De ce nu fac eu politică

Desigur, din când în când mai fac mișto de cei care o consideră pe Kovesi un fel de Corrado Cattani al României, precum și de cei care ies la mitinguri cu miile, încolonați frumos pe Facebook. Și io eram acum vreo 10 ani fix ca ei, cu sus Băsescu, jos PSD, după gratii cu corupții! Că veni vorba, e foarte interesant cum la găleata cu făină și ulei pică țăranii și pensionarii, în timp ce la ideile de pe rețelele sociale pică tinerii frumoși și liberi.1De unde rezultă că inteligența, cel puțin așa cum e definită de societatea actuală, nu te face imun la manipulare. Ca o altă paranteză, puteți să-l înjurați cât vreți pe Mircea Badea, pentru că, în pofida egoului disproporționat de care dispune și a limbajului spurcat de care uzează atunci când nu se află în fața camerelor de luat vederea, per ansamblu are dreptate cu ce spune. Revenind, mai fac câteodată mișto de cei care îi privesc pe useriști ca pe un fel de salvare națională. Dar dincolo de asta, nu fac politică, nu la modul real și serios. Iar motivul din care nu fac politică este că nu știu.

viitorul președinte

Nu știu, spre exemplu, care ramuri în ce servicii există. Nu știu care pe cine susține și de ce. Nu știu cine cu cine face blat. Nu știu de ce Dragnea, care a vociferat sus și tare împotriva statului paralel, a pus doi prim-miniștri formați pe băncile securității, sau mă rog, așa se zicea, înainte să o instaleze pe Dăncilă. Nu știu dacă Ponta este într-adevăr, așa cum l-a acuzat public Băsescu, ofițer sub acoperire. Nu știu de ce Băsescu, care l-a acuzat public pe Ponta c-ar fi ofițer sub acoperire, l-a luat sub aripa lui pe Robert Turcescu, care în propria lui emisiune a pișat ochii la televizor, recunoscând că-i ofițer acoperit, în grad de colonel. Pana mea, nu știu nici măcar ce jurnalist pe statul de plată al cărui serviciu figurează.

Mirel Curea despre Liviu Avram

Dar un lucru știu sigur, și anume că cei care cred că jocurile politice se fac la televizor și că președinții de la ora actuală sunt deasupra serviciilor sunt naivi.

7 Replies to “De ce nu fac eu politică”

  1. “A face politică”, dacă nu mă înșel, înseamnă să te contrazici la nesfârșit, și poate emoțional pe baza unor date fictive sau presupuse. De dragul simpatiilor sau a discuției polemice.
    Dar fă-te politician. Din interior poate ai o imagine mai clară și poți cândva să schimbi una alta.

  2. De obicei aia înseamnă, într-adevăr. 🙂 Devii un fel de suporter al echipei sportive partidului tău favorit.

    N-am nicio tangență cu viața politică. Strict ca exercițiu de imaginație, cred că m-aș plictisi teribil în postura de politician. Nu-i vezi și pe ăștia că dorm în Parlament? 🙂 Și cred că mediul de acolo este de un gregarism exacerbat. Ar fi interesant doar în măsura în care ți-ar dezvolta spiritul competitiv, și cred că ăsta e principalul atribut (nu neapărat defect) al celor care se bagă în politică: ambiția. Iar de schimbat, nu poți schimba tu, o rotiță, întregul ansamblu din care faci parte. Mult mai probabil o să te adaptezi la el, adică o să te schimbe el pe tine.

  3. Lasă tu, ăia dorm în sală de obosiți cât or lucrat până atunci. Nu-i fi tu singurul care vrea să schimbe ceva. Sunt garantat mai mulți dar nu se văd căci sunt puțini. 😄

  4. Da’ auzi, cu ce-i ajută pe oameni că au lideri bine intenționați și pricepuți, dacă ei rămân adormiți?

  5. Să știi că in România sunt multe persoane care sunt treze sau pe cale să se trezească. Personal cunosc 6 , 7, poate chiar 8.

  6. Păi de abia-i ora 22, iar eu mă culc mult mai târziu. 🙂

Leave a Reply