În primii ani de școală, după o vacanță de vară, învățătoarea ne-a cerut să scriem o compunere cu titlul „Cel mai bun prieten”. Sau se prea poate să fi fost o temă de vacanță, nu mai rețin. Pe cel mai bun prieten al meu îl chema Gigi. Și se face că luase premiul întâi, așa că am menționat lucrul acesta în compunere. Chit că nu mai știu cum de am aflat de performanțele lui școlare, probabil maică-sa îl lăuda, că noi, evident, nu vorbeam de școală și nici colegi nu eram. Eram copii. Ne jucam.
Întors pe băncile școlii, după ce mi-am citit compunerea, învățătoarea m-a felicitat pentru că știu să-mi aleg prietenii! Carevasăzică, în mintea ei eu îl alesesem pe Gigi drept cel mai bun prieten pentru că avea rezultate școlare bune. Eu luasem, apropo, premiul doi. Era pe vremea când clasele aveau aproape 40 de elevi, dintre care vreo 10 luau premiul întâi, vreo 10 premiul doi, vreo încă 10 premiul trei iar restul mențiune, gen. Iar eu n-am avut părinți cu relații, ca să beneficiez de atenție sporită la ore și să iau premiul întâi. Dar cel puțin am știut să-mi aleg prietenii.
Când mi-a zis învățătoarea chestia aia, am simțit că ceva e foarte greșit în raționamentul ei. Dar nu i-am zis nimic. Mulți ani mai târziu, adică în prezent, aflu că există oameni, tineri de mare angajament, unii dintre ei chiar având joburi bune, prin țări mai dezvoltate, care își aleg persoanele cu care să-și omoare timpul pe bază de interese. Pe principiul că-i bine să ai un cerc cât mai larg de prieteni și să nu refuzi pe nimeni când te cheamă undeva, că nu se știe niciodată când s-ar putea să primești o recomandare pentru un post mai bun de unde nici nu te aștepți.
Și uite așa ne trăim viețile pe bază de calcule meschine. Pentru că, prin definiție, orice calcul este mercantil și meschin, sec și lipsit de suflet. Nu știu voi, dar eu m-aș îngrozi să aflu că niște persoane din anturajul meu mă numesc prieten pentru că în mintea lor le pot netezi calea spre succes. Și mă gândesc, în lumina celor de mai sus, că majoritatea miliardarilor sunt, după toate probabilitățile și în mod paradoxal, adică în pofida anturajului bogat, cei mai singuri oameni de pe Pământ.
https://vimeo.com/354293656
Nu-mi pierd timpul comentînd dreptatea ta.
Dar cred că ești prea idealist, pari chiar mai idealist decît mine imaginîndu-ți că miliardarii simt singurătatea aia descrisă de tine, chiar dacă o trăiesc. Poate pe alocuri sau în filme. Eu cred că, dacă chiar ar conștientiza-o, ar fi altfel lumea.
Nefiind prietenoasa, mai degrabă asocială, nici nu am prieteni în sensul adevărat. Am cunoștințe cu care ne înțelegem și ne mai vizităm și pt că suntem toți “coate goale” nu se pune problema de interes.
@Issabela Cotelin
Da’ eu n-am zis c-o simt, ci că sunt singuri. E foarte posibil ca ei să nu se simtă deloc singuri, tocmai datorită faptului că au mereu amici prin preajmă. Dar câți dintre acei amici le sunt prieteni cu adevărat? Dacă niciunul, atunci ei vor fi cât se poate de singuri, indiferent că realizează sau nu lucrul ăsta. Iar singurătatea își va pune amprenta pe calitatea vieții lor. Fără pretenie, viața e pustie. 🙂
@smaranda
A, păi și atunci de ce vă vizitați, ca să vă plictisiți împreună? 🙂 Vezi, asta-i o formă de prietenie! 🙂
Aldus, păi dacă ei nu simt nimic, explică-mi te rog rostul gîndului nostru despre faptul că ei nu simt nimic. Nu reușesc să ies din non-sensul ăsta 🙂
Și să știi că renunț la faza cu comentariile prin mail, e o variantă prea… neprietenoasă pentru mine, sperînd, altruist, că nu te deranjează prea tare :))
N-am zis că nu simt nimic. Am zis că s-ar putea să nu-și dea seama că sunt singuri, amăgiți de numărul mare de așa-ziși prieteni pe care-i au. Dar care de fapt nu le sunt prieteni adevărați. Asta ar însemna că un om obișnuit, care are prieteni de suflet, poate avea o viață mai bogată și mai împlinită decât a lor. Ei n-au prieteni, ei sunt populari. Și poate tocmai de aceea, nu își dau seama că n-au prieteni, nu au un instrument cu care să măsoare prietenia, pentru că n-au avut-o niciodată. Au fost populari de mici, dacă de mici au fost bogați. Există un anumit gol în viața lor, de care poate nu sunt conștienți.
Întreabă o tipă care-i fotomodel și tocmai a câștigat un concurs de miss dacă se simte singură, o să-ți răspundă că ce, ești nebună? Cum să fie singură, are o mulțime de prieteni, e în centrul atenției, toată lumea o adoră! Dincolo însă de ambalajul ăsta strălucitor, chiar și ea va avea, în realitate, foarte puțini prieteni de suflet. Lucru de care poate să-și dea seama, dacă e inteligentă, sau nu, dacă e mediocră și cade în această capcană a ambalajului. Știi cum zic?
Nu zic că toți miliardarii se încadrează aici. Evident că mulți dintre ei vor avea și prieteni, că până la urmă asta-i o consecință a faptului că ești om, iar mulți dintre ei e posibil să fie oameni înainte de a fi bogați. Faptul că sunt bogați e posibil să nu le afecteze calitatea de a fi om. Dar mă gândeam că simplul fapt de a avea sume foarte mari de bani te predispune la un anumit anturaj, iar acest anturaj te poate face să cazi în capcana unei vieți superficiale sau cel puțin a unei vieți în care există un anumit gol, dar pe care tu nu-l conștientizezi. Faptul că n-ai prieteni.
Nici nu știam că comentezi prin mail, dar observ că replicile tale au reînceput să intre în spam. Zi-mi o parolă pe mail, să-ți fac un cont de abonat, poate așa se rezolvă.
Cred ca trebuie sa faci o delimitare intre prieteni, cunostiinte, amici, samd. Daca ar fi sa raspund strict la intrebare, nu cred ca as stii cum sa definesc exact procesul de “selectie”. Valori comune, intelegere, acceptare… componente umane, nu reale :)) Nu oricine are “stofa” sa devina un prieten, dar, in acelasi timp, si tu, ca si individ iti vei alege acele persoane care sunt “dupa chipul si asemanarea ta”. Nenea Peterson (aka Jordan), are in cartea sa un capitol interesant numit (citez cu aproximatie): “Inconjoara-te de oamenii care vor ce-i mai bun de la tine”, capitol care m-a pus putin pe ganduri. Si mi-am dat seama ca, fara sa-mi dau seama de asta, eu facusem deja asta – in ambele sensuri – adica sunt inconjurat de persoane care vor ce-i mai bun de la mine, si si eu vreau in egala masura ce e mai bun in ei.
Din comentariile de la postare (ca si din ultimul paragraf din artilcol) mai apare un subiect de discutie, si anume cat de …. autentice sunt prieteniile pe care le dezvolti. Iar raspunsul este, cred foarte simplu aici: atata vreme cat ceea ce te-a legat este (inca) valid. Daca esti prieten pe interes – vei ramane prieten cata vreme interesul este valabil. Daca esti prieten pe context (job, activitate comuna temporara etc), vei ramane prieten cata vreme contextul este activ. Daca schimbi job-ul si automat iti schimbi si lista de prieteni, cred ca ai o mica problemuta aici. Daca esti prieten pentru ca ganditi la fel, ca aveti viziuni asemanatoare despre viata, ca va place sa dezbateti idei, atunci deja vorbim de un alt nivel de implicare, poate chiar si de maturitate. Am persoane cu care ma vad de 2-3 ori pe an, dar de fiecare data este o placere sa le revad. Sau cand mai vorbim la telefon, stam cel putin o ora si …
As vrea sa cred despre mine ca nu mi-am ales prietenii dupa criterii superficiale… Si sunt sigur ca am facut-o, pentru ca fiecare dintre cei ce-i consider prieteni sunt gata “sa incaseze un glont pentru mine” (si eu pentru ei). Si nu ca sa obtina puncte de simpatie, sau sa fie “prieteni buni”, ci pentru ca vor sa faca asta pentru mine (si eu pentru ei).
Nu spun ca nu am avut si “relatii” pasagere de prietenie cu diverse persoane, de ambele sexe. Dar, cand sita a cernut, daca viata nu ne-a pus in vreo situatie in care “sa ne dam arama pe fata”, atunci testul timplului n-a dat gres. Unele persoane vin si pleaca, de unele prientenii (relatii) nu mai avem neovie, iar altele raman cu noi pentru totdeauna. “Until death do us part”….
Eu cred că prietenii se aleg intuitiv, pe bază de afinități comune, și nu calculat, pe bază de cine știe ce criterii logice sau mentale. La fel cum o fată îți place pentru că îți place și nu pentru că-i bună la matematică sau pentru că tatăl ei e miliardar. În ultimul caz nu putem vorbi de iubire.
Acuma, că există prieteni cu care nu te mai vezi din cauză că de exemplu ți-ai schimbat jobul, asta-i altceva. Nu înseamnă că respectivii prieteni nu-ți erau prieteni. Ci doar că viața v-a separat. Dar chiar și atunci când lucrai la firma respectivă, ai legat prietenii doar cu anumiți colegi, în timp ce pe alții poate că nu i-ai putut suferi. Ei, de ce te-ai împrietenit doar cu unii colegi de job și nu cu toți? Pentru că cu ei ai avut mai multe afinități.
Eu tocmai am descoperit că prietenia e cam ca iubirea, sintem prieteni atunci cînd nu știm de ce, sau, vorba ta, Aldus, afinitățile… elective. Dincolo de tot și toate.
În rest, sînt diverse relații pe termen limitat legate de o infinitate de contexte create de Doamna Viață.
Păi asta e ideea articolului. Partea cu miliardarii, de la sfârșit, e doar un corolar.
Evident că pe lângă prieteni ai cunoștințe, amici etc. Problema e când îi confunzi pe unii cu alții.
Păi dacă tu nu ți-i confunzi, nu e problema ta :))
Păi dacă aș scrie pe blog doar despre problemele mele, ar cam rămâne gol blogul. 😆
PS: Văd că acum îți merg comentariile. Nu știu ce-ai făcut, da’ ai făcut bine! 🙂
Lol, dar zen mai ești :))
P.S. am făcut exact ce nu-mi place, via mail totul. Dar astfel nu te mai văd în reader, nu mai văd restul de comentarii decît dacă umblu după ele și am senzația că apar și drept comentarii noi, în loc de replici.
Altruism momentan cauzat de o prietenie virtuală… :))))))
Păi beneficiul faptului că mă citești este în primul rând al tău. 😆
Auzi, dar ai încercat să intri pe blog așa cum se făcea în trecut, adică de pe un calculator? 🙂 Gen calculator pe bune, nu telefon? 😛
Adică să deschizi un browser în calculator și să scrii sus, în bara de adrese, opozitie.eu. Și te aduce aici. Și cred că poți comenta și-ți apar în dreapta și ultimele comentarii.
Prea v-ați învățat cu telefoane toți. 🙂
Păi merge și de pe telefon cu search pe chrome.
Dar de ce să ai tu singur regimul ăsta așa special, cu n click-uri în plus…? 🙂
Glumeam. Doar că am început vîrsta la care îmi plac din nou lucrurile simple și clare 🙂
Să știi că eu n-am făcut nicio setare specială ca să nu-ți meargă. Aș prefera să-ți meargă. Celorlalți comentatori le merge.
De ce totuși nu-ți merge la mine (și numai la mine)? Aproape toți posesorii de bloguri WordPress folosesc drept câine de pază un plugin numit Akismet. Mie nu-mi place, îl consider extrem de greoi, ineficient și prost făcut, așa că am instalat altul încă de când am pornit blogul. De util e util, îmi filtrează zeci de mesaje spam pe care nici nu le văd, intră direct la spam, nu în moderare, dar, aparent, te bagă și pe tine acolo când comentezi din reader. Cel puțin e bine că în cazul tău primesc o notificare și știu să te caut acolo.
Eventual pe viitor o să caut un alt plugin la fel de bun, dar mai prietenos cu comentariile venite din reader. Sau, ți-am zis, trimite-mi o parolă pe mail și îți fac un cont pe blog – poate așa merge.
Dar, apropo, bloguri de pe alte platforme (de exemplu Blogger/Blogspot) nu citești? Acolo cum comentezi, că presupun că nu poți din readerul wordpress.com?
Și eu folosesc un reader (altul), dar numai ca să văd când și unde apar articole noi. L-am setat să-mi afișeze doar titlul articolelor. Ca să citesc și să las comentarii, dau click pe titlu și intru pe blogul în cauză. Așa cum, de altfel, se face în mod normal. 🙂
Akismet ăla cred că e automat, i-am văzut numele și pe la mine, dar nu l-am băgat în seamă.
Ok, o să mă gîndesc la o parolă, nu bag mîna-n foc c-am înțeles ideea, dar nu mă deranjează.
Ce mi se pare aiurea e doar că, acum, cînd tu zici că merge, la tine, eu vorbesc cu tine doar de pe mail :))
Da’ intră pe blog, din Chrome, na. Sau, nu ai opțiune ca din reader să dai click și să ajungi direct pe pagina blogului meu?
Sau încearcă de pe un calculator. O să îți placă mai mult. 🙂
“Eu cred că prietenii se aleg intuitiv, pe bază de afinități comune,” – tot un calcul e, atata doar ca nu-l faci rational.
“La fel cum o fată îți place pentru că îți place” – s-ar putea sa te atraga prima data, si mai apoi sa-ti placa…
Indiferent ca ai stat sa te gandesti la pros and cons, sau “ai simtit” ceva, creierul tau a facut deja un calcul. Rezultatul a fost o concluzie logica in primul caz, respectiv un sentiment in cazul celalalt.
Mi-a placut articolul asta, nu pentru continutul lui, ci pentru ca m-a pus putin pe ganduri legat de subiect 🙂 Iar concluzia e clara pentru mine: iti alegi prietenii in functie de cat de in siguranta te simti in preajma lor. Unde pentru siguranta, fiecare are propria definitie.
PS: Astept cu mare interes casuta cu emoticoane (si cu formatare, ca tot uit tag-urile 😀 )
No bine, dar de obicei prin calcul se înțelege o activitate conștientă și rațională. În plus, în articol sunt date câteva exemple de așa-zisă prietenie bazată pe calcule (când ești mic îți alegi un prieten premiant, când ești mare îți alegi un prieten care îți poate netezi drumul spre o carieră de succes). Hai să discutăm în termenii propuși de mine! 😉
Ce contează că îți place mai repede sau mai târziu? Atunci când începe să se înfiripe ceva între voi, se înfiripă datorită unor afinități comune și nu datorită unor calcule meschine. Iar faptul că îți place mai târziu nu face decât să arate că aceste afinități sunt de natură mai profundă, sufletească, și necesită un anumit timp ca să fie conștientizate. Pe când dacă ai vrea să fii cu ea din ceva calcule, ai ținti-o din prima.
O alegi pentru că simți că îți place, nu pentru că știi că, de exemplu, are bani.
Am zis mai sus, ăsta nu e calculul la care mă refer eu în articol. Ești prea cerebral.
Da. Adică un calcul în primul caz, ceea ce face ca prietenia dintre voi să nu fie reală, sau o afinitate afectivă în cazul al doilea, care legitimează relația voastră de prietenie. Adică exact ceea ce scriam în articol. Asta e tema articolului, diferența dintre o concluzie logică și o prietenie bazată pe sentimente și afinități.
Câteodată prinde bine la casa omului un prieten care să te mai zguduie din temelii în mod constructiv, scoțându-te din ale tale. 😉
Așteapt-o liniștit, ea nu va veni! 😀
” Iar concluzia e clara pentru mine: iti alegi prietenii in functie de cat de in siguranta te simti in preajma lor. ” Pai si-atunci , nu ai fi mai castigat daca ti-ai achizitiona un rottwailer sau chiar un Colt 45 ? Cu ala in preajma sau cu “alalalt ” in buzunar te-ai simtii si-n siguranta si… nici nu te-ai mai gandi , c-ar fi posibil sa va certati candva . Dupa umila mea parere , prietenii nu ti alegi tu : EI TE ALEG PE TINE , TU DOAR AI ACCEPTI ! Chestia aia cu “afinitati comune ” cade deoarece , asta insemneaza calcul , iar calculul intotdeauna poate fi meschin sau mercantil chiar . Crede-ma , stiu ce spun mai ales ca… am trait chestia asta , vreo cincizeci si mai bine de ani . Zilele acestea am comemorat { in afara de Elvis Presley } si un prieten de la a carui disparitie s-a inplinit deja un an . De fapt eu aveam nevoie de el iar el avea nevoie de mine . Nu te gandii la aiureli >:( !!! Daca accepti faptul ca alti oameni TE ALEG SA LE FI PRIETEN , cade in sarcina lor si meschinaraia si mercantilismul , tu neavand altceva de facut decat sa-i suporti sau nu… in functie de importantza lor sociala 😉 . ” UN OM FARA PRIETENI , ESTE UN OM FARA DUSMANI ” , dupa cum spunea mai nu stiu cand Vladimir Putin si daca nici asta nu stie ce spune … 😎
Mariane, dacă prietenii nu ți-i alegi tu, ci ei te aleg pe tine și tu doar îi accepți, atunci înseamnă că ești femeie! 😀
Hai să îți dau un exemplu simplu. Să zicem că Ion și cu Vasile sunt prieteni. În conformitate cu ce zici tu, Ion nu și l-a ales pe Vasile drept prieten; Vasile l-a ales pe Ion, iar Ion doar a acceptat. Dar atunci Vasile cum de a ajuns prieten cu Ion? Se aplică și la Vasile faptul că nu el își alege prietenii, ci doar îi acceptă? 🙂
” Mariane, dacă prietenii nu ți-i alegi tu, ci ei te aleg pe tine și tu doar îi accepți, atunci înseamnă că ești femeie! 😀 ” Alduse… iti multumeste fratele dumitale { frate in Domnul fireste } pentru portia de ras servita ! Cum ai ajuns la o astfel de concluzie omule ??? ” FEMEILE ALEG SI POATE ACCEPTA , BARBATII ACCEPTA SI PLATESC ” … vai de mama lor ! N-am spus-o eu ci , Emile Zola deci , te rog sa nu ma banui de oarece . Exemplul dat de dumneata seamana { fara suparare } , cu acea “chestie ” din manualul de Logica de clasa a IX -a … dac-o mai exista aceasta materie in Romania anului 2019 deoarece , vad cu stupoare in fiecare zi ce trece ca , parca-s lipsite de logica cam toate lucrurile ce ni se intampla . Abia aici – in exemplul dumitale – se aplica ceea ce spuneai , chestiile alea cu mercantilismul sau meschinaria in materie de prietenie . Si Ion dar si Vasile au avut un interes altfel , sa fi sigur ca n-ar fi fost prieteni decat … cel mult de pahar .Intrebare : ti-a dat prin mintea capului sa te-ntrebi , ce-i aceea PRIETENIE ? Te rog eu , nu te-apuca sa-mi dai definitii din DEX ! P.S. Bine ca am cam s capat de obiceiul de-a intra pe diferite bloguri sa fac comentarii , la ora asta si Cudi si Vladen { SANATATE MAXIMA RUSULE } sau ” altii ” ar fi dezbatul problema sexului meu , asa cum au facut-o mai nu stiu cand in cazul dumitale . 😉
Crede-ma , Putin chiar stie ce spune !!!!!!!!!!!!!! 😎
@Aldus
“O alegi pentru că simți că îți place, nu pentru că știi că, de exemplu, are bani.”
Ma distreaza mult expresia asta…. mai ales cand sentimentul apare in pantaloni.
“Am zis mai sus, ăsta nu e calculul la care mă refer eu în articol. Ești prea cerebral.”
Clar sunt, cel putin la faza asta. Pentru ca daca m-as baza doar pe “ceea ce simt”… well, te las pe tine sa completezi aici 😉 A nu se intelege de aici ca sentimentele sunt de ignorat.
“Câteodată prinde bine la casa omului un prieten care să te mai zguduie din temelii în mod constructiv, scoțându-te din ale tale. 😉”
Nu cateodata, ci de fiecare data! Si sper din tot sufletul ca ai pe cineva de genul. Sau ca tu esti pentru cineva. Dar, daca tu te simti “atacat” in acele momente, sunt sanse ca “prietenia” sa se destrame
“Așteapt-o liniștit, ea nu va veni! 😀”
Esti o loaza! :)))
Si esti prea idealist, poate chiar mai idealist decat mine. Desi cand aplici logica sa-ti argumentezi raspunsurile, devii si tu foarte cerebral 😉
@Marian
“Pai si-atunci , nu ai fi mai castigat daca ti-ai achizitiona un rottwailer sau chiar un Colt 45 ”
Daca astea doua (sau altele asemanatoare) iti satisfac si celelalte nevoi de pe piramida maslowiana, atunci by all means.
Am sa ajustez putin concluzia, in urma observatiilor voastre pertinente si binevenite: “iti alegei prietenii sau grupul in functie de cat de acceptat te simti de ei, de cat de mare este sentimentul de apartenenta fata de grup”.
@Marian
Dacă ai râs, atunci ești încă tânăr! 🙂
@Liviu Ursulescu
Să înțeleg că și în cazul unei prietenii cu un bărbat tot în pantaloni apare prima dată sentimentul? 😆
Aparent, tăți comentatorii zic că-s mai idealist ca ei. Bine că măcar aveți un prieten virtual idealist, bre! 🙂 Dar dacă tot vrei să-ți folosești rațiunea în chestiunile care țin de alte resorturi, cel puțin folosește-o până la capăt. N-o zis nimeni că trebuie să fii lipsit de discernământ. Dacă nu ești realist și selectiv, sigur că vei fi fraierul de serviciu. Tot ce-am zis eu în articol este că nu rațiunea e motorul de la baza unor alegeri pe care le facem în viață. Da, e bine s-o ai și s-o folosești, dar nu de aia îți dorești tu, cu adevărat, să studiezi o anumită profesie, să te întâlnești cu o anumită tipă sau să ieși cu un anumit amic. Ci pentru că, în ultimele cazuri, te simți mai bine în compania lor. Și asta-i ok, pentru că fără asta, doar pe bază de calcule, ai fi robot.
Aldus… sarut mana lu’ matale , chiar ma simt mult mai tanar mai ales dupa aprecierea exprimata de dumneata ! @ Liviu Ursulescu Acele doua { sau altele asemanatoare } in nici un caz nu-mi satisfac alte nevoi insa , stiu ca nu ma vor trada niciodata la nevoie . ” Prieteni ” care sa faca asa ceva … Dac-asi avea de cate-o suta in buzunare { suta de lei insa , nu ma supar daca-s Euro , Dolari sau chiar Lire Sterline caci nu-s mofturos de fel } , pentru fiecare tradare de care am avut parte in viata mea { tradare venita evident din partea prietenilor caci … la ce-s buni prietenii daca nu sa te deziluzioneze atunci cand ti-e lumea mai draga ? } asi putea sa-mi duc zilele fara nevoia de-a mai apela la mila bugetului de pensii al statului Roman . Despre ” piramida maslowina ” , din nefericie n-am avut ocazia sa invat sau sa fiu invatat insa… am auzit nu stiu cand sau pe unde de-o Ekaterina Maslowa . O fi vorba de-aceeasi persoana ? In acest caz poti fi multumit : avem cunostinte comune deci , putem fi prieteni . 😉 Fara vreo conotatie …
@Aldus
“Să înțeleg că și în cazul unei prietenii cu un bărbat tot în pantaloni apare prima dată sentimentul?”
În ziua de azi, orice e posibil. Ține cont că m-am referit la propoziția ta, unde dădeai exemplu o fată :))
Sunt de acord cu tine că nu doar rațiunea este “totul”, chiar dacă multe lucruri au logica lor.
“Bine că măcar aveți un prieten virtual idealist, bre! 🙂”
Hai nu te supăra, că n-o ziceam cu răutate :)) Nu știu dacă vom ajunge vreodată să vorbim și în privat, însă, virtual, mă bucur că suntem “decât prieteni” 😉
@Marian
“stiu ca nu ma vor trada niciodata la nevoie ”
Să nu te trădeze pentru o bucată de carne… Sau că e “piedica pusă” 😉
Nu te cunosc, si nici nu pretind că aș știi mai bine, dar dacă ar fi fost să te îmbogățești virtual de pe urma trădărilor…. cred că ai fost foarte ghinionist, ca să mă exprim eufemistic :))
“…avem cunostinte comune deci , putem fi prieteni… ”
Cel puțin virtuali 😉