Românii se alătură americanilor în lupta cu chinezii împotriva lor

Zilele trecute, Klaus Iohannis s-a dus la Washington, ca să obțină sprijinul americanilor pentru alegerile din toamnă. Și l-a obținut. Cum se face, așadar, că Donald Trump îl ia în brațe pe sas? Pentru edificare, să citim o parte din comunicatul de presă dat publicității la Casa Albă și preluat de presa de la noi:

Președintele Donald J. Trump celebrează parteneriatul nostru puternic cu România. Viitorul României și al relației României cu Statele Unite este foarte, foarte strălucit.

Asta-mi aduce aminte de reclama cu the future is bright, the future is Orange. Și dacă eram fată, deja aveam orgasm.

Președintele Donald J. Trump reafirmă și întărește parteneriatul SUA cu România.

Președintele Trump îl primește pe președintele Klaus Iohannis al României la Casa Albă pentru a reconfirma și celebra puternicul parteneriat strategic între țările noastre.

România celebrează 30 de ani de libertate și democrație în 2019 și continuă să facă mari progrese în depășirea moștenirii comunismului.

Frate, peste 50 de ani copiii de alte naționalități vor face excursii pe Lună, în timp ce noi vom continua să facem progrese remarcabile în luptă cu moștenirea comunistă. Dar să notăm tonul optimist, luminos, patern și binevoitor al americanilor, precum și susținerea de care vă vorbeam la început.

SUA și România au relații de securitate, de energie, nuclear-civile și de securitate cibernetică de care beneficiază ambele țări.

Să vedem cât și cum.

Țările noastre vor continua să lucreze împreună pentru a îndeplini provocările de securitate și de a îmbunătăți parteneriatele economice și de energie.

Aici scria „partneriatele”, dar o fi fost o greșeală de tipar. Sper.

Președintele Trump intenționează să extindă legăturile dintre cele două țări prin sprijinirea eforturilor României de a deveni eligibilă în programul Visa Waiver, în concordanță cu rigorile legilor SUA.

Moamă, mai am puțin și juisez. Cred că Barna și Viorica fac spune la gură.

Sprijinul pentru aliatul nostru statornic: România este un aliat de neprețuit al NATO și sprijină SUA și eforturile de securitate regionale și globale.

Ne mai pupă ăștia mult în fund? Care-i șurubul?

Se împlinesc 15 ani de când România s-a alăturat Alianței și a dovedit că este un partener puternic și îndeplinește angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare.

Opoa… 2% din PIB alocat apărării, asta după ce tocmai se spunea că suntem un aliat strategic al NATO? Mă întreb pe ce s-or fi dus și s-or duce mai departe banii ăia.

România a avut una dintre cele mai mari contribuții la misiunile NATO în Afganistan și sprijină misiunile din Kosovo, Bosnia și coaliția privind înfrângerea ISIS.

Circulă o vorbă pe net, nu-i cunosc originea: de chemi calul ori nu-l chemi, el ori vine ori nu vine. Sau soldatul român. Ca pe vremea lui Ceaușescu, unde la sfârșit primeai o felicitare călduroasă pentru sacrificiul tău pe câmpul muncii.

Militarii noștri lucrează împreună pentru a descuraja provocările pe flancul estic al NATO.

Știu o grămadă de bancuri despre conferințe internaționale pe tema eficienței în muncă.

După o întâlnire cu președintele Trump, România își modernizează Armata, cu sisteme americane, inclusiv rachete defensive Patriot.

Hmm… Uite că până la urmă s-a clarificat. Deci Iohannis a cumpărat sprijin politic la pachet cu sprijin militar. Păi nu tot asta am făcut de la era Băsescu încoace, cumpărând armamente uzate ale europenilor și americanilor?

România găzduiește prin rotație aproximativ 1.000 de soldați ai Statelor Unite și, de asemenea, sistemul SUA Aegis Ashore, care sprijină sistemul balistic defensiv al NATO.

Dacă mai avea cineva dubii că partea militară nu-i principalul factor al ecuației… De altfel Trump mizează pe sprijinul armatei. Nu demult a declarat, lol, că vrea ca americanii să dețină supremația militară în spațiu. Gen în spațiul cosmic.

România se angajează să lucreze cu SUA în combatarea securităților cibernetice ridicate de furnizorii chinezi în privința rețelelor 5G.

România și SUA întotdeauna au colaborat… deci… ăă…, stai puțin, cum? Combatarea securităților cibernetice ridicate de furnizorii chinezi?

Mă gândesc c-o fi tot o greșeală de tipar. C-o fi vorba de combatere. Dar așa apare și pe B1, și pe EVZ, și pe o grămadă de alte fluxuri de știri, frază trasă la indigo. Ok, e combatere. Dar cum vine asta: combaterea securităților cibernetice ridicate de chinezi? Nu cumva era vorba de combaterea insecurităților cibernetice ridicate de furnizorii chinezi? Sau combaterea amenințărilor de securitate cibernetică ce ne vin, zic ei, dinspre zona Chinei?

Și cu asta uite c-am ajuns la războiul dintre Trump și Huawei. Nu știu dacă sunteți la curent, dar cu câteva luni în urmă președintele american a banat oficial firma Huawei, pe motiv că tehnologia chinezească prezintă riscuri însemnate de securitate. N-am scris nimic la vremea respectivă pentru că orice aș fi scris, n-aș fi reușit să fiu la fel de concis ca tipa care a scris acest articol, pe care mă mulțumesc să-l traduc dinjos¹Articolul original are și multe linkuri, pe care nu le mai inserez aici.:

Bun venit, Huawei!

Puterile vremii mai degrabă ne-ar ține prizonierii unor tehnologii rețelistice mediocre decât să dea undă verde echipamentelor 5G din China. Buhuhu!

Aparent, suntem îngrijorați că China va folosi echipamentele Huawei pentru a ne spiona. (Neața’, unde erați când ne-am externalizat toată producția în China?) Amuzant, guvernul chinez folosește aceeași scuză pentru a bana Google și Facebook la ei. Nu-i vorba despre cenzură, spun ei. China banează serviciile de internet americane pentru a-și proteja cetățenii de supravegherea străină!

Este protecționism. Dacă China n-ar fi banat preventiv Google și Facebook, Baidu și Tencent poate n-ar fi obținut cota de piață necesară să le transforme în niște conglomerate masive.

Așa că banăm Huawei pentru a le da o șansă lui Qualcomm, Nokia și Ericsson să recupereze. Nu știu, mai degrabă aș da cu zarul pe posibilitatea îndepărtată ca China să mă spioneze decât pe garanția că guvernul SUA o va face. Vă mai aduceți aminte de PRISM? Germania pare mai dispusă să-i lase pe cei de la Huawei să-i construiască infrastructura 5G, după ce NSA a fost prinsă monitorizându-i telefonul Angelei Merkel.

În afară de asta, supravegherea chinezilor este mai puțin îngrijorătoare decât NSA, deoarece există o distribuție a puterii. China nu poate pedepsi un american pentru gândire incorectă la fel cum își face dispăruți proprii cetățeni. Pe de altă parte, incorectitudinea politică din SUA poate însemna pierderea contului bancar și a altor privilegii. În cazul furnizorilor locali de servicii, martorii sunt în coluziune cu judecătorul, cu juriul și cu călăul.

Plus că dacă rețelele chinezești de telekom ignoră ordinele judecătorești americane în aceeași manieră în care băncile chinezești ignoră FATCA, asta e o mare victorie pentru viața privată.

În orice caz, deja am fost infiltrați de spioni străini. Cele mai mari companii de tehnologie de la noi nu sunt companii americane. Dacă ne luăm după notele de plată, IP-ul lui Apple rezidă în Irlanda, platforma Facebook este deținută de o subsidiară irlandeză, profiturile IBM și Google sunt contabilizate de o companie olandeză în Bermude și așa mai departe cu Microsoft, Intel, Oracle. De ce nu avem probleme cu companii olandeze și irlandeze care ne spionează, dar avem cu companiile chinezești? Guvernul SUA este în mod vădit rasist. Eu una le urez bun venit stăpânilor noștri chinezi.

Iar ulterior n-am mai urmărit evoluția acestui conflict. Iată însă că zilele trecute aflu cum România s-a alăturat americanilor, în lupta lor cu spionii chinezi ce dețin deja jumătate din infrastructura lumii, gen. Numai că a făcut-o precaut, ca-n bancul ăla:

– Cu cine ții, cu Elțîn sau cu Clinton?
– Cu el țin.

Acum, sigur, dacă ar fi să vorbim în termeni mai serioși, adică nu pe greșeli de tipar din preluări mecanice ale unor comunicate de presă, ar trebui să ținem cont de faptul că orice candidat la președinție care aspiră la susținerea americanilor e obligat să le facă acestora niște promisiuni (de care să se și țină, pe banii noștri), la fel cum toți pretendenții la tron duceau în trecut plocon Porții. Dar care ar mai fi hazul atunci? Drama sau ironia sorții este că în toamnă e foarte probabil să mă găsesc în situația de a pune ștampila de vot pe numele lui Klaus Iohannis. Din nou.