I-am ascultat pe Cioloș, Băsescu și Ponta

Acum circa o lună a avut loc o emisiune electorală la Europa FM, în care au participat Dacian Cioloș, Traian Băsescu și Victor Ponta (au fost invitați mai mulți, dar numai ei s-au prezentat). Un fel de confruntare înainte de vot, doar că a fost mai mult o dezbatere decât o confruntare, niciunul dintre cei trei neavând motiv să sară la gâtul altuia. Eu am văzut emisiunea doar zilele trecute, adică la mare distanță de vot. Ceea ce nu-i o problemă, că oricum n-am votat.

Strict pe baza prestației din această emisiune, eu i-aș caracteriza pe cei trei în felul următor:

Dacian Cioloș, indiferent de câte lucruri cunoaște și de cât de în temă s-ar afla pe orice subiect, nu e potrivit unui post de președinte, premier sau ministru, pentru că nu are stofă de lider. Dacian Cioloș este modelul funcționarului public, respectiv al executantului. De aici rezultă o consecință destul de neplăcută pentru votanții USR: un guvern de tehnocrați nu poate fi eficient, indiferent de capacitatea tehnică a membrilor lui, din simplul motiv că are nevoie de o direcție clară. Un guvern trebuie să fie în primul rând seminal și abia apoi priceput – iar necesarul de pricepere poate fi externalizat spre consilieri, experți subordonați etc.

Traian Băsescu este cel mai puternic dintre cei trei. Este, de asemenea, foarte bine informat, atât pe teme de politică internă cât și de politică externă, rod al activității pe care a desfășurat-o la cârma țării. Are capacitatea de a structura obiectivele piramidal, identificându-le și țintindu-le pe cele cu prioritate mai mare. Din păcate, deși îmi place analistul politic de azi Trăian Băsescu, pe perioada cât a fost președinte n-a făcut mai nimic din ce aș fi sperat să facă, sau unde a făcut, a stricat. Cum s-ar spune în popor, brânză bună în burduf de câine.

Victor Ponta este modelul secundului care aspiră continuu la locul întâi, fără a-l atinge vreodată. Are ambiție și îi merge bine gura, dar afluxul lui de cuvinte maschează uneori carențe semnificative. Altfel spus, este cel mai puțin documentat dintre cei trei, mergând pe principiul că merge și așa. Uneori e dispus să prezinte distorsionat lucrurile, dacă crede că asta îi va aduce mai multe voturi. (I-a adus un surprinzător 7%.) Încearcă de asemenea să fie cât mai popular.

Uitându-mă în urmă, concluziile mele cam cadrează cu ceea ce am putut deduce din activitatea lor politică de vârf. Așadar, sunt destul de mulțumit de modul cum am reușit să-i citesc în emisiune, dar, firește, aștept și alte opinii.

O mențiune specială aici pentru gazda și moderatoarea dezbaterii, Sanda Nicola, model de diplomație și inteligență într-o lume în care moderatorii TV sunt, parcă, bătuți cu leuca în cap. Mă mai uit la câte o emisiune cu un politician de marcă și-mi vine să-l bat eu pe moderator sau să-i pun un căluș în gură, deoarece fie își întrerupe invitatul când sunt lucrurile mai interesante, fie îi pune întrebări cât se poate de stupide. E jale prin platourile TV, oameni buni!

Cred că cei trei ilustrează destul de bine situația generală a scenei politice românești: o scenă în care cel care poate nu face iar cel care face nu știe sau nu poate și face prost, folosită de fiecare grup pentru propriile lui ambiții și interese, în aplauzele sau înjurăturile spectatorilor din tribune, care suntem noi. Din păcate, drama este că singurii perdanți ai acestui joc sunt spectatorii.