Puțină seriozitate, vă rog!

Știți ce s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar apuca să compună poezii chinuite despre iubire, să posteze poze cu fluturași pe rețelele sociale, să distribuie citate motivaționale și bancuri de doi lei, să scrie mesaje despre cum trebuie să devii conștient de frumusețea ta interioară etc? Am trăi într-o lume mult mai bună.

Nu, serios, dacă toată lumea ar face asta, universul din jurul nostru s-ar transforma, treptat, într-un mic paradis. N-am mai avea războaie. N-am mai avea exploatare socială. N-am mai avea sisteme economice și politice distructive. N-am mai avea genociduri în numele luptei pentru pace și nici atacuri teroriste în numele religiei. N-am mai avea sărăcie și mizerie. Toate relele societății actuale se datorează unor oameni care n-au timp să râdă și se prostească, because they have shit to get done. Așa că vă rog, cât mai puțină seriozitate!

14 Replies to “Puțină seriozitate, vă rog!”

  1. M-am uitat la categorie, nu e la “opiacee”… 😀

    Asa ca te intreb: Cat de serios vorbesti? :))

  2. @Cudi

    Și mie. Tocmai de aia am scris articolul, ca să evidențiez problema. Celor care nu știu să se prostească și să râdă.

    @Liviu

    Foarte serios!

  3. Pai, daca chiar vorbesti serios, atunci voi fi si eu (cat de) serios (pot).

    Sa postezi/compui/scrii poezi/etc doar de dragul de a ../../../.. este ca o frectie la picior de lemn. Ar fi o palida consolare la toate lucrurile din viata care “te lovesc” in fiecare zi. (cand zic “te lovesc”, ma refer mai mult la “se intampla”) Iar efectul ar fi asemanator cu cel al unui drog. Adica o scurta senzatie de placere, si atat – nu vorbim acum de dependenta pe care o genereaza samd….

    Din spatele unei tastaturi, a unui nickname, chiar si al unui blog, poti sa scrii orice, sa pari orice. Cand lucrurile devin “personale”, sau cand experienta este una reala – nu virtuala – atunci situatia se schimba dramatic, si brusc toata magia dispare, iar sentimentele neplacute ies la iveala. Sentimente pe care foarte multa lume habar n-are sa le gestioneze (aici ma includ si pe mine, evident) si atunci le gestioneaza cum poate.

    Sunt de acord ca este nevoie de o doza de prosteala, de care zici tu, pentru ca lumea ajunge sa fie prea incrancenata si uita sa mai traiasca cu adevarat. Si as plusa cu putina cunoastere de sine, bune si rele, cu ceva relaxare (adica un fel de “nu te mai lua asa de in serios”) si cu putina expunere la situatii neplacute. Plus multe altele, care in general sa implice sentimente/emotii, si mai putin gandire/ratiune.

    Pot sa scriu mult mai multe despre subiectul asta, mi se pare ca ai scris prea putin pentru ceea ce ai vrea sa transmiti (daca am inteles bine). Poate mai dezbatem in comentarii.

    P.S. Si tie, si lui Cudi va recomand cu caldura Brave new world, daca nu ati citit-o inca 🙂

  4. @Liviu

    Ce lucruri „te lovesc în fiecare zi”? Dă-mi câteva exemple.

  5. Liviu, da, vreau să citesc distopia lui Huxley. Asemenea, îți recomand și ție “Noi” de Evgheni Zamiatin. Dacă o citești pe asta, e ca și cum ai citi și mai cunoscuta “1984” a lui George Orwell, care a fost inspirat la greu de scrierea rusului.
    Tot zic că mă apuc de Minunata Lume Nouă și tot nu reușesc, mă iau cu altele. Mulțumesc că mi-ai reamintit de ea.
    Revenind la ce zice Aldus, lui îi scapă un aspect, cred. Și anume că într-o lume utopică suntem happy la cel mai înalt nivel pe care l-am putea atinge fiecare, ori bancurile de doi lei, citatele motivaționale, fluturașii și toată artileria aia roz la care face el referire înseamnă o ancoră grea pentru spiritele unora, atârnată doar de dragul uniformizării. Pe același principiu, de ce munți, văi și delte, nu mai bine nivelăm tot pământul ca-n palmă, n-ar fi ăsta paradisul, ca toată lumea să fie la fel?
    Are o perspectivă cam comunistă ideea articolului, de aici până la a visa că toată lumea ascultă aceeași muzică, are nevoie de aceleași chestii și fute la fel, poate și la oră fixă, e doar un mm.

  6. Cudi, nu uniformizarea e ideea esențială aici. Mă uitam pe net la tot felul de glumițe, bancuri și inimioare mai mult sau mai puțin reușite, gândindu-mă cum sunt ele mai mult sau mai puțin reușite, când mi-am dat seama că, de fapt, greșesc, că, de fapt, oamenii care le postează sunt de 10 ori mai umani decât oamenii serioși sau afectați și că ar trebui apreciați, nu ironizați.

    În cuvintele lui Dostoievski: „Dacă un om râde din tot sufletul, înseamnă ca e un om bun.”

    Nu prea are importanță cât de cristalin (sau fals) e râsul lui din punct de vedere al unui student la Conservator (sau al unui ascultător cu ureche muzicală foarte fină). Important e că râde. Că postează citate motivaționale. Că își permite să se „prostească”. De ce am trăi într-o lume mai bună dacă toți oamenii ar fi așa? Pentru că toate războaiele, schismele religioase, ideologiile imbecile (economice, politice, sociale etc) etc au fost și sunt concepute și puse în practică de oameni foarte, foarte serioși. Dacă toți oamenii ar fi copilăroși, n-ar mai avea cine să pornească războaie, n-ar mai avea cine să-și dorească mai mulți bani (pe spinarea angajaților), n-ar mai avea cine să planifice asuprirea altora pentru interesul propriu, n-ar mai avea cine să detoneze bombe în numele unui ideal religios șamd. Că n-ar mai exista interes propriu în forma în care există azi, toată lumea și-ar dori să zâmbească și să se bucure de viață, cu deschiderea și inocența, chiar dacă uneori puerilismul, unui copil. N-ai mai avea șeful ăla care să vrea să te țină 12 ore la job pentru un profit suplimentar și nici țara aia care să vrea să pună mâna pe petrolul sau resursele altei țări.

    M-am întrebat, apoi, dacă nu cumva „utopia asta”, cum o numești tu, ar duce la colaps, lipsind omenirea de un motor esențial pentru progres, și-am ajuns la concluzia că nu, deoarece se spune că foarte mulți savanți sau oameni de știință au avut doza lor de nebunie, de copilărie și de „prosteală”. În concluzie, cred că lumea asta suferă, e tristă și serioasă pentru că e condusă de niște suferinzi, triști și serioși.

    Apropo de ultima parte, știați că una dintre categoriile la care se întâlnesc cele mai pronunțate trăsături de psihopat este cea a directorilor de firme/intreprinderi? De pe Wikipedia:

    According to Dutton, the ten careers that have the highest proportion of psychopaths are:

    1. CEO
    2. Lawyer
    3. Media (TV/radio)
    4. Salesperson
    5. Surgeon
    6. Journalist
    7. Police officer
    8. Clergy
    9. Chef
    10. Civil servant

    Cum ziceam, oameni serioși. Așa că vin și reiau: dacă toți oamenii ar posta poze cu inimioare și fluturași, dacă toți ar zice bancuri și ar scrie poezii sau citate motivaționale, indiferent cât de proaste vi se par vouă, dacă toți ar fi niște copii, am trăi într-o lume mult, mult mai bună.

  7. @Aldus

    Cam orice lucru care te enerveaza si te scoate din zona de confort emotional: nu-ti iese ceva la lucru, se imbolnaveste copilul*, uiti sa platesti o factura, gagica de care-ti place te ignora si multe altele. Daca tu reusesti sa fii calm in fiecare moment al zilei, si sa nu te treaca macar cateva resentimente, zi-mi si mie care este secretul tau 🙂

    Sunt de acord intru totul ca este nevoie de ceva mai multa relaxare si lipsa de seriozitate – cum spui tu. Eu unul o simt pe pielea mea de mult timp. Si nu este nici cazul de uniformizare, cum spune Cudi, pentru ca poti sa-ti pastezi doza de “nebunie” si daca cineva tocmai ti-a taiat calea la intersectie (un mic exemplu trivial). Dar… 🙂

    Cum ziceam si inainte, daca lucrurile sunt facute doar ca sa-ti acopere adevaratele probleme/suferinte, doar ca sa te distraga de la niste situatii pe care habar n-ai cum sa le gestionezi (in general cele care implica sentimente legate de stima de sine si valoare personala), n-ai prea rezolvat nimic. Pentru ca, atunci cand situatia o va impune (gen: esti dat afara de la lucru, te paraseste iubitul/a, GoT o ia pe aratura – glumesc acum, nu-ti ajung banii pana la salariu etc etc), sunt sanse mari sa reactionezi … destul de urat.

    In general, lumea fuge de orice implica latura emotionala, pentru ca asta de obicei provoaca suferinta. Si atunci va cauta orice distractie, orice paliativ care iti ofera temporar o doza de placere. Iar romantismul (atat virtual, cat si real) vine sa te ajute, oferindu-ti mult ravnita doza de placere. Si dintr-o data, ai impresia ca lumea este roz, si toti oamenii sunt frumosi**. Pana ajungi la casa sa-ti platesti cumparaturile si vezi cum casiera nu face fata si ti se pare ca stai mai mult decat e cazul, si incepi sa chemi sfintii din raiul din care tocmai ai plecat.

    Asa ca, decat sa vad un wall pe fb cu cineva numai un zambet si plin de inimioare si fluturasi, mult mai autentic mi s-ar parea un wall unde cineva mai si exclama, mai pune o poza cu o camera in dezordine (inainte de curatenie), isi mai spune experientele din ultima vreme (in special cele neplacute, si nu pentru a se victimiza!!) si cam tot ce “l-a lovit peste zi”. Pentru ca inca nu suntem in punctul in care viata este doar curcubee si unicorni. Mai avem ceva de lucru pana acolo.

    Si da, lumea sufera, neintelegand ca si suferinta este de fapt parte din proces. Mie mi-a luat 30+ de ani sa inteleg asta…

    @Cudi

    Am sa caut cartea, mai ales ca 1984 mi s-a parut teribila. Si nu stiu daca as putea sa o citesc a doua oara 🙂 Apropo, dupa ce citesti BNW, zi-mi care scenariu te inspaimanta mai mult, 1984 sau Lumea noua?

    * acolo unde e cazul.
    ** nu ma intelege gresit, oamenii chiar sunt frumosi. Depinde foarte mult cu ce “sablon” te uiti la ei.

  8. Visezi frumos @Aldus, însa eu cred ca realitatea 3D, este si va fi un cosmar mondial, iar visul este Adevarul Absolut Atemporal Eliberator *(A.A.A.E)*

  9. P.S.
    “Adevarat va spun ca, daca nu va veti întoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor.” – Isus Hristos –
    “Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” – Ap. Pavel –
    TRAITI VISÂND, VISATI TRAIND SI NU VETI MAI MURI NICICÎND – Iosif –

  10. P.S.
    “Adevarat va spun ca, daca nu va veti întoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor.” – Isus Hristos –
    “Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” – Ap. Pavel –
    TRAITI VISÂND, VISATI TRAIND SI NU VETI MAI MURI NICICÎND – Iosif –

  11. @Liviu

    Dacă ești întru totul de acord că este nevoie de mai multă relaxare și lipsă de seriozitate, atunci de ce faci pe Gică Contra la un articol care spune că este nevoie de mai multă relaxare și lipsă de seriozitate?

    Și nu e vorba doar de relaxarea ta. Tu spui că relaxarea nu este un medicament pentru situațiile în care ești dat afară, nu-ți ajung banii, se pornește un război (completez eu) etc. Dar eu n-am zis asta, că tu, cel dat afară, că tu, cel năpăstuit, că tu, victima de război, trebuie să fii tot timpul cu zâmbetul pe buze. Eu am zis că dacă toți oamenii și-ar permite să râdă și să creadă în chestii naive sau idealiste, prostindu-se uneori copilărește, am trăi într-o lume mult mai bună. Pentru că atunci n-ar mai avea cine să te dea afară, că patronul n-ar mai fi genul ăla de om ahtiat după profit și nici colegii tăi n-ar mai fi invidioși și bârfitori. Că toți ar fi din ăștia care zâmbesc, sunt calmi și se bucură de micile plăceri ale vieții. Și n-ar mai avea cine să te transforme într-o victimă de război, că cei care astăzi pornesc războaie ar fi și ei niște copii jucăuși și nu i-ar mai interesa războaiele. Și banii ți-ar ajunge din belșug, că elita celor 10% care dețin 90% din bogățiile lumii n-ar mai fi interesată să te țină în sclavagism pentru câștigurile ei, că ar fi și ea formată din oameni simpli și frumoși, calmi și care postează citate motivaționale. Este?

    O mare parte din problemele pe care le ai tu și despre care spui că nu pot fi tratate cu neseriozitate se datorează unor oameni care sunt prea serioși. Dacă și ei ar fi „neserioși”, adică ce spun eu în articol, viața tuturor ar fi mult mai bună.

    Pentru ca inca nu suntem in punctul in care viata este doar curcubee si unicorni. Mai avem ceva de lucru pana acolo.

    Tocmai de aia viața nu-i doar o suită de curcubee și unicorni, pentru că există o serie de oameni (directori, patroni, politicieni, șefi de state, taximetriști etc) care sunt foarte serioși, foarte întunecați pe dinăuntru și care îți fac uneori viața de rahat.

    @Iosif

    Păi realitatea 3D este doar o parte a realității 4D.

  12. Asa este, însa relatiile cotidiene nu mai sunt de ceva vreme “reale” ci virtuale, ceea ce modifica mult genomul uman, comportamentul si perceptia naturala, autentica, adevarata, libera.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *