloc toată filosofia binecunoscută asupra viziunii părții lui goale sau pline, ba chiar și picătura din el are cale filosofică proprie, ce să-l mai băgăm și-n micuța gramatică 🙂
Ce onoare ca am fost citat :))
Imi place argumentarea lui AdiJ(n)apan, legata de faptul ca majoritatea cuvintelor au nuante si ca depind de context. Totusi, nu-mi pot da seama de un context unde cuvantul corect sa suporte vreun echivoc. In afara de un caz in care vrei sa faci o gluma (cum zice si Adi) si presupui din start ca publicul se prinde. Chiar si exemplul lui, cu “atitudine corecta” mi se pare fortat. Eu as inlocui cu “atitudine potrivita”, tocmai din cauza rigiditatii cuvantului corect.
La fel si pentru tine, Aldus, in loc de locutiunea “mai aproape de corectitudine”, poti spune “mai potrivit” si cred ca ai rezolvat cazul.
Acum, legat de un raspuns care poate sa fie “partial corect”, aici cred ca putem dezbate daca “partial corect” suporta o comparatie. Daca am inlocui cu incomplet , s-ar rezolva problema? Iar raspunsul ar deveni atunci gresit. Sau poate aici nu are sens sa folosim corect/gresit , tocmai pentru ca exista loc de echivoc.
Nu-i cel mai bun argument al tau, poate si “face sens” iti suna bine, stiu si eu 😀
Io citez pe multă lume, uneori pentru ziceri inteligente, alteori nu. 😀 Deci faptul că te-am citat nu înseamnă chiar mare lucru. Mai mare lucru e că ți-am făcut cont și poți scrie articole. Dar te mulțumești să lași comentarii. 🙂
Uneori e mai potrivit să spui „corect” decât „potrivit”. Cum ar suna „Textul lui Alin e mai potrivit decât textul lui Florin”? Mai potrivit pentru ce? Dar cu „mai corect” merge și se înțelege ușor mesajul: că Alin are mai puține greșeli decât Florin, chiar dacă o mai fi scăpat și el câteva. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că ai avea dificultăți în găsirea unor situații în care cele două cuvinte să poată fi înlocuite fără probleme. Nu-s chiar sinonime.
Exemplele lui AdiJapan sunt inspirate. Cât fac 2 + 2? Variante de răspuns: a 1, b 2, c 3, d 4, e 5, f 6, g 7, h 8. Răspunsul d este corect. Răspunsurile a-c și e-h sunt incorecte (greșite, eronate). Nu poți spune că răspunsul b este mai corect decât răspunsul a, chiar dacă 2 este mai aproape de 4 decât 1. Aici e ca la graviditate. Iar cazuri unde „mai corect” se justifică găsești aici.
„Parțial corect” introduce posibilitatea comparațiilor, deoarece când ai spus „parțial” ai creat deja o scară de valori crescătoare între greșit și corect. Că dacă e parțial corect înseamnă că e corect într-un anumit grad, iar gradul poate fi mai mare sau mai mic și deci îl poți compara. Înainte fie era (100%) corect, fie era (100%) greșit – ca în exemplul cu 2+2. Acum, într-un context unde admiți că se poate vorbi de „parțial corect”, ai trecut deja la gradații, la trepte de corectitudine.
Incomplet? Te gândești cumva la lipsa de cvorum a ăstora cu moțiunea? 🙂 Sala de ședințe e completă atunci când toate scaunele sunt ocupate și incompletă în caz contrar. Dar sala e mai plină în zilele lucrătoare decât în weekend. Iată că la plin/gol merge, și asta pentru că poți spune că un pahar este parțial plin (pe jumătate plin, pe trei sferturi plin etc).
Hai ca esti putin carcotas… Cred 😀
Faza cu potrivit merge, din punctul meu de vedere, la exemplul cu atitudinea al lui AdiJapan. Mi se pare fara sens expresia “atitudine mai corecta”, de-aia am sugerat “atitudine potrivita”.
Mai potrivit pentru contextul respectiv. Daca nu se subintelege, atunci contiui propozitia: „Textul lui Alin e mai potrivit decât textul lui Florin pentru un discurs in public”, de exemplu. Nu am zis ca sunt sinonime, am spus ca “potrivit” poate inlocui “mai corect” in anumite cazuri.
“Partial corect” cred ca se potriveste, de exemplu, cand ai un test grila cu variante multiple de raspuns. Daca ai incercuit 2 din 3 raspunsuri, ai raspuns corect? Gresit? “Partial corect”? Sau daca ai de enumerat primele 10 varfuri din Romania iar tu stii doar 7 dintre ele, cum e raspunsul tau? Incomplet? Partial corect? Gresit?
Personal, prefer sa folosesc corect atunci cand nu este loc de echivoc. Altfel, consider ca utilizarea unor formule ca “partial corect” sau “incomplet” pot sa substituie cu succes o exprimare de genul “mai corect”, pe care o consider complet gresita :))
Textul meu e mai corect decât al tău. => Are mai puține greșeli.
Textul meu e mai potrivit decât al tău?!
Textul meu e mai aliniat la regulile limbii române decât al tău. => Ok, dar propoziția se lungește inutil.
Alte variante?
[…] aduce aminte de bancul ăla cu din 97 de participanți, 120 au votat pentru Ceaușescu; matematică mai corectă nu cred să […]