Ce vom învăța după COVID-19?

I-am auzit pe Marius Tucă și pe Ion Cristoiu declarând că s-au întrebat pe la începutul pandemiei ce vom învăța din ea. Cum ne vom schimba după. Care vor fi lecțiile pe care le vom trage din experiența cu coronavirusul. Răspunsul pe care li-l și vi-l dă subsemnatul este un mare și hotărât nada, niente, nimic.

Nu se va schimba nimic. Nu vom învăța nimic. Nu vom deveni mai responsabili. Nu ne vom schimba comportamentul. Pur și simplu, pe termen lung nu va exista nicio schimbare (afară de cele impuse de autorități, cum ar fi purtatul măștii). Și asta din două motive. Primul, că nu avem de ce să devenim mai responsabili. Că până la urmă e vorba de o gripă, de a cărei apariție nu am fost și nu suntem responsabili. Al doilea, că chiar dacă ar exista motive reale de responsabilizare, oamenii nu se schimbă.

Oamenii nu se schimbă niciodată, oamenii sunt inerți. Știți primul principiu al mecanicii newtoniene, cunoscut și sub numele de principiul inerției? Acesta spune că dacă îi tragi un șut unei mingi, ea va continua să se deplaseze pe direcția imprimată de tine cu viteza imprimată de tine la infinit sau până când asupra ei va acționa o altă forță. Ei bine, oamenii sunt pe o treaptă inferioară superioară a inerției: ei se mișcă în ritmul lor pe o anumită direcție și cu o anumită viteză până când acționezi cu o forță menită să le-o schimbe, iar după ce efectul forței dispare ei revin pe direcția și la viteza inițială. Măcar mingea, odată ce îi schimbi direcția, rămâne pe noua direcție; omul revine la ce știa el să facă de la început și cu aia o ține mereu.

Teza inerției umane e stipulată într-o carte veche pe care tot am zis că vreau s-o citesc, unde scrie că mai ușor va intra o cămilă prin urechile acului decât un om pe o altă direcție. Și o puteți proba fiecare, reflectând la comportamentele și tendințele voastre profunde – pentru că cele superficiale, deși ușor de schimbat, nu contează. Cât de ușor vă este să vă lăsați de fumat, cei care sunteți fumători? Sau să vă treziți o calitate care știți că v-ar fi necesară? Sau să vă păstrați calmul într-o situație care înainte vă făcea să explodați? Lista poate continua la nesfârșit.

Așadar, nu se va schimba absolut nimic în ce privește comportamentul nostru. După COVID-19, fiecare vom reveni, ușor-ușor, la metehnele și stilul nostru de viață, precum și la modul nostru ante-covid de gândire. Un corolar al acestei stări de inerție este că orice eventuală schimbare socială pe care o veți vedea trâmbițată la televizor drept consecință organică a acestei pandemii, cum ar fi ideea că oamenii au devenit mai atenți la sănătatea lor și cer un vaccin anti-SARS-CoV-2 sau restrângerea unor drepturi și libertăți individuale, va fi scoasă din joben.

15 Replies to “Ce vom învăța după COVID-19?”

  1. Am citit din unii întelepti, pe alții mai noi( puțini) i-am urmărit pe youtube. Nu pot explica dimensiunea percepției căci depășește puterea de explicare și înțelegere. Ce pot să spun este că zeci de buda, sute de sfinți și yoghinii, învățători spirituali adevărați, după o viață întreagă de osteneală au murit cu tristețe , fără să știe dacă toată truda lor a fost lumii de folos.
    De ex Krishnamurti după 40 de ani de muncă îi scrie intr-o scrisoare dnei și prietenei lui de o viață Pupul Kajakal că: după 40 de ani nu există nici măcar un om care să fi înțeles pe deantregul ce spune el, să inteorizeze și să afle calea spre libertate? Nu există nimeni care să îi ducă mai departe munca?

  2. Și mai sunt voievozi și personalități naționale românești care de sute, mii de ani, în lumi aparte în iadul cu drepții și eroii neamului și azi sunt prinși fără șansă la libertate căci au murit trădați, dezamăgiți și profund întristați nu numai că dragostea și munca lor nu a fost de folos dar poate a și fost în zadar. Sentimentul zădărniciei este greu. Tare greu, ca lanțuri la gât și picioate.

  3. Cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
    Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
    Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
    Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

  4. Smaranda, religiile sunt căi spre fericire, nu spre tristețe. Tristețea, amărăciunea, depresia sunt incompatibile cu stările de înțelepciune și de sfințenie. Cred că îți lași prea mult imaginația să zburde.

    Sigur, societatea se află într-o stare deplorabilă. Dar acest lucru este în deplin acord cu profețiile religioase atât estice cât și vestice. Și nu-i de ieri de azi, ci chiar de la păcatul originar (căderea dintr-o condiție primordială perfectă, pură, divină).

    Lumea, ca și materia, tinde spre entropie (decade spiritual). Totuși, a te preocupa în exces de exterior denotă prostie. Budismul, de exemplu, propune detașarea de lume și găsirea fericirii interioare durabile. De fapt, toate religiile promit într-o formă sau alta recâștigarea paradisului pierdut. Iar gradul de fericire este chiar un criteriu al nivelului spiritual pe care l-a obținut persoana în cauză. Mergând de la simpla fericire a tânărului care iubește (vezi psalmii lui Solomon, dacă nu mă înșel) până la extazul mistic al sihastrului sau yoghinului avansat.

    Caută de câte ori apare sintagma „vesel” în Biblie. Câteva exemple:

    „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” – (Prov.17:22)

    „Tatăl celui neprihănit se înveselește, și cel ce dă naștere unui înțelept se bucură.” (Prov.23:24)

    „O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele.” – (Prov.15:30)

    „Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor înveseli de Sfântul lui Israel.” (Isa.29:19)

    De altfel, de aici le-a și rămas prefixul de „preafericiți” înalților prelați creștini, în timp ce în hinduism culmea realizării spirituale este desemnată de expresia „sat-chit-ananda”, care se traduce prin ceva de genul: „pură existență, pură conștiință, pură beatitudine”.

    Așadar, să nu confundăm compasiunea pentru de omul obișnuit (specifică tuturor sfinților, profeților, maeștrilor spirituali, întemeietorilor de religii etc) cu o stare interioară deplorabilă, de suferință, de tristețe, de necaz. Iadul cu drepții și eroii neamului? E prima dată când aud (ai vreo sursă?).

  5. Surse personale ( nedemonstrabile, neverificabile) așa cum spui am o fantezie bogată.
    O confirmare că așa ceva ar putea exista aflu din videourile părintelui Calistrat Chifan, care spune că Dumnezeu a creat în iad un loc de odihnă pt cei drepți ( care nu au atins însă preafericirea) unde aceștia așteaptă judecata de apoi. Acest loc este numit de biserică ” sânul lui Avram”.

  6. Așa cum singură spui, ai o „fantezie bogată”. 🙂

    De ce n-ar fi invers: iadul – o mică porțiune din rai unde parcă nu se vede Soarele, unde parcă e iarnă și frig, până când reușești să-ți rezolvi problemele?

  7. Poate fi și așa cum spui tu. Nu pot să spun decât ce aflu și eu de la alții. 🙄

  8. Permite-mi să te contrazic. Oamenii la un moment dat se revoltă iar mentalitățile se schimbă. Așa zisele știri alternative, adică toate ideile dubiose și teoriile conspirative sunt o reacție la media clasică și sistemele limitate de guvernare care, alături de jucătorii mari la nivel mondial, țin lumea în sărăcie. Marea masă a oamenilor poate fi totuși manipulată, dar mai greu pentru că nu mai pică pe orice fentă și se comportă imprevizibil. Pe internetul românesc văd tot mai mulți oameni nervoși care simt nevoia să facă oamenii proști și inculți și urlă „dar ei nu înțeleg că […]”, deși după urletul ăla vin de obicei argumentații foarte limitate.

    Legat de pandemie, nu e vorba că oamenii nu înțeleg gravitatea problemei, doar că s-au săturat de aceeași retorică care pare să ducă niciunde. De anul trecut avem un virus necunoscut (deși există studii și patente), după milioane de infectări încă nu știm prea multe și, normal, omul de rând e tot timpul de vină. E momentul ca tot mai mulți să spună, în limbaj de București, „hai frate, mai schimb-o că ne-am săturat!”. Lumea începe să caute informații în alte părți și alege să creadă și alte retorici, chiar dacă unele sunt bizare – mai bine să cauți o realitate alternativă care îți convine decât să te lași chinuit și stresat de ce spun unii că bine/corect/adevărat.

    Mecanica newtoniană e o simplificare, incorectă la modul general. Asupra mingii acționează frecarea (aerului sau a suprafeței pe care se deplasează) și forța gravitațională – pe Pământ se poate accepta relația lui Newton; prin exemplul cu mingea ai subliniat (nu știu dacă intenționat sau nu) faptul că principiul inerției, așa cum a fost formulat, nu prea aplicații practice în natură, ci doar în laborator.

    Lumea din jur se schimbă, doar că nu în ritmul în care ne dorim unii dintre noi.

  9. ”…principiul inerției, așa cum a fost formulat, nu prea aplicații practice în natură, ci doar în laborator.”

    GIZĂS! mai ai d’ăştia, fată?!
    Cum faci? Îi cauţi tu, au vin ei la tine!

  10. @dam167

    Permite-mi și tu să te contrazic: principiul enunțat de Newton e corect și complet. Dacă îi tragi un șut unei mingi, ea va continua să se miște pe acea direcție și cu acea viteză la nesfârșit sau până când asupra ei acționează o altă forță. O minge trasă de la sol se oprește datorită faptului că asupra ei acționează forțe de frecare (cu aerul și cu suprafața terestră). Asta nu contravine cu nimic principiului inerției, ci se încadrează perfect la ultima ramură: “până când asupra ei acționează o altă forță”. Acționează alte forțe, respectiv de fricțiune, și atunci se oprește. Șutată însă din cosmos, mingea nu se va mai opri, deoarece acolo nu va exista frecare cu aerul, neexistând aer.

    Aplicații practice? Telefonia. Internetul. GPS-ul. Faptul că există sateliți pe cer.

    Satelitul S orbitează în jurul Pământului. Asupra satelitului acționează două forțe, redate prin vectorii X și Y. Vectorul X reprezintă viteza și direcția pe care le avea satelitul atunci când a intrat pe orbită. Dacă ar fi numai el, satelitul s-ar îndepărta treptat de Pământ. Dar datorită forței gravitaționale terestre, apare vectorul Y, care atrage satelitul la sol. Direcția Z pe care se va deplasa satelitul e dată de compunerea celor doi vectori X și Y. Când aceștia sunt egali, satelitul va rămâne permanent la aceeași distanță de sol, adică se va roti în jurul Pământului (Z rămâne permanent la un unghi care face ca S să își mențină distanța față de P). Pentru ca această mișcare de gravitație să se rămână constantă, trebuie ca ambii vectori X și Y să rămână constanți. Vectorul Y rămâne evident constat deoarece Pământul continuă să aibă aceeași masă și să exercite aceeași atracție gravitațională asupra satelitului. Dar cine sau ce face ca vectorul X să rămână constant? Răspunsul este: principiul inerției.

    Dacă nu ar exista inerție, impulsul inițial al sateliților de a se deplasa razant cu Pământul s-ar diminua și ei ar cădea la sol (sau ar trebui să-și tureze mereu motoarele, dar necesarul de combustibil face chestia asta imposibilă; până și urcatul pe orbită este o aventură enorm de costisitoare d.p.d.v. al combustibilului). Dacă nu ar exista inerție, noi nu am avea, de exemplu, GPS și internet. Aplicații la scară mai mare, ale naturii? Dacă nu ar exista inerție, Luna ar cădea pe Pământ, Pământul ar cădea pe Soare și Soarele ar fi înghițit de gaura neagră din centrul Căii Lactee. Fără inerție, noi nu am purta această conversație, deoarece viața nu ar exista.

    Dar, deși Pământul continuă să se deplaseze cu o viteză amețitoare în jurul Soarelui, societatea avansează extrem de lent. Iar individul nu se schimbă mai niciodată. Sigur, uneori se poate enerva, dar prin schimbare eu mă refer aici la transformare. Iar ca să te transformi trebuie să fii treaz. Oamenii nu se transformă pentru că oamenii dorm. Da, ei se pot enerva, dar în lipsa conștiinței, forța oarbă a mulțimii va fi capturată, direcționată și folosită în scopuri politice sau de altă natură, de către cei care știu să manipuleze masele. Lumea protestează? Ia vezi cât de mulți au ieșit în stradă cu #rezist, iar atunci au fost controlați pe Facebook de către servicii, adică manipulați, și câți au ieșit acum, când li s-au încălcat cele mai elementare drepturi și libertăți. Cam ăsta e nivelul.

    @nostra

    Nu știu de ce ai intrat în moderare, că n-am interdicții de niciun fel. Pe de altă parte, la mine cel puțin poți citi și comenta, în timp ce blogul tău e cu obloanele trase.

  11. @Aldus: eu n-am zis că inerția nu există sau că principiul e fundamental greșit. Principiul inerției se referă la corpuri în repaus sau mișcare rectilinie uniformă, iar o minge șutată n-o să aibă o mișcare uniformă sau traiectorie rectilinie – asta nu înseamnă că mingea nu are inerție, ci doar că are o altă lege de mișcare ceea ce face ca mingea să nu-și continue deplasarea la un moment dat. Asupra ei acționează tot timpul niște forțe, dacă ea e pe Pământ – frecarea cu aerul, forța gravitațională (simplu spus) și alți factori externi, după caz.

    În spațiu se aplică teoria generalizată a câmpurilor (și pe Pământ, dar diferențele sunt neglijabile față de legile lui Newton) pentru a lua în calcul variații ale gravitației și curbura spațiului în jurul corpurilor cu mase mari. Nici măcar mișcarea galaxiilor nu e uniformă, ci accelerată – fenomenul de dilatare a universului. La fel și modelarea gravitației e încă în dezbatere, eu unul nu știu să existe un model exact general valabil, dar pentru calcule simple folosim mecanica clasică.

    Recunosc că n-am citit despre modul în care se determină traiectoriile sateliților și modul în care se obține echilibrul.

  12. > Principiul inerției se referă la corpuri în repaus sau mișcare rectilinie uniformă

    Formularea uzuală te poate păcăli să crezi asta, dar în esență inerția caracterizează orice corp care are masă, indiferent de modul în care se mișcă el.

    > o minge șutată n-o să aibă o mișcare uniformă sau traiectorie rectilinie

    Ba da. Conform principiului inerției, ea o să aibă o mișcare uniform-rectilinie până când asupra ei vor acționa alte forțe. Pe Pământ, asupra ei vor acționa imediat forțe de frecare cu aerul și cu solul, respectiv forța de atracție gravitațională a Terrei. În spațiul cosmic poate să treacă mult timp până când asupra ei să acționeze altceva. Dar chiar și pe Pământ mingea șutată va fi caracterizată în continuare de inerție. În lipsa inerției, ea s-ar opri în fracțiunea de secundă imediat următoare șutului. Pentru că cea mai mică frecare cu aerul ar opri-o. Faptul că, deși se freacă cu aerul, continuă să zboare o bună bucată de timp și de teren, posibil până în poarta adversă, în loc să se oprească instantaneu se datorează tocmai inerției.

    Deci, principiul inerției nu se manifestă doar în cosmos, el rămâne la fel de valabil și activ pe Pământ, doar că aici el se compune cu alte principii. Fix ca la oameni. Ca o analogie, dacă oamenii n-ar fi inerți, ar fi fost suficientă o singură emisiune cu date statistice despre îmbolnăviri pentru a-i determina să stea în casă și să poarte măști. Dar au trebuit investite resurse mediatice foarte mari pentru a-i speria și convinge să respecte restricțiile impuse de liderii noștri politici. Și chiar și așa, după ce această pompare de resurse va înceta, după ce media nu le va mai spune zilnic că există o pandemie, oamenii se vor întoarce la vechiul lor mod de a trăi.

    > Recunosc că n-am citit despre modul în care se determină traiectoriile sateliților și modul în care se obține echilibrul.

    Trebuie doar ca viteza cu care este propulsat inițial satelitul pe o direcție razantă cu Pământul să fie suficient de mare cât să egaleze viteza cu care Pământul îl atrage la sol. Atunci, dacă se află în afara atmosferei terestre (astfel încât să nu existe frecări cu aerul, care să-l încetinească), satelitul va continua să orbiteze Pământul la nesfârșit, fără să mai aibă nevoie de combustibil, deoarece principiul inerției spune că el își va menține tendința de a zbura razant cu Pământul la nesfârșit (iar Pământul va continua, evident, să-l atragă la nesfârșit).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *