Despre nunți și boli

Cetin se întreabă de ce nunțile românești sunt afaceri, de ce se fac calcule mercantile: cine vine la mine, la cine mă duc eu, cât am dat acolo, cât trebuie să-mi dea el, cum să fac să ies pe plus? Cu subtextul că-i ceva urât, că lucrurile ar trebui să fie mai simple și mai naturale și să inviți doar prietenii apropiați.

Răspunsul la întrebare e simplu: pentru că astfel tinerii însurăței vor pleca în noua lor viață cu niște bani de buzunar. Din care să-și poată lua o mobilă sau să-și poată plăti o lună de miere într-un loc mai acătării. În condițiile în care românii nu stau chiar pe primul loc la capitolul nivel de trai, obiceiul e bine-venit. E ca atunci când se face clacă la țară: are Ion de-și strâns fânul, îi vin 5 consăteni și-l ajută. Chestie care îi permite să-și termine treaba în câteva ore, mult mai rapid decât de unul singur. Dar atunci când are altcineva o muncă mai serioasă, se duce și Ion în ajutor la respectivul. Quid pro quo. A întreba de ce se dau bani în plic și se fac calcule la nuntă echivalează cu a întreba de ce tinerii miri și-au luat un împrumut de la bancă cu ocazia căsătoriei. Că doar căsătoria e ceva eterat și sacru, n-ar trebui să te gândești la chestii lumești – legate de bancă, de împrumuturi – tocmai cu ocazia asta. Păi da, dar cei doi au nevoie și de bani ca să trăiască în lumea asta, nu pot respira doar iubire.

Vax Albina ne întreabă dacă știam de o piesă cu titlul Never Google Your Simptoms. Nu știam și mărturisesc că-i inedită. Pe de altă parte, nu cred că poți face muzică patriotică sau militantă, indiferent pentru ce vrei să militezi (politică, cauze umanitare, trezirea dintr-o stare de prostie etc), fără să-ți iasă un kitsch. Ok, poate fi un kitsch vesel, un kitsch haios, un kitsch original și inedit, dar tot kitsch rămâne. Muzica cu mesaj (nefigurat), care deci nu-i scrisă pentru muzică în sine, este, exact ca advertorialul (textul scris în scopuri comerciale) sau spotul publicitar (filmul făcut pentru a promova un produs), un manifest deghizat. Altfel spus, nu este și nu poate fi artă. Dar probabil că o astfel de piesă ar merge pusă la nunțile noastre tradiționale, alături de alta cu titlul: scoate banul, nașule! 🙂

2 Replies to “Despre nunți și boli”

  1. Alduse , Cetin asta , ti-a spus si ca , peste tot in lume exista obiceiul de-a ” da ceva ” , de-a da un mic cadou pentru ca , tinerii insuratzei sa pasheasca cu dreptul in noua lor calitate ? De unde si pana unde chestia asta cu ” nuntzile romanesti ” ? Crezi , dumneata sau Cetin , ca nunta lui Donald Trump cu Ivonka a fost altfel , fiti seriosi ?! Calcule mercantile… coboara cu picioarele pe pamant omule , nu-i vorba neaaparat despre mercantilism ci si de dorintza de-a avea cat mai multi oameni care sa-i sprijine in viatza nu doar material ci si…. altfel . O familie nu traieste singura ” in pestera de stanca p’un munte paduratic ” precum Dan ci , traieste in mijlocul comunitatii . ” cei doi au nevoie și de bani ca să trăiască în lumea asta, nu pot respira doar iubire. ” Chestia asta ar trebuii scrisa cu litere de aur pe oricare certificat de casatorie emis peste tot in lume . Ti-a trecut supararea de la precedenta postare ?

  2. Cetin a zis că nu-i plac obiceiurile ăstea (de a da bani, de a da cadouri la nuntă, de a face calcule câți bani îți ies) și s-a întrebat de ce există. Eu mai sus am explicat că există pentru că banii strânși le rămân mirilor și astfel nunta devine o formă de „împrumut popular” pe care îl dai mirilor când te duci la nunta lor, ca să-i ajuți în noul lor drum prin viață, și îl primești înapoi când te căsătorești tu sau unul dintre copiii tăi. E o lege nescrisă a împrumutului.

    N-am fost supărat la postarea precedentă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *