Confortul și bunăstarea la diferite momente de timp

Nu știu de unde a pornit, dar m-am trezit gândindu-mă la cum au evoluat conceptele despre confort și bunăstare, sau definițiile pe care le dăm acestor cuvinte, de la început și până azi. Așa, ca un fel de reflecții de duminică, dacă vreți. 🙂

Jabba the Hutt

Stadiul de primate

Să ai burta plină și un partener cu care să te împerechezi. Să nu se întrezărească vreun animal de pradă la orizont.

Omul preistoric

E cam greu să ne pronunțăm despre el, dat fiind că se află în afara sferei istoriei, dar putem presupune următoarele: să aibă o colibă care să-i țină de umbră vara și să-l apere de ploaie sau ninsoare iarna. Eventual, să aibă o rogojină pe care să doarmă. O parteneră de viață și niște copii. Să-i fie familia sătulă.

Omul antichității

Confortul se rezumă la o locuință și de-ale gurii. Dar acum apare noțiunea de economie, făcută posibilă pe de-o parte de progresul tehnologic și de pe alta de progresul spiritual sau intelectual. Progresul tehnologic a dus la apariția agriculturii și a monedei de schimb. Astfel, în timp ce confortul se rezumă la a nu-ți fi foame, bunăstarea înseamnă să ai provizii pentru la iarnă și o sumă de bani. Progresul spiritual îl poate face pe om să aspire la o funcție de vază în satul sau orașul lui, pe care o trecem tot la capitolul bunăstare. Concomitent cu asta, apar preocupările pentru artă, literatură, filozofie etc, care îți aduc o formă de satisfacție mult mai rafinată decât simpla senzație de sațietate produsă de hrană.

Omul medieval

Puține progrese pe plan intelectual, dar o ușoară evoluție tehnologică și economică. Calul a fost înlocuit de trăsură. Lumina lunii de opaițe. Casa poate fi decorată cu gust. În bibliotecă pot ședea cărți, pereții pot fi acuperiți cu tablouri. Să notăm totuși că preocupările de natură artistică și intelectuală erau rezervate nobililor, adică elitei. Pentru marea masă a oamenilor, confortul și bunăstarea continuau să fie echivalente cu a avea ceva deasupra capului și a fi stăpân pe mica ta bucată de pământ, adică a fi om liber. Eventual o grădină prin care să te poți plimba liber.

Omul anilor 1800

E uimitor cât de multe schimbări în plan tehnologic a adus revoluția industrială. Caleașca a fost înlocuită de tren și de mașină. Corăbiile cu pânze de vapoare moderne și submarine. A apărut balonul și apoi avionul. Pentru omul obișnuit, confortul înseamnă acum să aibă lumină noaptea, să aibă o mașină cu care să se deplaseze, acces la serviciile de poștă și telegrafie după care un telefon al lui, iar, ulterior, câteva aparate electronice, ca radioul și televizorul. Drumurile prin aer liber au fost înlocuite de o nouă formă de amuzament, oferită de aceste din urmă aparate. Pentru oamenii bogați, au apărut mai multe perspective. Dacă la început puterea era doar a regilor și de regulă se putea extinde până la marginea împărăției, dezvoltarea economiei a dus la apariția unor bănci și companii ai căror șefi puteau deja visa la un control de o altă natură asupra întregii planete. Și chiar asupra altora. 🙂

Omul contemporan

Omul obișnuit al zilelor noastre, începând chiar din copilărie, poate deja călători oriunde, inclusiv în universuri fictive, poate distruge monștri ca formă de recreere și poate construi orice, fără ca măcar să facă un pas în afara locuinței lui, prin simpla urmărire a unui ecran de telefon mobil. De fapt, poate face lucrul ăsta și când merge pe stradă, dar ideea că ne-am schimbat prioritățile și că am devenit sedentari, eliminând plimbările și sportul real cu distracția digitală deoarece telefonul sau calculatorul ne pot satisface aproape orice nevoie și dorință (iar purtatul ochelarilor încă din școală nici măcar nu ne mai deranjează, ochelariștii fiind acum cool) mă duce cu gândul la Jabba the Hutt din Star Wars, care, datorită faptului că era atât de bogat, avea atâția servitori și nu trebuia să facă nimic, era diform de gras. Da, știu, nu se dă nicăieri explicația asta, în plus era extraterestru, dar ce alt motiv i-ar explica constituția fizică? Sau poate vom deveni ca Leto, care s-a transformat treptat într-un vierme uriaș. Ok, am trecut ușor în zona speculațiilor fantastice, alimentate poate de o doză sănătoasă de mirodenii – satisfacția gustativă supremă a omului din toate timpurile și muză pentru orice artist care se respectă, dar, serios, cum vedeți voi confortul și bunăstarea urmașilor noștri?

Bonus:

6 Replies to “Confortul și bunăstarea la diferite momente de timp”

  1. Stii care-i treaba? Cam asa evolueaza si nevoile noastre, in functie de statutul social. De-asta nu-i stimez prea mult pe cei care insista sa “nu uite de unde au plecat”.

    Practic, acel “sa nu uiti de unde ai plecat” nu e nici pe departe un indemn la umilitate, ci mai degraba o fixatie de a nu evolua.

  2. Ok, și cum vor evolua nevoile noastre peste 200 de ani? Că asta era întrebarea. Nu e obligatoriu să urmăriți firul trasat de mine cu sedentarismul (luat din proprie experiență), puteți privi lucrurile dintr-un alt unghi. E liber la speculații de orice natură. 🙂

  3. Doar “Exodul” din confortul “Egiptului” aparentelor înselatoare, moarte, ale celor cinci simturi primare, (programate genetic de inima înselatoare) cerc vicios în care rationamentul si gândirea de turma, impusa de Legi moarte, facute dealungul evolutiei, limiteaza si controleaza omul de rând muritor, incapabil de o gândire si viziune iluminata de Spiritul Sfânt, Absolut, Adevatat, Atemporal, Eliberator de greutatea materiei corpului fizic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *