În ultimul lui articol, Krossfire face o diferență între a preda și a da lecții, articulând ideea că cea de-a doua atitudine are drept cauză un ego exacerbat. Ego care, chiar și atunci când se bazează pe o bună stăpânire a domeniului în discuție, face imposibilă receptarea mesajului profesorului, pentru că:
Să predai, din postura de profesor, învățător, trainer sau coach, înseamnă să vrei sincer să transmiți ceva oamenilor din sala de curs. Înseamnă să te pui pe aceeași poziție cu ei, să încerci să-i înțelegi și, în același timp, să le facilitezi lor înțelegerea. Pe de altă parte, „să dai lecții” înseamnă să te plasezi într-o poziție de superioritate. La fel ca în cazul feedbackului cu aromă națională, datul de lecții are un singur scop: autovalidarea autorului, nu validarea celui care ar trebui să „primească învățătura”.
Soluția, consideră el, nu este să renunți complet la ego, ci să îl controlezi.
Vreau să notez, suplimentar la cele spuse de Krossfire, că egoul exacerbat este deseori contrabalansat de următorul mecanism: cu cât cunoști mai în profunzime un anumit domeniu, cu atât te apropii mai mult de vastitatea lui, înțelegând cât de mult mai ai de învățat din el. Pentru că într-adevăr universul e infinit de complex, iar noi cunoaștem doar mici porțiuni din el. Faptul că tu cunoști doar o fracțiune din acel domeniu te face deseori să te subestimezi, și probabil vă amintiți de acele colege premiante care, înaintea unei lucrări, reciteau lecția cu înfrigurare murmurând că nu știu nimic, pentru că ulterior să ia evident 9 sau 10, în timp ce voi erați relaxați și nu vă păsa, având impresia că lasă, voi știți tot. 🙂
Și inversa este la fel de validă: cu cât ești mai departe de un anumit domeniu, adică mai necunoscător, cu atât ești mai puțin capabil să-i intuiești complexitatea, confundând cele câteva informații sumare și superficiale pe care le ai cu o cunoaștere autentică. Practic, neavând această cunoaștere profundă și autentică, îți este imposibil să te autoevaluezi corect. Și astfel se explică paradoxul de care vorbea Krossfire la începutul articolului: trăim într-o lume în care, cu cât oamenii sunt mai prost educați, cu atât mai mult vor să-ți dea lecții.
În ultimă instanță, egoul nu este un produs al cunoașterii, ci al dorinței de (auto-)apreciere, adică se naște și crește din el însuși, nu din vreo cauză externă lui. Cunoașterea în sine e doar cunoaștere, un dicționar nu are ego, o pagină de wikipedia nu are ego. Și, într-adevăr, ar fi frumos să devenim conștienți de acest lucru atunci când ne străduim să-i explicăm ceva lui Jon Snow.
Ceea ce spui dumneata in partea de final , mi-aminteste de spusele lui Ghandi : “- Cu cat esti mai aproape de cunoasterea adevarului cu-atat mai umil devii caci , EU inceteaza sa mai existe . “
Cu cât cercul cunoștințelor este mai mare, cu atât necunoscutul exterior cercului este mai mare. De aceea cei cu cercul mic 😀 se simt mai deștepți.
Asta cu cercul îmi aduce aminte de un banc cu Bulă și soția lui. 🙂
Apreciez citarea! Altfel, mai apare si efectul ala Dunning-Kruger care zice fix ce spuneai tu: pentru a sti cat de putin stii intr-un domeniu, trebuie de fapt sa-l cunosti destul de bine.
De-asta marii oameni de stiinta sunt modesti si de-aia vei intalni tot felul de prostovani care-ti vor da lectii fix despre ce faci tu la job, chiar daca ei n-au practicat niciodata – ca na, daca nu stiu si nu vor sa invete, deci e imposibil sa-si dea seama cat de departe de adevar sunt.
P.S: Poti accesa vechiul editor de text ca un plug-in permanent, daca nu-ti place Gutenberg. Eu l-am testat o vreme si recenzat, dar tot cel clasic ramane baza (raspunsul asta trebuia sa vina la celalalt articol, dar sunt pe telefon :)) ).
A, deci există o salvare! Deși am înțeles că până la urmă vor să-l elimine de tot, chiar dacă acum l-au lăsat ca plugin. În fine, o să mă pronunț după ce o să fac update la blog. Ocazie cu care presimt că voi scrie și cel puțin un articol mai acid așa. 😀
[…] comentariul meu începe prin a vă spune că nu am suficiente informații din acest domeniu. Știu prea puțin, atât din regulile și reglementările diverselor produse medicamentoase, cât și din ițele […]
Cu cat cineva isi da seama mai repede cand/cum actioneaza din propriul ego, cu atat cresc sansele de a transmite ceva de valoare. Din pacate, ego-ul este, din punctul meu de vedere, poate cea mai mare “boala” de care putem sa suferim.
Cam asta zic și orientalii.