De unde vine gândul că poate am uitat să închidem ușa la plecare

Ieși din apartament, faci câțiva pași – sau poate mai mulți, ajungi în stradă sau în mașină – și deodată îți apare următorul gând: „Dacă am lăsat ușa deschisă?” Și te întorci să verifici. Sunt sigur că mulți dintre voi ați trecut prin așa ceva. Eu nu aveam astfel de temeri, sau cel puțin așa credeam despre mine, până când, recent, m-am trezit uneori, nu des, dar de câteva ori m-am trezit la rândul meu în această situație. Și am început să mă întreb care-i mecanismul.

mecanism

Cred că la baza acestui gând se află trei cauze. Prima este o frică profundă, ancestrală, universală că cineva ne-ar putea agresa, că cineva ne-ar putea distruge, care la rândul ei izvorăște din instinctul de autoconservare sau supraviețuire. Este acea angoasă care o face pe veveriță să se uite mereu în stânga și în dreapta, neliniștită ca nu cumva un prădător s-o ia prin surprindere. Este acea frică care-l face pe iepure să doarmă iepurește, cu un ochi închis și cu unul deschis, cum se spune, pentru a reacționa rapid în cazul unui atac. Te-ai putea gândi că milioane de ani de evoluție au eradicat această frică, dar iată că ea subzistă în adâncurile subconștientului, căci modul în care am ținut-o sub control este unul exterior: am ridicat 4 pereți în jurul nostru, care ne dau un sentiment de siguranță. Până când plecăm de acasă și ne întrebăm: „Dar nu cumva am lăsat ușa deschisă? În absența noastră, hoții ar putea pătrunde în locuință și ne-ar putea fura tot ce avem de valoare. Noi nu suntem acasă, deci cum am putea ști?” Așadar, ne simțim protejați atât timp cât avem niște ziduri în jurul nostru și putem vedea cu ochii noștri că ele sunt închise.

A doua cauză ce face posibilă apariția acestui tipar comportamental (de a ne întoarce să probăm clanța) este, în opinia mea, supunerea minții în fața emoțiilor. Probabil că această afirmație va veni ca o surpriză neplăcută pentru unii sau va fi chiar respinsă de către alții, deoarece în general ne considerăm ființe raționale, care pot să-și stăpânească emoțiile și impulsurile cu puterea și lumina conștiinței, și chiar ne mândrim cu asta. Totuși, această auto-considerație este de fapt apanajul egoului (căruia îi place să se simtă cât mai bine, cât mai coafat), în timp ce în realitate mintea se subordonează cel mai adesea impulsurilor inconștiente, variatelor emoții, trăirilor de tot felul, dorințelor, plăcerii și durerii. Subiectul este vast și nu doresc să mă extind aici, așa că o să argumentez strict pe cazul de față. De câte ori te-ai întors, de-a lungul vieții, să verifici dacă ai închis ușa? De nenumărate ori. De câte ori ai găsit-o deschisă? De zero ori. Nici măcar o singură dată. Așadar, știi foarte bine că ai închis-o, doar că n-ai fost atent. Știi că șansele să o găsești deschisă sunt practic nule. Rațiunea, deducția logică, statistica și întreaga experiență de viață îți spun fără șovăială că dacă te vei întoarce, o vei găsi la fel de închisă ca de fiecare dată până acum. Și totuși, te întorci. De ce? Pentru că logica și rațiunea cad pe locul doi.

do the thing

În sfârșit, a treia cauză ce își aduce aportul la apariția acestui tipar e faptul că nu suntem conștienți de corpul și de acțiunile noastre curente. Există un clivaj între minte și corp, mai ales în cazul unor acțiuni pe care le-am repetat atât de mult încât au devenit obișnuințe, și atunci începem să le realizăm într-un mod mecanic, ca niște roboți, cu mintea total ruptă, plecată în altă parte. Și astfel, deși nu au trecut decât zeci de secunde de când am închis ușa, noi ne întrebăm dacă am închis-o, pentru că, nefiind atenți, nefiind lucizi, nefiind prezenți în ceea ce facem, memoria celor mai recente acțiuni nici măcar nu există în sfera conștiinței noastre. Așa că ne întoarcem să verificăm, pentru că pur și simplu nu ne mai amintim.

Cred că ultimul punct conține și cheia prin care putem să ne învingem acest comportament. Pentru că, chiar dacă el nu pare să ne afecteze foarte mult, are la bază o frică irațională, iar iraționalul este balaurul cu care Făt-Frumos e dator să lupte. Ideea articolului de față s-a născut în seara asta, când, după ce am închis ușa și am făcut doi pași, mi-am adus aminte că nu sunt atent, că acționez mecanic și că peste încă 10 pași în mintea mea se va putea naște din nou întrebarea dacă nu cumva am lăsat ușa deschisă. Și astfel am economisit zece pași somnambulici. O distanță geografică mică, dar una mare pentru spațiul conștiinței mele.

14 Replies to “De unde vine gândul că poate am uitat să închidem ușa la plecare”

  1. Aceste aspecte de incertitudine, îngrijorare si frica, caracteristice omului adamic muritor, ar trebui sa dea de gândit, sa fie percepute ca semnale de alarma pentru toti cei care le manifesta cotidian, constientizând si acceptând imperfectiunile materiei bio-fizico-chimice si ca, mai au de lucrat la cercetarea, cautarea si cunoasterea de sine, la evolutia fiintei bio-fizice-rational-sentimentale tridimensionale materiale, sufletesti si spirituale, spre noi paradigme elevate, nemuritoare, atemporale…

  2. Hehe, alta angoasa care va pieri in viitor. De fapt deja e in moarte clinica. Eu nu prea mai stiu persoane sa aiba inca cheie la usa. Tehnologia asta care ne elibereaza 😀

  3. Educă-ne și pe noi, ăștia mai înapoiați, ce se folosește mai nou în locul cheii. 🙂

  4. Yale cu cod/amprenta (da un google ca-s o gramada de modele). Mai nou cam toate firmele de securitate le vand la pachetul de baza, asa ca tot omul are. Chiar e convenabil fiindca nu trebuie sa-ti bati capul unde ai pus cheile sau sa-ti misti fundul dupa ele cand le uiti.
    Noi, eu cu nevasta-mea, tocmai ce ne-am intors in Geneva si ca sa nu stam, fereasca sfantu’, cu familia mea ne-am inchiriat pentru scurt timp un apartament . Ne-a cazut fata la amandoi cand ne-a intins aia, proprietara, vreo 3 chei, ca n-am mai avut nici unul din cam 2012 (parca). Se invata usor omul cu binele… Evident ca am revenit la toate enervarile legate de chei. De intors eu nu ma intorc din drum (sa ma sparga, sa ma fure, mi se rupe sunt asigurat), dar dupa ele umblu de-mi iese pe nas…

  5. @Vladen, @Aldus,
    Fiecare are dreptate.
    Îmi amintesc de o fază de film (cred că) când individul a mers la dentist iar vocea deformată de anestezie nu a fost recunoscută de instalația inteligentă a casei ca să poată intra. O fi glumă sau e posibil? Musai să ai și chei, zic eu.

  6. @vax-albima Cu codul e mai usor si mai putin problematic, atat timp cat nu te lasa bateria :D. Desi si asta e anticipata, iti trebuie o baterie de 9 volti pe care o bagi sub clanta (are niste conectori) in caz ca ai probleme cu bateria interna si poti deschide asa usa. Unde sunt total de acord e telefonul. N-au anticipat masca, asa ca recunoasterea faciala nu merge si tb bagat codul…

  7. @Volod_mir_mer-eeee!!!

    Nu strica orzul pe gâște, pls!
    Estompata(sic!) LOTUSIANĂ… e’n lumea ei. Ș-acolo o rămâne veșnic, crede-mă. Anyway- nu de asta mă bag în samă- mno, chiar mă doare la pedală de cheia lu’ alde lotus. Că..Ha ha ha! Să vorbești de cheie, și tu să n-ai o casă.. a taaaaa(se știe că stă cu mă-sa și sor’sa) e marcă… LOTUSIANĂ. Dăcât (ha). Mă rog. Treaba ta, zic. So.

    Să zic ce am de zis și să mă cam ușchez d acilea.
    (să nu mă prindă coviduuuu prostiei lotusiene vecinice)

    Lotusițo! IU ES EI, te salută. Serios.
    Și badea Joe te salută. Mno, LUMEA mare te salută, în pana mea! C-a scăpat de înc’un prost(altul! da… la fel ca tine, ideed). Ha. Vezi tu… când ai de ales între un prost ș’un senil, orice om normal alege senilul. Pricepi? Doar proștii pariază pe alt prost. Mă rog. Nici c-aveam alte așteptări de la tine.
    Acuma să-ți zic și partea frumoasă a trebii(vorba mustăciosului): senilul s o duce bu in ceva vreme, fără doar și poate. Că are nește ani, și atâtea boli. Ș’atunci, ghici ce?
    Ce urmează? Primul președinte american femeie?
    Serios?! Și de culoare(în ciuda rasistului @marian btw). Nice, nu?
    Da până ti’i prinde tu… pote’ți cumperi și tu o casă, ori o niscaiva garsonieră. Ceva. Să ai și tu cumva o cheie’n pana mea.

    Că cică….. numa aia nu’i femeie, care n’are la brâu cheie!
    Ha.

  8. @Vladimir

    Sunt și pe la noi încuietori cu coduri, de exemplu mai toate blocurile au acum interfon, dar eu nu văd cheia ca pe un disconfort. De exemplu, în lipsa cheii, cine m-ar mai fi avertizat pe mine asupra fricii subconștiente că unii vor să mă fure? 😀

    @vax-albina

    Ăsta e un alt aspect. Parcă am mai scris ceva pe tema asta, dar poate o să revin. Ce se petrece când cedăm complet controlul în mâinile tehnologiei cât mai avansate? Cu bune și rele.

    @Vladimir

    …Îți dai masca jos când deschizi telefonul? (ca posibilă soluție)

    De luni în România masca va fi obligatorie și în spațiul public.

    Oricum, imho, o amprentă e mai sigură decât recunoașterea facială, care la cele mai multe telefoane (care nu te scanează tridimensional) poate fi păcălită de o simplă poză. Cum ar fi a ta de la avatar! 😀

    E uimitor cum, la atâta populație și o suprafață de numai câțiva centimetri a unui deget, nu găsești doi cu aceeași amprentă! (Chit că uneori nici amprenta nu merge și atunci tot codul este mai sigur.)

    @steaua vieții mele

    Nu știu de ce insiști să-mi zici lotus, când eu mă semnez cu Aldus. Dar, în fine, numește-mă și Trump dacă vrei, nu mă supăr. Nu locuiesc cu mama și sora, chiar dacă “se știe”.

    Că pe Biden îl folosesc drept paravan nu-i niciun secret. Oricum, nu el ar guverna, nici măcar în primele luni după alegeri. Dar că Trump ar fi prost, asta-i o noutate. Mass-media îl face prost. Tot mass-media îl dă câștigător. Nu vreau să emit judecăți de valoare cu privire la steluțe pe care nu le cunosc, dar am o vagă impresie că te bazezi cam mult pe mass-media.

  9. @Aldus: la sistemele astea cu cod (cum sunt la clădiri) încă depinzi de fiabilitatea rețelei de curent electric – majoritatea (dacă nu toate) se deschid automat dacă nu mai au curent iar acumulatorii… pot funcționa sau nu. Există și încuietori cu bluetooth, dar dacă îți pierzi telefonul mobil nu poți intra în casă. Sau la fel, poate chip-ul de care ai nevoie să-ți deschidă ușa nu mai e alimentat și ai aceeași problemă.

    Eu la mașină nu am cheie și depind de o baterie. Am pățit să am bateria aproape descărcată și să pornesc cu greu mașina (de obicei când bateria e descărcată detectează mai greu chip-ul, dar îl detectează). În ansamblu contează cât de tehnologizată e în general lumea din jurul tău, pentru că la problemele astea vei găsi repede soluții într-o metropolă unde găsești de toate.

    La telefon prefer FaceID (deci iPhone), pentru că amprentă am acum și nu-mi mai place. Chiar dacă trebuie să porți mască, nu o porți non stop, gen acasă o dai jos. Pe stradă cred că îmi e mai rapid să scot telefonul și să scriu codul cu mănuși pe mâini decât să dau jos una pentru amprentă și să-mi pun mănușa înapoi. La un laptop să zicem că încă e ok senzorul de amprentă.

    Eu sunt împotriva electronicelor în exces, dar acolo vom ajunge atâta timp cât oamenii sunt entuziasmați că poți comanda hârtie igienică urlând la o boxă.

    Mie nostrastella îmi aduce aminte de vremurile când era cool să scrii aiureli pe internet pentru că erau (oarecum) în antiteză față de textele sobre de peste tot – good times. Cu cât erai mai deștept, cu atât mai ciudat trebuia să scrii, altfel deveneai banal. Zeci de ani au trecut și am ajuns să căutăm acum informația formulată clar.

  10. @dam167 Fix asta ma dereanjeaza, ca trebuie sa-mi dau jos masca sau sa tastez un cod pe ecran. Eu folosesc telefonul pentru o gramada de chestii (la cumparat bilet de autobuz/tren, comandat chestii, plati in magazine, pozat prostii). Daca mi-as falfai masca de fiecare data cand trebuie sa trezesc minunea la viata, as putea foarte bine sa nu o port, ca e riscul mai mare de infectie tot tragandu-mi-o pe fata. Sa bag codul ma enerveaza dupa ce m-am obisnuit cu recunoasterea faciala. Ca sa nu zic ca daca doar vrei sa consulti ceva, recunoasterea faciala te scuteste de pus prea des degetele pe ecran mai ales prin magazine unde chiar nu vrei sa te freci de telefon dupa ce s-au atins toti ciumatii de produse. Evident insa ca nu e o chestie dramatica, nu e catusi de putin vitala, doar ca m-am obisnuit eu cu binele.
    Ca si cu yala cu cod. Sa stii ca cel putin modelul pe care-l avem noi nu se deschide cand e pana de curent. Casa noastra e pe o insula langa Bergen care e un oras teribil de vantos. Insula e si mai si. Uneori se opreste curentul cand e vremea foarte nasoala, dar dracia ramane incuiata, daca vrei sa o deschizi trebuie sa folosesti bateria de 9v (ceea ce sunt de acord ca e un dezavantaj, eu am lasat cateva in garaj pentru genul asta de cazuri). Chiar si asa bate la puncte cautatul cheii. Iau oricand pana de curent.
    Ce ne omoara pe noi mai rau decat o usa descuiata (care nu vad de ce ar fi o problema, cine are asa ceva e in general asigurat) e ca totul in casa e bazat pe electrica (inclusiv incalzirea sau chestiile de gatit ale nevesti-mii). Fara curent pe termen lung ar fi o casa inutila (clar nu-i menita pentru apocalipsa 😀 ).
    Altfel mie imi plac grozav electronicele noi si de regula vreau sa le testez eu, nu ma satisface sa citesc despre ele. E ca un fel de colectie de experiente. Plus ca e teribil de comod, iti usureaza viata si-ti castiga timp sa faci alte chestii (o pana de curent nu e asa frecventa cat sa le faca inutile). De exemplu prefer sa merg pe munti sau pe fjord cu barca in loc sa ma duc sa cumpar hartie igienica, apropo de exemplul tau.
    Evident ca in caz de apocalipsa sau mici accidente ne adaptam cu totii imediat la noua realitate ca n-avem de ales, dar pana e cazul, de ce sa nu profiti de mici facilitati care-ti castiga timp sau iti ofera placere?

  11. @Vladimir

    Nu toate îți câștigă timp, unele sunt simple aiureli făcute doar pentru că hai să încercăm ceva nou. Cât de mult se simte diferența dintre un ecran Full HD și unul 4k și unul cu rezoluție mai mare, 8k sau ce-o să mai apară, în cazul unui telefon de buzunar? Deja e peste limita de percepție a ochiului uman, dar hei! – e tehnologie nouă, cine mai are ce producem noi? Faptul că consumă mai multă baterie și mai mult procesor (degeaba) trece la note tehnice de subsol.

    Dacă filtrăm doar tehnologiile care ne sunt realmente utile, și ălea ne influențează în diverse moduri mai mult sau mai puțin subtile, dar asta-i o discuție prea vastă pentru niște comentarii de aici.

  12. Mai, eu mici n-am zis ca toate, unele sunt evident inutile. Altele sunt inutile, dar placute. Altele sunt inutile, dar au functie sociala. Si tot asa. De asemenea nici n-am zis ca trebuie adoptata tehnologia indiscriminativ. Ce am zis e ca multe iti usureaza viata. Cum e lipsa cheii. Sau comanda pe net. Sau plata cu telefonul. Nu conteaza ca uneori nu functioneaza sau sunt inaplicabile. Pentru ocaziile astea toata lumea stie inca sa se reintoarca si sa aplice solutiile de pe vremea Imperiului Roman. N-a murit nimeni din asta.
    Eu ma refer la marea majoritatea a ocaziilor cand functioneaza. Imi scuteste timp sa mi se deschida usa singura la garaj, sa bag un cod/amprenta in loc de cheie, sa am recunoastere faciala la telefon, sa facem cumparaturile online, sa-i spun lui Siri sa aprinda televizorul/luminile/muzica sau sa-mi pornesc remote incalzirea la masina in zilele cu ger. Evident ca pot sa ma duc sa car mancarea cu rucsacul in spate prin ploaie, sa ma scotocesc minute in sir dupa cheie, sa iau scarile, nu liftul, sa ma zgarii pe ochi ca am uitat portofelul acasa sau ca n-am bani sa dau rest. Sigur nu ma omoara. Dar categoric prefer sa dau un clic pe ecran si sa vina unul sa mi le aduca la usa. In timpul asta pot bea o bere si juca niste WoW. Sau citi o carte. Sau facut diverse cu nevasta.

  13. Și eu prefer să trăiesc în oraș decât într-o peșteră, deci nu neg avantajele pe care mi le oferă tehnologia. De altfel, ele sunt arhi-cunoscute. Dar mai puțin se vorbește despre partea întunecată să zic așa a tehnologiei, iar faptul că nu o avem în vizor ne face să amestecăm de-a valma, fără discernământ, tehnologii utile cu tehnologii mai puțin utile și tehnologii inofensive cu tehnologii mai mult sau mai puțin maligne – deși s-ar putea argumenta chiar că nu există nimic inofensiv. Trăim într-un fel de ghiveci sau haos tehnologic, din care poate tu îți iei lucrurile care-ți plac, dar un copil de 10 ani, deci vulnerabil pe mai multe planuri, care înlocuiește alergatul firesc pe afară cu alergatul virtual după monștri video riscă să devină depresiv sau autist – asta ca să dau un exemplu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *