Unde greșesc adepții necondiționați ai vaccinării

Să începem cu un articol din februarie 2016 de pe la noi, din care aflăm că vaccinul antipoliomielitic are efecte adverse nefaste. Cine s-ar fi gândit? Cui i-ar fi trecut prin minte că un produs sintetizat în laborator poate să nu fie compatibil cu toate tipurile de organisme umane? Nu-i ca și cum fiecare om ar avea amprenta lui unică, nu-i așa? Sau ca și cum aceste vaccinuri s-ar administra la grămadă, fără teste prealabile de compatibilitate și fără o minimă „personalizare” sau adaptare a lor la pacient? Sau chiar așa se administrează? Hmm.

anti-vaccinare

Întrebările retorice de mai sus nu se regăsesc în articol, sunt ale mele. Pentru că eu, spre deosebire de alții, câteodată gândesc. De ce numai câteodată? Văzută la cineva pe Facebook: știți care-i diferența dintre un om inteligent și unul prost? Inteligentul este adeseori prost, în timp ce prostul nu este niciodată inteligent. Revenind la articol, medicul piteștean Emil Popa afirmă că vaccinul antipoliomielitic poate avea, în timp, efecte secundare de tipul celor care se întâlnesc la bebelușii diagnosticați cu sindromul hemolitic uremic. Mai departe, acesta spune:

În 2001, am fost paralizat, de la gât în jos, 10 zile, din cauza reacțiilor adverse date de vaccinul antigripal. La acea vreme, șefei DSP Argeș i s-a pus pumnul în gură să nu vorbească.

Ok, poate că ziarele românești publică știri alarmiste, în goana lor după clickuri. Ce ziceți însă de un articol apărut acum 13 zile în New York Times, din care aflăm că numărul bolnavilor de poliomielită cauzată de vaccinul antipoliomielitic a ajuns să-l depășească pe cel al îmbolnăvirilor naturale, cauzate de viruși care nu sunt prezenți în vaccinuri? Sunt date acolo patru țări africane în care au apărut 9 astfel de noi cazuri de îmbolnăviri cauzate de vaccinurile administrate pe cale orală, dar nu ni se spune ce înseamnă nou, adică la ce perioadă se raportează studiul menționat. Dincolo de asta, eu am serioase dubii că sunt numai 9 cazuri – asta având în vedere situația copiilor din țările africane, pe care sper că nu mai este nevoie să o detaliez. Câte cazuri reale credeți că își fac drum în rapoartele lor oficiale? Dacă să zicem există 4 cazuri oficiale de îmbolnăviri de poliomielită pe cale naturală (plusez; în realitate, cică virusul de tip 2 conținut în vaccin și identificat la bolnavii de pe urma vaccinurilor a fost eradicat cu ani în urmă, deci posibil să fie zero astfel de cazuri) și 9 cazuri de îmbolnăviri oficiale de pe urma vaccinurilor, iar rapoartele conțin doar 10% din realitate, atunci de fapt avem 40 de cazuri de îmbolnăviri naturale și 90 de îmbolnăviri cauzate de vaccinuri. Înțelegeți ideea.

Există pe lumea asta două categorii de proști: cei care cred în balivernele debitate de nea’ Gicu care le știe pe toate (la noi în țară, identificați de regulă cu votanții pesediști) și cei care cred în balivernele debitate de medici, profesori și cercetători, în numele științei (la noi în țară, în general adepții lui Kovesi). Ultimilor le scapă faptul că poate 90% din ceea ce numim astăzi știință nu este știință autentică, pornită din dorința de a cunoaște, ci pseudo-știință finanțată de diverse corporații și girată de savanți care au și calitatea că sunt oameni și deci trebuie să pună o pâine pe masă. Iar din cele 10 procente de știință autentică rămasă, 90% e propulsată tot de interese economice și comerciale, de asta studiem atât de mult semiconductorii și circuitele integrate din calculatoare și telefoane. Rămâne, deci, 1% știință pură, făcută exclusiv în numele științei și nealipită niciunui interes comercial whatsoever.

Grigori Perelman
Grigori Perelman, un om de știință din categoria celor 1%

Cum credeți că a fost posibil să apară tocmai în New York Times, adică în presa mainstream, un articol anti-vaccinare? A fost posibil pentru că sunt date niște cazuri din Africa, unde se folosește un vaccin ieftin, administrat pe cale orală. Despre care ni se spune că, spre deosebire de vaccinurile moderne administrate în țările vestice, prezintă niște riscuri. Așadar, dacă vreți să nu aveți efecte adverse, cumpărați vaccinurile noastre scumpe și injectabile în locul celor vechi, administrate pe cale orală, care iată ce vă provoacă! Eu însă am serioase dubii că aceste vaccinuri noi, injectabile și scumpe, sunt perfecte. Am ca o bănuială că există o mulțime de riscuri adiacente lor și efecte secundare provocate de ele, care însă vor fi descoperite abia la lansarea generației următoare de vaccinuri. Care noi vaccinuri vor consta în esență din aceiași compuși, doar că administrați prin supozitoare.

Între timp, în SUA mii de oameni sunt despăgubiți ca urmare a efectelor nefaste, paraliziilor sau chiar deceselor survenite de pe urma luării unor vaccinuri cât se poate de moderne. Dar despre asta n-o să citiți în New York Times.

5 Replies to “Unde greșesc adepții necondiționați ai vaccinării”

  1. Să fii adept necondiționat a ceva sau al cuiva mi se pare destul de periculos.

  2. Nu cred că vrei să reînviem polemica despre vaccinuri.
    Ți-aș recomanda să citești blogul numit O privire sceptică. Ultimul articol, din martie, chiar despre vaccinuri și opinii despre tratează (https://opriviresceptica.wordpress.com/2019/03/25/fact-check-olivia-steer-la-vorbeste-lumea/)
    Articolul din NYT trebuie să aiba la bază un studiu, ceva. Acest studiu trebuie să fi fost făcut și publicat de niscai cercetători. Sper că în subsolul textului NYT publică o bibliografie, nu? Altminteri e apă de ploaie.
    A nu se înțelege că sunt adepta vaccinărilor în prostie, totuși antipolio e necesar cu orice risc, dacă există vreunul.
    N.B.: În introducere zici ceva de individualizarea vaccinului, de adaptare la fiecare pacient… Nu stă-n picioare! Vaccinul, ca și antibioticul, nu se adresează pacientului ci unui terț: sistemul imunitar – respectiv – unui microorganism.
    Altminteri, subiectul a rămas de interes, plin de controverse.

  3. @smaranda

    Depinde al cui adept ești. Dacă ești adeptul unor principii etice și morale de la care nu abdici niciodată, se cheamă că ești integru. Dacă ești adeptul unei dogme care îți cere să ucizi pentru Alah, se cheamă că ești fanatic. 🙂

    @renata

    Vezi articolul următor. Și da, se adresează sistemului imunitar, dar sistemul imunitar nu e o chestie abstractă, aflată în vid. Și anestezicul se adresează unor nervi, dar dentistul te întreabă înainte dacă ai anumite alergii, probleme cu inima etc înainte să ți-l administreze. Altfel, chiar pe prospectul vaccinurilor scrie că prezintă efecte secundare, iar faptul că ele apar la X dar nu apar la Y arată, imho, tocmai o necesitate de a adecva mai bine vaccinul la pacient. Pentru că iată, el funcționează de minune la primele N persoane, dar dă rateu la persoana cu numărul N+1. Deși se adresează sistemului imunitar.

  4. @renata

    În introducere zici ceva de individualizarea vaccinului, de adaptare la fiecare pacient… Nu stă-n picioare! Vaccinul, ca și antibioticul, nu se adresează pacientului ci unui terț: sistemul imunitar – respectiv – unui microorganism.

    Adu si tu niste argumente 🙂
    La fel cum exista un plan de nutritie personalizat, un program de exercitii specific (atat pe individ, cat si pe grupe musculare), metode de psihoterapie ce functioneaza diferit de la individ la individ si mutle altele, cu atat mai mult un vaccin, care se adreseaza unui sistem , cum chiar tu spui, ar trebui sa tina cont si factori specifici (individuali). Ca si un sistem imunitar, la randul lui, este influentat de o gramada de alti factori, gen nutritie, fel de fel de hormoni, odihna, nivel de stres, samd ca sa vina un vaccin si gata, ai reparat sistemul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *