Spartacus (2010)

Povestea gladiatorului trac ce devine liderul celei mai cunoscute răscoale împotriva Imperiului Roman a avut numeroase ecranizări de-a lungul timpului. Dintre ele, eu văzusem un singur film, mai demult, când eram mic. De serialul celor de la Starz1Serial britanic, creat de Steven S. DeKnight și filmat în Noua Zeelandă. m-am apucat cu o anumită reticență: pe de o parte știam deja că are un sfârșit tragic iar pe de alta nu m-a atras ideea lungirii acestei povești pe durata a 3+12După primul sezon, Andy Whitfield, actorul din rolul principal, a fost diagnosticat cu o formă incipientă de cancer. În așteptarea vindecării lui, producătorii au creat un prequel – o prefață la primul sezon. Din păcate, Andy Whitfield a murit, așa că ulterior rolul lui Spartacus a fost preluat de Liam McIntyre. Deși de talie mai mică, trebuie să recunosc că Liam s-a dovedit o alegere inspirată. sezoane. Totuși, odată ce l-am văzut, pot spune că este un serial foarte mișto. Atât de mișto încât se menține la 8.5 pe IMDb și primește cu ocazia recenziei de față un 9 de la mine. Asta în pofida unor defecte deloc minore, după cum urmează:

Spartacus (2010)

Sexul. Încep cu el fiindcă sexualitatea încă este un subiect tabu pentru foarte multă lume. Aparent, există oameni care simt o stare de disconfort la vederea unei activități ce lor le provoacă plăcere și care este de fapt motorul vieții. Așadar, ca să scot elefantul din cameră, Spartacus conține multă nuditate și chiar scene de sex explicit. Care din punctul meu de vedere nu sunt defecte ci plusuri, făcând serialul mai atractiv și încadrându-l mai realist în contextul istoric, dar fie.

Sânge din abundență. Spartacus e un serial sângeros. Vedem, de exemplu, decapitări urmate de sânge care țâșnește din gâtul nefericitului asemenea kethupului din tubul strâns cu putere. Pentru că cu orice seamănă sângele ăla, numai cu sânge real nu. Cel mai adesea aduce a vopsea roșie. Sau a CGI ieftin.

Și, ca să completăm tabloul, avem multe scene de luptă pe muzică rapidă, dată tare, care seamănă oarecum cu rock-ul. Scene în care aceiași nemuritori eroi fac harcea parcea cohorte de adversari ce-i depășesc numeric și tactic. Sigur, pe undeva este de înțeles opțiunea producătorilor pentru sex, brutalitate și sânge, mai ales într-un serial cu tema asta, așa că le putem trece la capitolul stil asumat. Dincolo de aceste aspecte, serialul e de o frumusețe indisputabilă.

Deși legenda lui Spartacus e arhicunoscută în mare, când te apleci asupra detaliilor descoperi o mulțime de supoziții și neclarități. Nu se știe precis, de exemplu, care era numele lui real, iar informațiile care s-au păstrat din cronicile vremii conțin o serie de contradicții cu privire la ceilalți lideri ai sclavilor, la cursul exact al evenimentelor șamd. Mizând pe potențialul oferit de aceste necunoscute, creatorii serialului au reușit să dezvolte un fir narativ inspirat, urmarea fiind că cele patru sezoane, în loc să pară diluate, îți dau senzația unui roman foarte bine scris.

Astfel, atuul principal al lui Spartacus e povestea, care te prinde încă de la început și devine tot mai captivantă pe măsură ce te apropii de final. Narațiunea nu e liniară, ci complexă și măiastră, cu atenție la detalii și multiple studii de caracter, susținute de niște actori foarte talentați – și spun asta nu pentru că aș fi auzit înainte de ei, ci pentru că în serial joacă foarte bine, inclusiv cei din rolurile secundare.3Deși contemplativul Andy Whitfield și pragmaticul Liam McIntyre se achită cu brio de sarcina interpretării lui Spartacus, this is not a one man show. De exemplu, unul dintre sezoanele care mi-a plăcut cel mai mult este chiar prefața sau prequelul de care vă vorbeam înainte, în care Spartacus nu apare deloc. Iar finalul poveștii, despre care spuneam că-i previzibil dat fiind că-i cunoscut de la lecțiile istorie, s-ar putea să vă aducă totuși câteva surprize.

Apoi, în serial este (re)creată o atmosferă a Romei antice care pur și simplu te absoarbe. La asta contribuie foarte mult și dialectul sau stilul de vorbire ales, cu cuvinte scurte și lapidare, cu înjurături ce conțin o mulțime de referințe la zeii din panteonul roman, și, chiar dacă nu pot pune mâna în foc că romanii se exprimau întocmai așa, după două-trei episoade vei jura că nu vrei să-i mai auzi vorbind altfel. Amintesc tot aici costumele și decorurile specifice epocii.

În sfârșit, serialul prezintă o perspectivă hiperbolizată a condiției de gladiator, privită ca apogeu al unui traseu inițiatic ce-l transformă pe neofitul demn de milă și dispreț într-un adevărat supraom, a cărui moarte sfințește nisipul arenei și poate chiar aduce ploaia peste oraș. Leitmotivul bărbăției – de la cele mai grosiere forme ale ei, ca forța fizică și abilitățile de luptător în arenă, până la mult mai subtila planificare strategică a unei confruntări militare – va fi în mod evident foarte bine receptat de publicul masculin inteligent, cu atât mai mult cu cât realizatorii nu cad în greșeala de a distribui aceste calități într-o singură tabără.

În concluzie, Spartacus e o tentativă reușită de a specula pe tema unui sui-generis mit istoric și ca atare merită timpul vostru.

15 Replies to “Spartacus (2010)”

  1. Sex și violență? Nu-i de mine. Prefer să mă uit la filmele lui Woody Allen, pline de dialoguri și cu prea puțină acțiune. 🙂

  2. Păi tu ești femeie, nici nu m-aștept să urmărești seriale ce ilustrează condiția de luptător viril. 300 l-ai văzut?

    PS: Deci totuși te mai uiți la unele filme?

  3. Prefer seriale scurte, la TV. Unde se moare la început și, în cele 40 minute (plus publicitate), este aflat criminalul. Mai nou, televizorul stă pe Epic Drama, căci pot citi subtitrarea în caz de nevoie. Îmi plac subiectele vintage, atmosfera, scenografia (incluzând costumele) și oamenii.

  4. Eu nu mai frecventez televizorul de ceva vreme. La seriale și filme însă, mă uit. 🙂

  5. N-am inteles !!! Cum dracu sa-ti placa Spartacus cand exista Breaking bad asta ca sa nu mai amintesc de Prison break ?! Fireste ca gusturile … dar , parca astea doua sant mai aproape de noi , mai din zilele noastre . Pentru Breaking bad cel putin , chiar nu gasesc superlativ pentru a-l lauda suficient . Ma rog , gusturile fiecaruia sant sfinte . Onorate Aldus , chiar dac-o fac cu oarecare intarziere permite-mi totusi , sa-ti urez : LA MULTI ANI CU MULTA , MULTA SANATATE !!!

  6. 1. Cum naiba să-ți placă ciocolata, când există și ai gustat deja înghețată și prăjitură? Cum naiba să-ți placă Gal Gadot, când există deja Scarlett Johansson? Etc.

    2. Ai văzut Spartacus? 🙂

    3. Mersi de urări, asemenea!

  7. 2] M-am saturat de … “nisip si sange ” !!! Am vazut prea multe productii numite “Spartacus ” la viata mea { incepand cu acela din 1960 al lui Kubrik } asa incat…1] Ciocolata-i mai buna decat inghetata { fapt dovedit stiintific } caci , nu te apuca cufureala dupa ce-ai mancat o portie de ciocolata asta spre deosebire de… inghetata . Gal Gardot sau Scarlett Johansson… da-mi numele unui singur film serios in care au prestat coardele astea doua . Inclin mai degraba spre Lucy Lawless caci am vazut-o si-n porcaria aia de Xena -Warior Princese sau cum s-o chema dar si-n Spartacus deci , are potential fatza de astea doua . 3] Urarile le meriti din plin astfel incat , nu reprezinta decat o recunoastere a respectului de care te bucuri in ochii mei . Acelasi respect … ca de obicei !

  8. Bre Mariane, păi dacă nu ai văzut serialul ăsta, cum îl poți critica? Ce contează cum sunt restul filmelor despre Spartacus? Poate că ăsta nu-i ca ele. Trebuie să-l vezi înainte să poți vorbi despre el, altfel se cheamă că acționezi în baza unor prejudecăți. Iar despre Gal Godot și Scarlett Johansson insinuam că sunt frumoase ca femei, nu că ar fi jucat în vreun film serios. Ceea ce totuși nu-i exclus.

  9. Fratele meu alb…esti in erroare !N-am spus ca nu l-am vazut . NU L-AM VAZUT IN INTEGRALITATE , Si-O RECUNOSC CINSTIT , SATUL FIIND DE ” NISIP SI SANGE ” adica cam tot ce-ansemnat pentru unii , aceasta mina de aur care este viata gladiatorilor din Roma antica ceea ce , trebuie s-o recunosti , este cu totul altceva . Dumneata trebuia sa spui , nu ” Trebuie să-l vezi înainte să poți vorbi despre el, ” ci : VEZI-L INTEGRAL ! Daca vrei sa vezi un film serial bun pai… vei gasii la francezi cu ghiotura si fara atata ” nisip insangerat ” . Intrebare : ce-are frate Iosif de si-a schimbat si nik-ul in… ADAM , si pe deasupra il mai si blameaza pe Christian Bale { pe care eu al consider unul dintre marii actori ai Americii } pentru ultimul rol , rolul Satanei ? Asta-i zdravan la cap ? Acelasi respect deosebit !

  10. Nu știu ce-are fratele Iosif. Crezi că eu sunt consilierul lui? Poate s-a înnoit cu ocazia noului an.

  11. @ MAdrian
    Tii neaparat sa stii ?! Întreaba-ma (provoaca-ma) fara intermediari, direct, face to face, dragul meu, daca esti atât de bun !

  12. Cu reticență l-am luat și eu la vizionare în urmă cu ceva ani. Spre marea mea surprindere, deci, după vreo 2-3 episoade, a început să-mi pese de poveste și personaje, iar actorii s-au așezat (mai) bine în roluri pe parcurs. La primul episod, știu că am râs de câteva ori de cât de proaste erau replicile (ele în sine / interpretarea lor).
    Doar că apoi… Andy Whitfield săracul n-a mai fost. Iar al doilea Spartacus cred că încerca să-i țină locul cu cinste și mi s-a părut neintegrat în peisaj… A fost ok oricum, au compensat restul personajelor, care s-au dezvoltat chiar fain.

  13. Mie mi-a plăcut al doilea Spartacus. Nu mi-a plăcut noua actriță care o interpreta pe iubita lui Crixus (tipa aia războinică, pe care au salvat-o din mine). Actrița din primul sezon era mai frumoasă (și nu juca mai prost).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *