Despre umorul neînțeles sau prost înțeles de către cel care-l ascultă sau cel care-l spune, o recentă discuție mi-a readus în minte Charlie Hebdo. Charlie Hebdo era (și se pare că încă este) o revistă satirică ce publica (și încă publică) desene și caricaturi pe diverse teme. Iată un exemplu de copertă a revistei (sursa):
Tatăl, Fiul și Sfântul Duh într-un mariaj homosexual este ceea ce unii numesc comedie iar alții libertate de expresie. Eu o consider o caricatură de prost gust, nu doar lipsită de subtilitate ci lipsită de orice poantă, care își bate joc de ceea ce pentru mulți constituie o credință sacră. Intimă și sacră, am fost tentat să spun, dar apoi, privind la caricatură, am renunțat la intimă. Nici talent la desen nu prea au, și nu se limitează la creștinism, deseori îl iau în vizor pe Mahomed sau Allah, și nu se limitează la subiecte religioase, deși în ultimii ani înțeleg că le-au mai rărit.
În mod karmic, ar putea spune un budist, sau pe baza principiului că cine seamănă vânt culege furtună, ar putea spune un creștin, la 2 noiembrie 2011 sediul revistei a fost incendiat de către fundamentaliști islamici. La 7 ianuarie 2015 a avut loc un alt atac terorist, de data asta armat, care a dus la moartea a 12 oameni, printre care și a directorului de redacție, Charb, împreună cu garda lui de corp.
În urma atacului, rețelele sociale s-au umplut de meme cu „Je suis Charlie”, în semn de solidaritate cu redacția revistei și, într-un sens mai larg, de susținere a libertății de exprimare. Eu nu prea am reacționat. Dar până la un eventual nou atac – deloc improbabil, dat fiind că revista n-a renunțat complet la vechile obiceiuri – sper să învăț Photoshop, lucru care constituie una dintre cele mai fierbinți dorințe ale mele, alături de dorința de a-mi reclădi un corp de semizeu aflat la 20 de ani:
Astfel că acest eventual nou atac mă va găsi pregătit. Atunci, într-o totală și stupefiantă opoziție cu tot ce se va posta pe net dar perfectă congruență cu numele blogului meu, voi realiza în Photoshop o caricatură ce-i va înfățișa pe redactorii revistei Charlie Hebdo jucându-se cu un urs din pădure, pe care-l împung cu penița ironiei lor. La prima împunsătură ursul nici nu se sinchisește, la a doua mormăie ușor deranjat, dar la a treia îi sare țandăra și se întoarce fulgerător spre caricaturiști, pe care îi mănâncă. Sub desen voi posta un mesaj explicativ și amuzant, pentru cine nu înțelege poanta: „Așa v-a trebuit dacă v-ați jucat cu focul!”, iar titlul paginii cu caricatura o să fie: „De la umor la omor nu-i decât o literă”.
Și apoi voi privi cum mii de internauți care și-au pus poze cu Je suis Charlie se declară oripilați de așa-zisa mea glumă, mă raportează la Facebook pe motiv că susțin terorismul, îmi raportează blogul la Google pe motiv că nu tolerez libertatea de expresie, vor să afle cine sunt în offline pentru a mă raporta și la șefi, afirmând că astfel de atitudini trebuie să dispară dacă vrem să clădim o lume bazată pe libertate și că se simt scârbiți de a fi conaționali cu un asemenea specimen.
Cine știe, unii dintre ei poate chiar vor dori să-mi incendieze locuința.
De-aia je ne suis Charlie. Nu știu dac-am format corect negația, nu știut să pun verbul la trecut, cred, din franceza mea elementară, că ar fi trebuit un “pas” la un moment dat.
Dar înțelegi tu ideea, la fel de bine cum le-nțeleg alții “arta” ăstora.
Je n’etais pas Charlie? (la trecut)
Nici eu nu știu cine le consumă „umorul”. Uite ce-au publicat după cutremurul din Italia din 2016:
Paste italiene.
PS: Se pare că de la umor la omor nu-i decât o literă.
… Niște țărani.
Baiu îi că probabil revista se vinde. Un indicator sigur asupra stării de sănătate mintală a populației.
Sunt de acord cu ce spui. Am o intrebare totusi: care este medota de a “pedepsi” o astfel de … forma de manifestare, fara a ucide oameni? Sau fara a recurge la masuri radicale?
Vezi ca , umorul frantzuzesc , cum vad si inteleg francezii un anume gen de umor , un anume stil de glume , n-are nimic a face cu umorul romanesc . O gluma buna in acest sens a facut-o ” violeta nanita ” { pentru asta : respect doamna / domnule 😉 } si , de asemenea o gluma buna , este si ce-ai introdus matale in cadrul textului , acea ” reclama ” la Cursuri Photoshop . Mi-amintesc ca , inclusiv la noi la romanica , erau destui care se autodenumeau ” je sui Charlie ” fara ca macar sa inteleaga { FARA SA FI CITIT IN VIATA LOR REVISTA CHARLIE HEBDO } despre ce era vorba si mai ales fara sa-nteleaga , ce ar putea patimii daca turbatiilor aia ISIS sau ce erau , le-ar fi dat prin cap sa-si indrepte tirul si spre ei . Romanasii au facut-o deoarece , asa dadea bine si de fapt , era mai mult o chestie anti…muslimi , da-i dracului si p’astia adica , si pe musulmani si pe romanashi !
@Liviu, după mine – doar decența spiritului uman, dar nu se poate conta pe ea.
Fă, lotusuţo,
n-am vreo târnuială cu matale- chiar nu, da’ bey,când prostia dă p’afară şi afectează neuronul proştilor cu ştate vechi de serviciu(aci pi blog)… apăi, deranjează rău de tot. Că matăluţă eşti cum eşti, no problem. Ne-am prins că nu mai ai nicio şansă, stai pe pace. Bă… da’ când faci din prostia ta o niscaiva sectă… apăi chiar că devine periculos.
Să spui, să cataloghezi….. fuckingtoasele ei de viaţă, Revista asta (planetară btw)… nişte ţărani… e de noaptea minţii. Tu să fii şi boată(sic!) la fraţuzisme. Gizăs.
Haştagule cu cot lin, eu m-am prins din prima ce hram porţi. Tu zici că ai drumul tău…şi mumu-urile aferente, normal;altminteri n-ai avea ţindăr. Mă rog.
… da’ ne leşi oleacă, fă!!! eşti atât de preţiosă, căăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă…………….
(studiu)
https://youtu.be/tasKwQPrABo
https://youtu.be/tasKwQPrABo
@Issabela
Îi jignești pe țărani.
Conotațiile peiorative ale cuvântului „țăran” constituie unul dintre cele mai mari păcate ale bucureștenilor.
@smaranda
Se vinde, dar cică tirajul de 7 milioane de exemplare de după atac le-a scăzut destul de repede la câteva zeci de mii, iar acum se luptă să supraviețuiască, având o factură anuală de un milion și jumătate de euro pentru măsuri de securitate! 😀
https://www.telegraph.co.uk/news/2018/01/06/three-years-charlie-hebdo-terror-attacks-satirical-magazine/
@Liviu Ursulescu
Sunt deja destul de pedepsiți de soartă, de la naștere, dacă așa gândesc și aleg să se exprime. Ce să-i mai pedepsești și tu? Poți doar să-i înțelegi, plin de compasiune.
@Marian
Vezi dacă n-am trăit în Franța? Habar n-am cum e umorul lor. Dar sper că nu seamănă cu cel al revistei de mai sus.
@nostratella
Suntem un blog de proști, ne asumăm asta. Nu mi-e clar ce caută o asemenea lumină stelară, care nici măcar pseudonimele sau numele proprii cu care ne semnăm nu ni le scrie corect, printre noi.
@nostrastella
Chiar daca-mi place stilul in care te exprimi (nu neaparat si ceea ce exprimi), as avea o mica rugaminte la tine, daca-mi permiti: fii si tu mai coerenta (presupun ca esti de gen feminin – dupa nick si poza) in ceea ce spui. Nu de alta, dar daca la un moment dat mi te adresezi direct, as vrea sa fiu capabil sa-ti pot raspunde 🙂 Plus ca progresul nu vine niciodata cand oamenii sunt de acord cu toate 😉
Multumesc anticipat.
@Isabela
Se pare ca decenta umana lasa de dorit in ambele sensuri, de vreme ce s-a ajuns la masuri radicale, nu? Educatia, oare, ar ajuta mai mult?
https://www.google.ro/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.pinterest.com%2Fpin%2F742179213565716348%2F&psig=AOvVaw0Jhz6H4h6X-mtGq_jFnPbn&ust=1576255847366000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCIDfmOLIsOYCFQAAAAAdAAAAABAa
Asta e o caricatură de Mihai Stănescu pe care am ales-o la întâmplare. Ăsta e umor inteligent. Ăla cu sfânta treime e umor de autobază. Revoltătoare caricatura francezilor! E jalnic să bagi o temă cu sex când n-ai nicio idee bună. Mă știi că nu-s prea ortodoxă, și tot m-a revoltat imaginea Dincolo de paralela Ménage à trois – Sfânta Treime, care n-are niciun pic de vlagă, mai e și conotația relației incestuoase… în fine, o mizerie.
Sau cea cu pastele italiene, din comentarii. E cutremur, oamenii mor, în orașul respectiv există un restaurant cunoscut, iar voi publicați o caricatură cu oameni făcuți piftie, respectiv paste italiene? Ok, înțeleg conexiunea, italienii au ca specific pastele, cutremurul a fost în Italia, a fost puternic afectat un restaurant sau o pizzerie cunoscută, mai multe restaurante din lume au făcut un fel de chetă, da, puteți face o conexiune, bravo, dar nu orice conexiune e generatoare de umor. Faceți mișto pe seama victimelor cutremurului, sau cum? Care-i poanta?
Satira ar trebui să ironizeze într-un mod fin niște defecte ale societății sau ale unor grupuri de oameni etc. Ce ironizezi cu umorul ăsta? Ce ironizezi cu Sfânta Treime, afirmația unor preoți cum că Dumnezeu este întreit sau trei în unul? Păi în cazul ăsta preoții respectivi sunt mult mai subtili ca tine, care ai luat afirmația lor ad-literam. Până și un elev de clasa a cincea ți-ar spune că unele afirmații au un sens figurat. Ce ironizezi făcând mișto de victimele unui cutremur, faptul că n-au știut să se protejeze? Răspunsul revistei la revolta italienilor a fost o altă caricatură, în care se scria că mafia le-a construit casele, nu Charlie Hebdo. Deci cum?!?
Încă ceva: majoritatea clor care și-au pus poze atunci cu Je suis Charlie ar sări imediat la cel care ar îndrăzni să publice o caricatură în care să facă mișto de victimele de la Charlie Hebdo. Uitând că în felul ăsta nu fac decât să arate că sunt ipocriți, declarând că luptă pentru libertatea de expresie a celor de la revistă dar fiind gata să sară la gâtul celui care, uzând de propria libertate de expresie, îi ia la mișto pe redactorii revistei. Cu ce se deosebesc în esență respectivii #JeSuisCharlie de teroriștii care au lansat acel atac?
” Cu ce se deosebesc în esență respectivii #JeSuisCharlie de teroriștii care au lansat acel atac? ” Iti spun eu cu ce se deosebesc : astia de la #JeSuisCharlie scriu niste texte si fac doar garagatza { de mai bun sau de mai prost gust ramane de discutat } in vreme ce ailalti , fac mortaciuni !!! Credeam c-au apus de mult vremurile cand , tov. A.V. Lunaciarski decreta faptul ca : ” Cuvintele sunt arme si de aceea nu putem lasa aceste arme in mainile oricui deoarece , acestea CUVINTELE , s-au dovedit mai periculoase decat toate armele lumii . ” Marturisesc : M-AM INSELAT . N-AU APUS IAR RIPOSTA “CIZMARILOR ” DIN PENINSULA , PLUS REPLICA MANCATORILOR DE MELCI DOVEDESTE ASTA DIN PLIN . TOTUSI … NU SE LASA CU MORTACIUNI , IAR ASTA IMI PARE MIE CEL MAI IMPORTANT LUCRU ! Am vazut cu ocazia celor petrecute la Charlie Hebdo { vorba dumitale : Vezi dacă n-am trăit în Franța? Habar n-am cum e umorul lor.} o proba din “cultura ” araba … vai mama ei de cultura ! Aia de la Charlie Hebdo au folosit garagatza fara sa realizeze faptul ca acele cuvinte , acele caricaturi pot leza sentimentele cuiva iar acelui “cuiva ” , nu i-a fost prea greu sa pedepseasca CUVANTUL SCRIS cu…rafale de mitraliera . Asa si-o educa Coranul ” dreptcredinciosii ” ? In ceea ce ma priveste , fara sa fiu un mare credincios , daca i-ar da cuiva prin minte sa-l infatisheze pe Inalt Prea Fericitului Daniel calare pe spinarea Primarului General al Capitalei , Gabriela Vranceanu … Pandele , asi rade pur si simplu caci , si madamme Firea-Pandele calareste majoritatea bucurestenilor { si p’aia de-au votat-o si p’ailalti } , si-o calareste ca marinarii la tractir adica , le-o trage si sus si jos .
Mie imi plac. Evident ca nu tot, dar n-as putea zice ca nu-mi plac unii la care am ras des. Uneori n-au inspiratie, alteori nu prind eu ideea si uneori nu le iese, dar si cand o nimeresc sunt misto. Si da, e umor frantuzesc, umor care-i cinic. In plus asta e si scopul lor sa faca misto de chestii tabu, sa le demistifice. Caricaturile lor aduc cu benzile desenate frantuzesti si asta le face apreciate. Si da, ii mai si plezneste karma peste bot, dar mi se pare cinstit :).
Altfel spectrul umorului variaza de la om la om, zic ca e probabil majoritar in gene si restul ramas e probabil educat. La mine in familie umorul cinic e ala apreciat. Caricatura cu italienii chiar m-a amuzat si dap n-o fi frumos, dar tot am ras (bine, cum ziceam au stil de banda desenata si eu rezonez la astea ca am crescut cu ele, cele frantuzesti, am jumate de bibilioteca). Mai zic ca umorul are o componenta imensa culturala (in sesnsul de cultura sociala, nu generala). Asta e in spiritul francez. Nu romanesc. Eu nu m-as grabi sa judec asa vehement umorul unei culturi pe care n-o inteleg.
Umorul cinic, sau umorul negru e bun atunci când nu face referire la un eveniment identificabil, dramatic, recent. Până la urmă faza cu pastele e neinspirată fiindcă asocierea italieni – paste e banală.
Uite, totuși, un exemplu de umor negru bun, bancul a apărut la câteva zile după cutremurul din 1977 care a făcut chisăliță oameni și clădiri în centrul Bucureștiului:
Ceaușescu, mare iubitor de șeptic, joacă o partidă cu Dumnezeu. La o mână foarte valoroasă D. taie cu șeptar, C. la fel, D. mai aruncă un șeptar, C. îl scoate pe ultimul și Dumnezeu, ofticat, taie cu 7,4.
Pentru Renata:
Hehehehe, nu-l stiam :D. Ia sa-l zic doamnei.
N-am zis ca e bun umorul lor, doar ca nah si glumele proaste te mai fac sa razi. Uneori e chiar treaba cu cliseul (asocierile asta cliseistice de le fac dansii) care declanseaza gluma. Suntem cu totii de acord ca umorul lor nu-i vreun umor fin de cele mai multe ori (nici nu cred ca incearca). Asta nu inseamna ca nu te buseste rasul din cand in cand ca la gluma aia cand a castigat jucatoarea voastra de tenis (care nu era tocmai fin) la care am ras cu spasme desi e gluma tampita. Mai e insa si treaba cu gluma spontana, ca asa se mai intampla si sa razi la vreun film si cand si-o ia protagonistul principal cu tigaia in cap, desi ultima data cand ai ras de asa ceva era cand aveai 3 ani (in afara cazului cand ai fi neamt ca atunci razi de oricate ori vezi asta, ca sa fiu si eu nesimtit). Ce incerc sa zic aici, dar azi nu-s prieten cu romana, e ca nefiind o chestie doar rationala nu poti controla ce te amuza. Acum nici unii nu avem doar un tip de umor ci un interval. La unii mai mic, la altii mai mare. Nu cred ca putem gasi o definitie general valabila pentru ce e amuzant si ce nu, ca e prea subiectiv. Nici pentru legatura dintre educatie si umor. Aia variaza doar largimea intervalului si preferinta. Cred ca cuvantul e “cizeleaza”. Altfel sunt de acord, umorul fin e mult mai bun decat cel brut si iti amintesti gluma/momentul mai mult timp. Aia de care vorbim nu-s preferatii mei, evident. Dar mi se intampla des sa rad spontan cand le vad caricaturile. Si nu ma supara nici cand nu ma amuza.
Mare vorbă ai zis, Vladimire – nu poți controla ce te amuză. Râsul e mai spontan ca strănutul. Firește, pe amândouă le poți stăpâni, dar ce mai contează, declicul s-a produs în cap.
Există un fir sau un labirint intim de gânduri și asocieri de idei care te face să simți că ceva îți place sau te înveselește. E foarte personalizat.
În altă ordine de idei, contează 70% cum ți se spune gluma. Există oameni fermecători, oratori desăvârșiți, incapabili să-ți spună un banc. Adică reușesc să strice cumva și cea mai bună poantă.
@Vladimir
Foatre bune argumentele tale! As mai adauga si ca dispozitia pe care o ai atunci cand auzi/vezi o gluma conteaza foarte mult.
@Liviu, ai dreptate. Educația ar fi totul, de fapt. În toate. Pare că și francezii sînt deficitari.
@Aldus, și tu ai dreptate… Am făcut exact gafa aia cînd faci un ex-ministru “vacă”, fără ca vaca în sine să aibă vreun rol în poveste, ba pentru unii mai e și sfîntă. M-am grăbit, ca de obicei 🙂
@Marian
Madam Firea nu-i o figură religioasă.
@Vladimir
Sexualitatea poate fi un subiect tabu. N-aș avea nimic împotriva unor glume bune pe tema ei. Religia nu-i un subiect tabu, la fel cum nici moartea.
@renata
Mi-a plăcut bancul cu jocul de cărți. Dar de ce bancul ăsta funcționează, în timp ce gluma cu pastele italiene nu? Cred eu, pentru că mută contextul pe altceva sau îl extinde. Nu mai este un simplu banc despre victimele cutremurului, ci se folosește de ele pentru a ilustra faptul că tronful din mâna lui Dumnezeu capătă valențe fantastice și produce efecte în lumea înconjurătoare. E deja un banc metafizic, am putea spune, a depășit demult sfera glumelor de tipul hai să râdem de victimele unei calamități spunând că s-au transformat în mâncarea lor tradițională pentru că acum sunt făcute terci.
@Vladimir
Am o idee de glumă foarte bună, sediul Charlie Hebdo în flăcări, resturi de cartușe peste tot, o mulțime de oameni la pământ, iar deasupra un titlu de revistă: „Umorul nostru”, pe care însă cineva l-a scris greșit, punând un O în loc de primul U. Caricatura ilustrează un mic typo de redacție.
@renata
Nici nu cred că trebuie să controlezi ce te amuză. Ține de gusturile personale. Ideea e că gusturile spun câte ceva despre tine. De exemplu, n-ar trebui să faci eforturi de a asculta un anumit gen de muzică, dar dacă permanent asculți manele, asta spune ceva despre tine, la fel cum dacă îți place muzica clasică, asta iarăși spune ceva (altceva) despre tine. Cam așa văd eu lucrurile.
Iar caricaturile ăstea nu spun mare lucru despre redactorii revistei Charlie Hebdo.
@Issabela
Iar acum, când ai spus „Aldus, ai și tu dreptate”, ai comis un pleonasm. 😀
🙁 mi-au plăcut răspunsurile pentru Renata și Vladimir, pot să mi le însușesc…?
Da.
Pentru Aldus: Pai daca ai reusi sa o desenezi bine si as vedea-o la momentul potrivit probabil as rade. De ce crezi ca umorul negru s-ar aplica unilateral sau ca lucratorii de acolo n-ar avea autoironie? 😀
Legat de treaba cu tabu-ul. N-or fi pentru tine, pentru altii sunt. Pentru aia de la CH probabil nimic nu e. Mie imi place diversitatea asta. La fel cum apreciez diversitatea de umor chiar daca la unele forme nu reactionez. Ma bucur ca unii ca ei pot exista si e una dintre chestiile care imi plac enorm la Franta. In momentul cand genul asta de chestii sunt cenzurate, atunci e momentul sa ne ingrijoram. Si avand in vedere directia nefututelor dirigi europene si papagalilor lor contraparti, zic ca ne asteapta. Eu inca ma mandresc ca am evitat spornic sa locuiesc intr-o tara UE (am star un pic in Romania cu nevasta-mea, dar nu era UE atunci si ca plod cand mergeam la bunica-miu, dar aia nu se pune ca nu era optional). Pe scurt ma ingrijoreaza mai tare ingradirea libertatilor decat umorul prost.
Corectitudinea politică pe care o aduci în discuție e un cu totul alt subiect. Nu am propus cenzurarea revistei Charlie Hebdo. M-am pronunțat cu privire la calitatea pseudo-umorului pe care-l publică, atât. Cum să-ți zic, și eu mă pot apuca să strig pe stradă că X e prost, Y e idiot etc. Merit să fiu omorât pentru că X sau Y se supără că nu le menajez sensibilitățile? Nu merit. Dar nu despre asta s-a discutat mai sus. Mai sus ne-am dat cu părerea dacă ce fac eu pe stradă constituie umor.
@Aldus
@renata
Cred ca bancul cu D-zeu merge si pentru ca depersonalizeaza putin situatia. Sau, ca o completare la ce zice Aldus, trimite poanta intr-o sfera pe care nu o poti cuprinde (D-zeu), deci nici nu prea ai cum sa o critici/evaluezi (cine-si permite sa-l critice/evalueze pe D-zeu?). In cazul italienilor, comparatie este directa, ca si cum italienii si-ar face paste chiar si dintr-un cutremur (felul cum inteleg eu caricatura). De unde poate si ofensa mult mai mare, sau cel putin gradul de ofensare mult mai ridicat.
@Isabela
Si educatia, la randul ei, are nevoie tot spectrul de valori ca sa se perfectioneze, nu? Prin astfel de (contra?) exemple, putem sa discernem ce am vrea sa le transmitem generatiilor viitoare, nu? Parerea mea 🙂
@Liviu
Bancul românesc mută accentul de pe drama acută (cutremurul) pe drama cronică a românilor: Ceaușescu. În sensul că însuși Dumnezeu se luptă cu el să-i vină de hac. Și reușește! Victimele seismului aproape că devin victime colaterale.
Să nu uităm că în vremea aia, când clănțăneam din dinți cu paltonul transformat în pled, la teatru, românii aveau un simț al umorului foarte ascuțit. Prindeau și vânau orice conotație politică din textul pieselor, care era anume rostit, ca să capete alte înțelesuri. Era cumva un complot victorios al actorului și spectatorului împotriva cenzurii. Nu știu dacă foamea îți rafinează simțurile (inclusiv pe cel al umorului), dar frigul și întunericul sigur o fac.
Apropo de drame: alt banc bun din vremea aia suna așa:
Profesorul îl întreabă pe Bulă dacă știe sensul cuvintelor „catastrofă” și „dramă”.
Bulă zice că da și i se cere dea exemplu de propoziții care le conțin.
– Să presupunem, zice Bulă, că în timpul celui de-al unsprezecelea congres al PCR, cu tot Comitetul Central în prezidiu, cu sala plină ochi de activiști, tocmai când tovarășul Ceaușescu își începe discursul, se prăbușește tavanul sălii; asta ar fi o „catastrofă”.
– Bun, zice profesorul. Și „dramă”?
– Drama e că nu cade!
@Liviu
Cred că vorbim prea mult despre ce nu merită 🙂 (nu că nu mi-ar face plăcere, nici gînd!).
Dar, de ex, am citit pe-aici pînă și definiții ale umorului și simțului umorului.
Ok toate, dar, cum în toate-i o măsură…
Adică și-n umor, și-n sex, și-n religie, și-n tabu-uri, în tot. Or acești Hebdo, după mine, tocmai asta fac, o depășesc, nu în toate pur și simplu, ci în toate combinate. Implicit adepții lor.
Cu educația… discernem pe cont propriu. Organizat sau la nivel național – imposibil, se pare 🙁
Aldus ” Madam Firea nu-i o figură religioasă. ” Figura religioasa , poate ca n-o fi insa , altfel stimate Aldus , chiar nu ma-ndoiesc ca-si doreste sa intre in randul sfintilor inca vi alaturi de Sanctitatea Sa Papa de la Roma sau macar alaturi de Inalt Prea Fericitul Daniel . Nu stiu cum este vazuta “figura ” doamnei Firea -Pandele la Cluj { de unde am inteles ca esti dumneata } insa , aici la Bucuresti , toti “miticii ” sant scarbiti pur si simplu de bigotismul acestei FOARTE RELIGIOASE doamne , iar banii alocati de domnia sa pentru acea constructie numita Catedrala Mantuirii Neamului , plus faptul ca , mai zilele trecute se plangea { pe bune , chiar se vedea regretul ei sincer pentru asta } de faptul ca… PGMB nu mai are de unde sa dea bani pentru biserici { de parca ar da din averea ei si-a lui barbat-su } demonstreaza asta din plin . Asta , in conditiile in care sub mandatul ei la PGMB , nici macar reparatii la spitalele arondate PGMB n-au fost executate vreodata iar de constructia unor alte spitale noi , moderne si dotate “ca afara ” nici nu poate fi vorba desii in campanie…a promis asta . Iar aceasta ” figura religioasa ” spera , sa-i mai ajute Dumnezeu odata si sa ia si-al doilea mandat . Sper ca oamenii s-au prins deja de faptul ca mananca ZEVEL iar zevel … ze zevel cum ar spune israelitii si daca nici astia nu-s figuri religioase… Chiar mi-ar place sa vad o caricatura in genul celei despre care vorbeam ceva mai sus produsa de aia de la Charlie Hebdo nu neaaparat de Mihai Stanescu odihneasca-se in pace .
@renata
Bancul asta il stiu 🙂 Mai circula si o poanta, cred, tot in perioada aia (cel putin asa zic ai mei). Ceva de genul:
“How zgudu you do?”
“Tencuim very much!”
Nu am prins perioada aceea (comunism ma refer) decat prea putin ca sa fie relevant. Cert este ca umorul si satira erau destul de raspandite, si tocmai faptul ca orice critica la adresa sistemului era aspru pedepsita, iti trebuia ceva ingeniozitate ca sa faci o gluma care sa para “inofensiva”. Si chiar si asa, atacai un sistem (ceva abstract), cum spui si tu, nu o traditie, sau vreo cutuma. Nu stiu cum s-ar fi reactionat daca se facea misto despre oamenii stand la cozi, sau ca erau doar doua ore de televiziune, sau orice alt lucru care impacta direct cetateanul de rand. Cred ca oricum e alta discutie aici 🙂
@Isabela
De dragul discutiei (daca vrei), de ce trebuie sa fie o masura? Sau altfel spus, de ce masura este, de cele mai multe ori cenzura (sau autocenzura)? Exista o vorba care zice ceva de genul: “Orice e permis in dragoste si razboi”, am putea extinde si la celelalte domenii, nu? Nu-ti place un anumit tip de umor, sex, religie, nu-l consumi… Te simti jignit de cei de la CH? Ok, poti sa iei atitudine si pe o cale ce nu implica violenta. De ce te simti dator sa-i “pedepsesti”? Stiu ca pare foarte usor pe hartie, dar ar fi chiar atat de greu sa si pui in practica? Nu de azi pe maine, dar in cateva generatii, de exemplu?
@Liviu, n-aș umbla eu la proverb :)))
Cît despre pedeapsă, nu mai țin minte exact discuțiile precedente, dar nu eu i-aș “pedepsi” cum au fost, eu doar mi-aș spune părerea că nu mi se pare umor ce fac ei, ci ceva de prost gust de cîte ori mi-ar veni ocazia.
Cum spuneam, n-am fost niciodată Charlie, dar nici nu mă bucur că-s căsăpiți. Evenimentul mi-a părut doar o “reglare de conturi” din afara karmei mele personale.
Sărbători vesele, vă doresc. Un an nou cu sănătate și niște șanse de mai bine.🙂🍀🌲🌳🌺💐🐞
Șanse sunt în aproape orice moment, numai să le fructifici. Sărbători fericite și ție!
“Oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. Ei batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
Nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru eternitate.
Nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.”
http://www.msn.com/fr-fr/divertissement/celebrites/jack-burns-les-circonstances-de-la-mort-du-com%c3%a9dien-de-14-ans-r%c3%a9v%c3%a9l%c3%a9es/ar-BBYqh9M?li=AAaCKnE&ocid=AARDHP
Când faci glume despre credință cuiva o faci ca sa provoci o reactie si constient ca ea o sa vina! Saracii de ei fie au crezut media care spune ca ” islamul e religia pacii” fie nu au avut habar de ce fac! Acum au!
Nu cred că media promovează ideea că islamul e religia păcii. Dimpotrivă. Cred că în esență islamul este o religie a păcii, la fel cum sunt toate religiile, dar că există și o mulțime de fanatici islamiști, care evident că interpretează greșit Coranul. Am impresia că media ni-i scoate în față mai mult pe aceștia din urmă decât pe credincioșii pașnici, care n-ar face rating și n-ar ține populația într-o permanentă stare de tensiune. Tensiunea este bună, să vezi ce li se măresc bugetele serviciilor de securitate după câte un atac terorist!
Opinia mea este că cei de la Charlie Hebdo au fost pur și simplu proști, nesimțiți și aroganți, bravând aiurea.