Mișcarea

Nu există mișcare, a spus cândva un înțelept cu părul grizonat.
Tăcut, un altul a-nceput atunci a se plimba prin fața lui cu pasul apăsat.
Obiecție mai grăitoare decât aceasta n-a găsit;
Și toți l-au lăudat pentru răspunsul oferit.

Dar, domnii mei, această povestire hazlie
Îmi amintește de o altă năzdrăvănie:
Zilnic vedem cum Soarele întreaga boltă o străbate,
Și totuși, încăpățânatul Galileo a avut dreptate.

Suntem la rubrica Quiz, aia cu ghicitul. Cerința de azi (iar acest azi, dat fiind că textul n-are vârstă, este un azi perpetuu) este să identificați numele autorului poemului pe care am încercat să-l traduc și să-l adaptez mai sus.

Ca de obicei, câștigătorul va putea să-mi propună un subiect, orice subiect, pentru un articol viitor. Pe care eu mă oblig să-l tratez cu seriozitate, dar nu și cu celeritate – momentan am o restanță la Vladen, deoarece mi-a dat o temă cu care nu-s în temă și încă nu m-am mobilizat să mă documentez.

Că nu există mobilizare.

6 Replies to “Mișcarea”

  1. Pușkin. M-a ajutat Google cît să găsesc titlul în engleză (”Motion”) + textul. Pe interneții de limbă română nu-s convins că există vreo traducere publicată, bănuiesc că tu ai preluat-o din ceva carte?

  2. Nu, am preluat-o dintr-un comentariu care m-a intrigat, deoarece apărea pe un forum în limba engleză despre fotografie, la o discuție pe tema realității subiective a culorilor și a modului în care sunt redate ele de către senzorii camerelor foto. Poezia în sine a fost dată în limba rusă, așa că a trebuit s-o caut și eu în engleză – aparent nu se bucură de multe traduceri, în ciuda numelui lui Pușkin. În română n-am găsit-o deloc. Uite o variantă cu rimă îmbrățișată, de Andrey Kneller:

    One bearded sage concluded: there’s no motion.
    Without a word, another walked before him.
    He couldn’t answer better; all adored him
    And all agreed that he disproved that notion.

    But one can see it all in a different light,
    For me, another funny thought comes into play:
    We watch the sun move all throughout the day
    And yet the stubborn Galileo had it right.

    Dat fiind că nu cunosc rusă, nu știu care e spiritul poeziei, să zic așa. Poate cineva mai versat ca noi o să ne lumineze cândva. Pe de altă parte, mă temeam că-i unul din articolele la care nu voi primi niciun comentariu. Felicitări!

    Poți să-mi dai un subiect pentru un articol viitor. Sau o temă. Inclusiv de tipul să demonstrez că Pământul se află în centrul Universului. 🙂

  3. Pai odata dat raspunsul corect, oamenii nu prea mai au de ce sa caute. Eventual era fain sa fi editat raspunsul meu, temporar, ca sa ramina provocarea si pentru altii.

    Tema, hm. Povesteste de fostele-ti iubiri, de ce te-ai aprins dupa persoanele respective, de ce zici ca s-au stricat relatiile cind s-au stricat, ce zici c-ai facut bine si ce nu. Iar daca urmeaza sa obiectezi ca-i prea personal, nu uita ca ti-ai facut-o cu mina ta 🙂

  4. Poate intră cineva care l-a citit pe Pușkin. Sau un profesor de rusă! 😀

    Da, e personală, în sensul că e mai mult legată de omul din spatele pseudonimului Aldus decât de ceea ce s-ar putea spune că îl caracterizează pe blogărul Aldus, ca să zic așa. Adică e o temă dată altcuiva, nu celui care a promis s-o execute! 😀 Dar o să mă gândesc cum s-o abordez ca să rămână oarecum în termenii blogului, fără prea multe detalii personale. Voi puteți să-mi dați orice temă; ce nu puteți face e să-mi spuneți cum s-o tratez! 🙂

  5. Eu merg pe ideea data prima data pe Trilema, ca nu-i blog pina nu-i macar oleaca personal. Ca n-are cum. Pina si un editorial e semnat cu nume si prenume. Nu exista blogul lui Aldus decit in masura in care blogherul din spatele tastelor isi varsa acolo o parte din persoana & personalitatea lui.

    Nu zic sa povestesti cu date biografice, “Am fost cu Andreea intre 1995 si 1999, ne-am despartit fiindca era boring in pat, iar eu voiam o viata mai condimentata”. Lectiile de viata extrase din intimplarile trecute pot fi impartasite, chiar si daca scoti din ele datele de identificare. Ma rog, tu poti sa te fofilezi in spatele oricaror definitii vrei, asta nu inseamna ca vei fi respectat cerinta.

  6. Păi este oleacă personal, în sensul în care pe el aștern gândurile mele personale. 🙂 Dar are și un filtru, în sensul în care pe el nu aștern toate gândurile mele personale, că nu-mi expun toată viața aici, sunt selectiv. La fel cum, ca să fac o analogie, nici pe un blog de IT, oricât de personal ai scrie, nu te apuci să publici poezii, că nu cadrează cu scopurile pentru care ai făcut acel blog.

    Cerința ta e cam la granița de unde se termină omul și începe pseudonimul, pentru că da, e personală, și da, cadrează cu temele abordate uneori de mine, dar e totodată și foarte intimă. Dar am zis că o să scriu, îmi plac provocările.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *