De ce viața e grea?

Știți genul ăla de întrebări filosofice pe care ți le pui fie după ce consumi o doză din noul vaccin anti-COVID-19:

vaccin anti-covid-19

fie când te apucă câte o stare din asta mai meditativă? Hai că vă pun și eu una: de ce viața e grea?

Pe bune. Ne-am coborât din copaci în peșteri, apoi am civilizat peșterile, le-am mutat la oraș, le-am acoperit cu piei și chestii meșteșugite din lemn pe care le-am numit mobilă, am cucerit treptat lumea, nu mai avem niciun adversar pe Terra, singurul lucru care ne-ar mai putea nimici și de care ar trebui să ne fie teamă e propria noastră capacitate de auto-distrugere, am ajuns să cucerim chiar și natura cu legile ei fizice, putem zbura prin aer cu aparate mai grele decât aerul, putem avea căldură iarna apăsând pe un buton, lumină noaptea aidoma, ne auzim și ne vedem aproape instantaneu de la orice distanță și scriem la calculator tot felul de întrebări ciudate și filosofice în pagini virtuale pe care le numim bloguri. Mișto, nu?

Ba chiar am ajuns să nu mai depindem de vânătoare și pescuit, agricultura se face în mod organizat și eficient, cu instrumente tehnologice la care omul primitiv nici nu visa, recoltăm tone de cereale la hectar, altoim specii de plante și pomi fructiferi, creștem animale pentru lapte și carne etc etc etc.

Și atunci, de ce, în aceste condiții, viața trebuie să fie grea? De ce, cu tot confortul din lume, cu toată puterea de a exploata toate zăcămintele subsolului acestei planete, cu necesarul de hrană și căldură asigurat, cu o întreagă industrie dedicată plăcerii și divertismentului, de ce trebuie să fie greu? De ce trebuie să te trezești dimineață, să mergi la muncă 8-12 ore pe zi, unde să faci chestii care nu-ți plac, pentru a câștiga un venit cu care abia te menții la limita subzistenței, în loc să te bucuri de mai mult? Unde scrie că viața cuceritorilor trebuie să fie un nesfârșit chin? Că dacă-l întrebați pe un copil, vă va spune că nu e născut pentru a munci, ci pentru a fi prinț(esă), pentru a desena, pentru a picta, pentru a iubi, pentru a fi fericit. Noi însă, adulții, de cele mai multe ori am uitat această întrebare simplă și ne consumăm timpul și energia într-un mod care mai degrabă ne face să semănăm cu niște roboți decât cu niște oameni, chinuindu-ne într-o rutină continuă, pentru ca, atunci când vom avea părul alb, să ne bucurăm și noi de puțină liniște și să ajungem cu adevărat să trăim.

Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mai puternic mi se cristalizează în minte următoarele trei răspunsuri sau cauze ale acestei stări de fapt: deși suntem stăpânii detașați ai acestei planete și am ajuns să cucerim natura înconjurătoare, viața ne este grea pentru că 10% dintre noi dețin 90% din bogățiile lumii. Și pentru că sistemul politic și economic actual este de așa natură încât favorizează această acumulare a bogățiilor lumii în mâinile celor puțini și exploatarea de către aceștia a celor mulți. Și pentru că marea majoritate a oamenilor trăiesc într-un fel de stare larvară, inerțială, semi-somnambulică, fără să-și mai pună întrebări “puerile”.

Mă îndoiesc că cele trei cauze au ajuns să se conjuge printr-o nefericită coincidență.

3 Replies to “De ce viața e grea?”

  1. Pai cam generalizezi :). Nu toti muncesc orar fix, nu toti muncesc pentru un salariu care sa asigure doar limita subexistentei, nu toti au nevoie de slujba, nu toti lucreaza doar ce nu le place si nu toti ajung sa traiasca abia la pensie. Daca cineva ajunge sa faca toate astea e fiindca nu-l duce capul de mai mult si atunci isi cam merita soarta. Dar sunt necesari, cineva trebuie sa faca si treburile neplacute. Unii sunt meniti sa slujeasca, altii sa domneasca. Si pentru primii viata e grea la modul cum o descrii tu. Nu ca ceilalti n-ar avea probleme, doar ca de alta natura decat cele descrise de tine. Deci nah, tehnic, o fi si in cazul asta vorba de viata grea, dar proportional are mai multe momente misto.

  2. Foarte puțini și-au rezolvat definitiv problema banilor, de exemplu. Chiar și cei care au câte o calitate remarcabilă (inteligență pătrunzătoare, personalitate puternică etc) trebuie de obicei să depună un efort considerabil ca să ajungă apoi într-o poziție de unde să le fie relativ ușor, și chiar și după aceea au în continuare anumite obligații și limitări. Pentru marea majoritate însă, lucrurile sunt cum le-am descris în articol.

    Este firesc ca într-o împărăție să ai un rege, 10 miniștri, 100 de boieri și restul să fie poporul, deci cei mulți. Dar de ce trebuie ca regele să trăiască pe spinarea poporului în loc să cârmuiască și în interesul supușilor săi? Tu ai dreptate într-un fel: într-un sistem bazat pe competiție și exploatare reciprocă, cei care sunt proști își merită soarta. Dar de ce o societate ideală ar trebui să fie bazată pe competiție și exploatare? De ce nu putem construi o societate în care să ne fie tuturor cât mai bine? Sigur, cu nuanțe, în funcție de particularitățile și posibilitățile fiecăruia, dar o lume care să îți apară per ansamblu, privită de sus, ca fiind luminoasă, fericită, armonioasă și nu sumbră, sângeroasă, plină de dificultăți – cum e cea de acum?

    Pentru cei 10% care se află în poziția regelui lucrurile stau bine. Lor le convine acest status quo pe care-l mențin la nesfârșit, forțându-i pe ceilalți 90% să trăiască la limita subzistenței, ca să nu mai aibă timp să-și pună întrebări și să încerce ceva nou. Și într-o familie ai de multe ori un frate mai puternic și unul mai slab, dar de regulă cel puternic îl apără pe cel slab, nu îl bate constant și serios, eventual uneori și în joacă. Dar lumea noastră nu este ca o familie, este mai degrabă ca o competiție pe viață și pe moarte. Și nicăieri nu scrie că e musai să fie așa, că altfel nu se poate. Așa am făcut-o noi.

    De ce n-am putea trăi într-o lume în care tuturor să le fie bine – și celor care au anumite calități de excepție, dar și celor mediocri?

  3. Nu stiu de unde ai scos aceasta evaluare, însa cred ca esti într-o mare eroare, iar când discuti despre bogatii de valoare, raportând limitativ viata doar la nonvalori si bogatii firesti, obiectiv-materiale, omiti involuntar sau intentionat, aspectele sufletesti si spirituale, autentice valori originale, infinite, gratuite, AAAE, accesibile oricarui om nascut vreodata pe Terra, cautator, cercetator iubitor neconditionat, pasionat, interesat sa se faca Fiu/Fiica de Împarat.
    Sa ai parte de multa întelepciune, pace, bucurii, sanatate, LIBERTATE, cele mai supreme bogatii nepretuite, magice, adevarate !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *