De ziua națională a României, care se sărbătorește la fiecare 1 Decembrie, ambasada Suediei a publicat pe Facebook următoarea imagine-felicitare:
Desigur, felicitarea este o glumă, IKEA fiind o companie suedeză (sau suedezo-olandeză, nu știu bine) ce vinde piese de mobilier pe componente, adică pe care trebuie să le asamblezi acasă. Din aceeași categorie cu gluma de mai jos, prezentă deja în nenumărate variante și intrată în folclorul internautic:
În opinia mea, ideea de a-i pune pe clienți să-și asambleze singuri mobila e strălucită. Citești instrucțiunile, transpiri puțin și poate reușești să inventezi o masă sau un dulap pe care nu-l mai are nimeni! 🙂 Pare riscant, dar faptul că ești lăsat să așezi toate piesele cap la cap, ca într-un joc de puzzle, întreține o anumită tensiune anticipativă și te face să redescoperi noul cu curiozitatea unui copil. La sfârșit obții satisfacția că ai construit ceva cu mâna ta, spre deosebire de situația în care îți cumperi un produs gata finisat, care, chiar dacă va funcționa perfect, va părea monoton. Bonus, nu trebuie să-ți dărâmi ușa ca să poți băga mobila în cameră. Nu-i de mirare că Ingvar Kamprad, fondatorul companiei IKEA, a fost cel mai bogat om de afaceri suedez (a murit în ianuarie 2018). Iată deci o primă lecție de afaceri: fă astfel încât cumpărarea produsului tău să fie o experiență unică și memorabilă.
Așadar, îmi place conceptul de vânzare al celor de la IKEA, ca și felicitarea de mai sus. Dar există un număr mare de români care au fost deranjați de ea, ba chiar s-au simțit jigniți. De ce? Aparent nu-i frumos ca cineva să-ți ofere de ziua ta un tort pe care tot tu trebuie să ți-l faci. Imaginați-vă că sunteți singuri acasă, e ziua voastră și-l așteptați pe partener să vă aducă un cadou frumos. El vine cu o plasă mare și spune că v-a cumpărat ingredientele, dar n-aveți decât să vă preparați tortul singuri! Deranjant? Evident. Mai ales dacă sunteți bărbați și deci așteptați ca ea să vă gătească mereu: tocmai acum și-a găsit să v-o trântească în felul ăsta? Sau mai ales dacă sunteți fete și deci obișnuite să-i gătiți iubitului în fiecare zi, iar când o dată pe an vine și rândul ca el să vă gătească vouă, de ziua voastră, el vă insultă în acest mod! Mai ales într-unul din aceste cazuri, tortul aniversar devine complet nesărat. Dar, dragilor, forma postării era o glumă, n-ar trebui luată în serios. Și nu-i o glumă răutăcioasă la adresa românilor, pentru că nu românii sunt factorul declanșator al umorului, ci compania suedeză IKEA. Și nici menționarea acestei companii suedeze – de referință, aș zice – într-o urare adresată românilor, de ziua lor, nu-i cu nimic deplasată, dat fiind că vine de la o ambasadă, adică de la o instituție acreditată să dezvolte relațiile bilaterale dintre români și suedezi. Deci, nimic deplasat, nimic de prost gust, doar o glumă banală, care a fost citită greșit de un public prea crispat.
În același registru, luna trecută Vax Albina a pus pe blog niște poze dintr-o carte cu sfaturi pentru tinere, sub titlul (preluat de mine mai sus) Educația, încotro? Cartea este ok per ansamblu, zice ea, dar are și câteva capitole cu anomalii. Redau mai jos conținutul unei pagini din această carte.
Cum să te porți ca o celebritate
Creează o aură de mister și celebritate în jurul tău, purtându-te ca cel mai mare VIP din oraș.
- Cumpără o pereche de ochelari de soare enormi și poartă-i tot timpul, chiar și seara sau când ești în casă.
- Spune lucruri ca „Fără fotografii, vă rog” și „Mi-aș dori ca fanii să mă lase în pace. Am nevoie de un timp doar pentru mine.”
- Întotdeauna fii îmbrăcată fără reproș, chiar dacă te duci doar la supermarket.
- Fă-ți rost de un grup care să te urmeze pretutindeni (mergând la câțiva pași în urma ta, firește).
- Întotdeauna arată-te plictisită, chiar dacă te distrezi.
- Întotdeauna comandă ceva care nu e în meniu și refuză-l, când îl primești, chiar dacă e delicios.
- Îmbufnează-te.
- Fă exerciții de dat autografe. Semnătura ta trebuie să fie complicată și complet ilizibilă.
- Întocmește o listă de cereri absurde pe care să le-o prezinți părinților tăi. Trece lucruri ca „Fiecare băutură răcoritoare care mi se servește trebuie să conțină exact șase cuburi de gheață – nici mai multe, nici mai puține.”
- Cere-i tatălui tău să poarte o șapcă de șofer ori de câte ori te duce cu mașina.
- Începe și scrie-ți prima parte a autobiografiei. Trebuie publicată înainte să împlinești 20 de ani!
Albina se plânge, la ea pe blog, de proasta calitate a unei educații de acest tip, adresată fetițelor de 8-9 ani. Din nou, eu mă uit aici și nu văd altceva decât umor voluntar, deci făcut cu intenție, de cea mai bună calitate. Comicul este trădat nu doar de stil, ci și de fine sau subtile precizări care altfel n-ar fi fost nevoie să apară. De exemplu, ultima frază: „Trebuie publicată înainte să împlinești 20 de ani!” nu face decât să accentueze tușa comică a întregii recomandări de a-ți scrie autobiografia. Adică, nu doar că trebuie și tu, ca orice personalitate de marcă, să-ți publici autobiografia, ci musai s-o termini înainte de a împlini 20 de ani, vârstă la care nimeni nu are nimic de transmis altora. Și dacă asta nu v-a convins, în articol găsiți încă 4 pagini din carte pozate, cu sfaturi despre cum să te descurci dacă ești atacată de zombi sau cum să supraviețuiești atacului unor extratereștri. 🙂
Și totuși, atât Albina cât și cel puțin unul dintre comentatori, care afirmă că asemenea gunoaie nu-și merită locul într-o bibliotecă, par să fi luat de bune aceste sfaturi. Adică de rele. Pentru că niște afirmații comice sau hazlii pot să pară rele sau deplasate atunci când sunt citite ad-literam. Oare ne-am pierdut într-atât simțul umorului? Oare am îmbătrânit sufletește așa de mult? Oare am devenit atât de crispați, încât suntem impermeabili la orice ironie ce pare să ne lezeze concepțiile, stima de sine sau normele rigide de viață cu care ne-am obișnuit? Că dacă da, este trist.
Și în germania oamenii par că își pierd simțul umorului. Mulți se autocenzurează. Un șofer de autobuz a fost concediat pt că a spus în public un banc despre curzi. Bancuri despre greta thunberg iară nu sunt binevăzute. Indiferent de ce spui, cineva se simte jignit sau atacat. Mă simt ca pe vremea lui Ceau.🙄
Daca vine de la acceasi ambasada care ne oferea mesajul celebrelor placute, parca m-as lipsi de umorul lor. Sunt curios cum ar reactiona ei la pozele cu Greta mancand mici, postate de ambasada Romaniei in Suedia (intr-un context oarecare).
Lasand observatia mea personala la o parte, da, mi se pare ca in ziua de azi este tot mai greu sa ai, sau sa faci umor. Cineva, undeva, se va simti jignit, atacat, scandalizat si se va lua in serios mai mult decat e cazul. Poate e de vina corectitudinea politica, poate oamenii isi pierd anumite abilitati sociale, habar n-am, insa fenomenul “seriozitatii” se raspandeste destul de rapid. In loc sa spui: “e o gluma nereusita”, “nu mi se pare amuzant” etc, mai bine facem pe suparatii, devenim importanti (in capul nostru), si ne comportam ca si cum interlocutorul trebuie pedepsit pentru ca ne-a jignit.
Cred ca articolul asta este in acceasi nota (foarte buna) cu cel ce l-ai scris despre seriozitate.
Personal, gluma nu mi se pare amuzanta, pentru ca o mai vazusem in alte contexte, unde mi s-a parut mult mai potrivita – si deci, mai amuzanta. Dar asta tine de gusturi, cred 🙂 Cum am zis si la inceput, problema mea cu ambasada e alta. In cazul de fata, cred ca gluma este reusita (dar neamuzanta ca o stiam deja). Nu reusesc sa vad nici unde este jignirea, pentru ca nu mi se pare ca ataca vreo valoare a tarii noastre, sau vreo traditie romaneasca, etc. Deci, un sincer: “Nu mi se pare amuzant” consider ca ar fi suficient daca nu gusti postarea respectiva. Bine, exista si cazul sa nu inteleg gluma, ceea ce spune ceva si despre mine :))
Iar ca tot am mentionat asta cu intelesul, mi se pare ca finetea si subtilitatea a unei glume tine si de inteligenta persoanei care o face. Atata vreme cat nu e o gluma specifica unui domeniu, in care doar persoanele ce cunosc acel domeniu pot sa faca niste legaturi, daca reusesti sa legi domenii de acitivitate diferite, sau registre diferite si sa iasa o poanta ce prinde la multe categorii de oameni, esti tare! Poate asta e motivul pentru care stand-up-ul romanesc inca mi se pare foarte slab. Injuram PSD-ul (sau politica), zicem niste vulgaritati, si vai ce show reusit am avut. Imi aduc aminte de numerele de stand-up ale lui Doru Octavian Dumitru: n-avea nevoie nici de politica, nici de toilet humor (adica vulgaritate) ca sa te faca sa razi. Revenind, ca am divagat destul de mult, cred ca este necesar un anumit nivel de inteligenta pentru a fi capabil sa faci o gluma buna. La fel cum pentru a intelege o gluma buna este necesar acelasi nivel de inteligenta.
O buna intrebare este cand umorul devine cu adevarat jignire sau ofensa, si care ar fi in acele situatii cea mai buna metoda de a detensiona o situate.
@smaranda
Ce zici tu e o consecință a promovării așa-numitei corectitudini politice. Care e un mănunchi de idei tâmpite, numai bune să se plieze pe prostia oamenilor slabi și somnolenți, menajându-le sentimentele de inferioritate și spunându-le că sunt egali cu cei puternici. E un fel de socialism în care toată lumea este egală cu toată lumea, unde se nivelează orice discrepanță sau diferențiere. Și sigur că prinde, în condițiile în care e promovată puternic și ajunge la niște oameni care sunt, în marea lor majoritate, foarte proști.
@Liviu Ursulescu
Puțin îmi pasă de unde vine o glumă bună.
Înseamnă că ai și tu anumite crispări sau subiecte pe care devii mai opac la umor. Asta e ca și cum ai spune că băi, am auzit un banc foarte tare despre olteni, la care am râs 10 minute, dar după aceea l-am auzit din nou, numai că spus despre ardeleni, și parcă nu mi-a mai căzut așa de bine, că eu sunt ardelean. 🙂
Eu nu urmăresc actorii de stand-up, nici pe cei români și nici pe cei din afară. Cred că stand-up-ul e o formă de spectacol (că artă ar fi prea mult spus) pentru un public superficial. Dacă găsești contra-exemple, arată-mi-le și mie.
Umorul devine o formă de jignire atunci când fie autorul este oarecum lipsit de bun simț, fie când receptorul este oarecum crispat, adică lipsit de simțul umorului. Un exemplu care se încadrează în primul caz: te duci la un priveghi sau la o înmormântare și începi să faci glume cu strigoi.
M-am distrat la ceea ce ai scris :)) Da, poate sa insemne si ce ai spus tu. Sau mai poate inseamna ca pe tine te amuza orice chestie, ce zici de asta? 😛 Sau ca poanta e deja rasuflata… Sau multe altele. Iar exemplul tau este viciat din start, pentru ca ai introdus note personale (gen etnie – sau ma rog, zona geografica)
Vrei sa-mi spui ca gluma mentionata de tine este pentru savanti, ca nu inteleg care este rostul acestei observatii. In afara poate de teatru de comedie, zi-mi si mie o categorie de public tinta al umorului in general, care e mai putin superficiala. Asta mai ales dupa ce ai inceput cu “Puțin îmi pasă de unde vine o glumă bună.”…
Daca receptorul este crispat/lipsit de simtul umorului, nu cred ca o gluma in sine, sau o situatie amuzanta este inadecvata doar din acest motiv. Dar uite un caz concret, care cred ca se inscrie in ambele situatii mentionate de tine: consideri ca satira celor de la Charlie Hebdo, vizavi de musulmani este jignitoare sau nu?
Ambasada Suediei e aia care a decorat-o pe Koveși?
De ziua națională a unei țări nu e cazul să fii plin de umor. Cred că există niște cutume diplomatice în sensul ăsta. Dincolo de asta, gluma e nițel răutăcioasă cu suedezii, nu cu românii. Lapte, ouă, făină, unt, sare. Ce dracu, ăștia nu știu să facă diferența dintre tort și clătită?! Sau atâta se pricep ei la culinărie.
Mobila de la Ikea, aia asamblabilă acasă, nu solicită nici un pic de creativitate. Nu e modulară! Pur și simplu urmezi orbește instrucțiunile și obții obiectul. Uneori se întâmplă să lipsească ceva, un ingredient, cum ar fi al patrulea picior de la măsuță. Nici atunci n-ai nevoie de inventivitate, ci de un nou drum la Ikea.
Asta ca paranteză. Altminteri, ai dreptate, simțul umorului a scăzut în populație. Cred că e invers proporțional cu nivelul de trai.
Ce-ar fi să notăm (la tine pe blog!) bancuri bune la care nu s-a înțeles poanta, nu prea s-a râs…
@Liviu Ursulescu
Nu mă amuză orice chestie. În plus, ai zis că și pe tine te-a amuzat – dar spusă în alt context. Deci, atunci când contextul a fost țara ta (analogia cu eu sunt ardelean), nu te-a mai amuzat.
Spre deosebire de gluma mișto de mai sus, numerele de stand-up comedy, din puținul văzut de mine până acum, se adresează unui public superficial, fiind mostre de umor de slabă calitate. Dacă crezi că mă înșel, vino cu un contra-exemplu.
O glumă nu este niciodată inadecvată din motivul (fie și parțial) că cel care o ascultă este crispat. O glumă este inadecvată atunci când (din motiv că) cel care o spune nu are simțul ridicolului. De exemplu, o glumă cu morți spusă la un priveghi. Ea pare numai inadecvată, deși nu este, atunci când (din motiv că) cel care o ascultă nu are simțul umorului sau este prea crispat. De exemplu, gluma de mai sus cu IKEA.
Arată-mi o imagine de la Charlie Hebdo, pe care să discutăm. Nu le-am citit revista.
@renata
Nu știu cu Kovesi, dar gluma e drăguță. Și nu trebuie să puște toate ingredientele, la milimetru, că-i o glumă, nu o rețetă de bucătărie. N-are suficiente elemente cât să poți găti un tort pe bune, dar are suficiente elemente cât să te ducă cu gândul la poantă. La fel cum un pictor, atunci când nu urmărește să facă un portret ci să redea o viziune a lui despre femeie, are voie să deseneze un trup feminin de culoare verde sau cu patru mâini sau căruia îi lipsește un cap. Că-i o metaforă artistică, nu o fotografie pentru manualul de anatomie. Detaliile nu sunt importante aici, că-i vorba de o idee, de o poantă, nu de o carte de bucate.
Bancuri bune și neînțelese pot nota, numai să dau de ele.
Nu prea stiu sa bag imagini.
Uite aici o caricatura despre musulmani:
https://news-images.vice.com/images/2015/09/16/a-charlie-hebdo-drowned-migrant-cartoon-is-pissing-people-off-and-thats-the-point-body-image-1442362656.png?crop=1xw:0.8383757961783439xh;center,center&resize=700:*
Mai e si una cu Halep, dupa ce a castigat Roland Garros:
https://s14-eu5.startpage.com/cgi-bin/serveimage?url=https%3A%2F%2Fwww.gsp.ro%2Fusr%2Fimagini%2F2018%2F06%2F14%2F910952-35330169-180170905982575-4341961840310353920-o.jpg&sp=5d8fc97aff5c1bb59599f35f0083981f&anticache=406111
In ambele cazuri, mi se pare multa ingeniozitate. Personal, nu ma deranjeaza caricatura cu Halep. Cea despre musulmani (cat si despre crestini, totusi)…. nu stiu ce sa zic, mai ales ca in contextul respectiv au murit niste copii.
Stimate domn/doamna
Articolul dumneavoastra e cu siguranta neavenit, daca nu tendentios.
Nu asteptam scuze, avand in vedere nivelul scazut al perceptiei domniei voastre la asemenea manifestari. Dar- daca puteti pricepe asta- va asiguram cu toata deferenta, ca nu a fost vorba de nicio gluma.
ERA DOAR… O INVITATIE LA MUNCA! ca-n rest primiti de toate.
Cu stima, Violeta
????
@Liviu Ursulescu
Niciuna n-are haz. Că asta i se cere unei glume, nu ingeniozitate. Deci, autorii n-au umor. Și nici talent la desen, if you ask me.
@violeta nenita
😀 Bună asta.
Cum era cu crisparea? 😛 Este satira, in primul rand, care tine de sfera comicului…. Plus ca eu te-am intrebat usor altceva
Nu au haz. Dacă asta e satiră, înseamnă că satira nu are haz. Nu mi-a venit nici măcar să zâmbesc, mă uitam la imagini și mă întrebam ce vor să zică autorii și de ce ar fi amuzantă chestia asta.
Există două tipuri de carențe la simțul umorului: insensibilitatea, care te face veșnic încruntat și incapabil să râzi la o glumă bună, și perturbarea, care te face penibil sau ridicol, crezând că poantele deseori inadecvate pe care le spui sunt comice. Charlie Hebdo par să facă parte din a doua categorie, deci nu creează umor. Și dacă nu creează umor, atunci sigur că pot deveni cu ușurință jignitori. De la sublim la ridicol nu-i decât un pas, spunea Napoleon.
[…] umorul neînțeles sau prost înțeles de către cel care-l ascultă sau cel care-l spune, o recentă discuție mi-a readus în minte Charlie Hebdo. Charlie Hebdo era (și se pare că încă este) o revistă […]
@Aldus
Sunt total de acord cu ce ai spus in ultima postare.