Am citit un articol interesant pe un blog intitulat Roxana-Mălina Chirilă, pe care nu știu cum am ajuns – a, da, urmând un comentariu de pe Open Cube. Articol pe care eu l-aș fi intitulat Moșpunk. Spicuiesc:
Stăteam de curând și mă gândeam la ideea aia pe care ne-o repetăm uneori, cum că persoanele dragi care au murit sunt „sus, în ceruri” și ne urmăresc de acolo – sus în cerurile metaforice, desigur, pentru că altfel consensul pare să fie mai degrabă de lume paralelă decât de vreo proiecție a lumii morților într-un colț al lumii fizice.
La prima vedere, e un gând reconfortant, pentru că cei dragi îți sunt mereu aproape și te susțin moral. Și, așa cum e clar după ce te gândești aproximativ jumătate de secundă la treaba asta, e un gând destul de neplăcut, pentru că absolut sigur faci câteodată și lucruri pe care n-ai vrea să le vadă nimeni.
Ideea e că cei care ne privesc ne văd cele mai ascunse fațete și secrete, iar după moartea noastră… dar mai bine vă las să lecturați articolul în cauză. Eu, în schimb, am o altă opinie: cred că cei decedați se află într-adevăr în cer – metaforic, desigur, simbolizând înălțimile spirituale -, dar că îi doare în 14 de noi. Pe principiul că morții cu morții și viii cu viii. 😀
Și aș fi foarte interesat de scenariul în care știința ar găsi o breșă prin care să poată accesa parțial aceste universuri paralele, iar noi am începe să-i stalkerim pe decedați, în ideea că așa ne putem regăsi rubedeniile pierdute și reîntregi familiile, iar ei nu ar mai ști cum să scape de acești strigoi carnali de pe Pământul lăsat cândva în urmă. La modul că frate, am murit de inimă rea că m-a adus soacra la disperare, și nici aici nu scap de ea! Și, probabil, ar angaja îngeri specializați în exorcizarea oamenilor.
Asta în cazul în care nu se află în altă parte, undeva la subsol. Caz în care scenariul cu breșa s-ar putea complica. Dar oare există un subsol? Dacă Pământul e subsolul iar noi suntem răposații care n-au prins un loc într-o lojă celestă?
Anyway, eu de fapt voiam să vă urez să aveți un weekend fain, dar moderat, pentru că nu se știe niciodată cine vă privește.