Breaking Bad (2008)

Ce aș putea scrie într-o recenzie la Breaking Bad? Subiectul e ofertant, dar, datorită statutului de serial cult pe care Breaking Bad și l-a câștigat, destul de cunoscut. Încep prin a vă spune că, după cum remarca Cudi, serialul prezintă un umor aparte pe fondul tragicului. Numai că aici termenul „tragic” este alunecos, dacă nu chiar înșelător. Da, prim-planul îi aparține unui profesor de chimie, pe nume Walter White, care află că are o formă de cancer inoperabil. Dar tipul ducea o viață banală și insipidă când facem cunoștință cu el, fiind, metaforic vorbind, deja mort cu mult înainte. Abia la aflarea veștii, care îi produce un fel de declic intern, începe să trăiască cu adevărat. Printre altele, se apucă de preparat metamfetamină pentru a-și strânge banii necesari tratamentului și pentru a-și asigura viitorul familiei.

Breaking Bad (2008)

Revenind la umor, acesta este de calitate și lipsit de prețiozitate, adică accesibil oricui, dar există și note umoristice mai subtile, pe care ai putea să nu le observi dacă nu ești atent. Drept mostră, redau un schimb de replici din chiar primul episod, dintre profesorul în cauză și un fost elev de-al lui (Jesse Pinkman) care se ocupa deja cu vânzarea de stupefiante și care-i va deveni partener:

Jesse:
– And let me tell you something else, this ain’t chemistry. This is art. Cooking is art. And the shit I cook is the bomb, so don’t be telling me.
Walter:
– The shit you cook is shit. I saw your set-up. Ridiculous. You and I will not make garbage. We will produce a chemically pure and stable product that performs as advertised. No adulterants. No baby formula. No chili powder.

Aici, umorul evident rezidă în jocul de cuvinte „the shit you cook is shit”, dar există și un element comic mai subtil, în fraza „We will produce a chemically pure and stable product that performs as advertised”. De ce era nevoie să se folosească drept etalon „as advertised”? Partea aceea este o ironie fină1voluntară sau nu, dar în orice caz inspirată la adresa industriei de marketing și publicitate, care promovează, de cele mai multe ori, rahaturi.

Ceva mai târziu, verificând prima tranșă preparată în conformitate cu indicațiile vechiului său profesor și noului său partener, Jesse exclamă:

– This is glass grade. I mean, you got… Jesus, you got crystals in here 2 inches, 3 inches long. This is pure glass. You’re a damn artist! This is art, Mr. White!

Probabil cel mai controversat episod din Breaking Bad este Fly (Musca). În episodul respectiv, cei doi deja aveau la dispoziție un laborator performant în care preparau droguri, laborator în care pătrunde, nu se știe cum, o muscă. Perfecționist și obsedat de puritatea produsului final, Walter încearcă s-o omoare, spre consternarea prietenului său mai tânăr, care în ultimă instanță se vede nevoit să-l ajute. Și asta urmărește tot episodul, eforturile celor doi de a neutraliza intrusul. Intens criticat de unii spectatori, alții îl consideră cel mai bun episod din serial.2Interesant, subiectul acestui episod se datorează faptului că producătorii depășiseră cu mult bugetul alocat și aveau nevoie de o modalitate care să-i readucă în grafic. Astfel, au conceput un episod în care joacă foarte puțin actori și toată acțiunea are loc într-o singură incintă.

La calitatea umorului și a dramei din Breaking Bad își aduc un aport considerabil majoritatea actorilor implicați3Observați că nici măcar nu-i menționez prin nume? Sunt prea mulți pentru a detalia performanțele fiecăruia. Îi găsiți în lista de etichete de la subsol., care dau viață unor personaje memorabile4Cum s-ar traduce „iconic characters” în română? Sunt acele personaje care devin emblematice pentru un serial sau chiar pentru un gen cinematografic.: Heisenberg, Gus Fring, Saul Goodman.5Aș postula că semnul distinctiv al unui actor de geniu e capacitatea de a crea un personaj care să-l surclaseze. Când spui „Breaking Bad” nu te gândești la Bryan Cranston, te gândești la Heisenberg. Când spui „Meet Joe Black” te gândești la Brad Pitt. Care actor e mai bun? N-o să vedeți în acest serial scene de sex și nici măcar sâni dezgoliți sau tipe sexy care să-ți fure privirea și să te facă să uiți de lipsa de conținut din spatele ambalajului. Breaking Bad nu are nevoie de așa ceva, scenariul fiind excelent iar actorii având talent cu carul. De exemplu, Aaron Paul, tipul care-l joacă pe Jesse Pinkman, este fenomenal.

Atenția la detalii îți poate da uneori impresia că serialul e prea lent. Puteți folosi asta drept filtru: dacă preferați să vedeți acțiune non-stop, s-ar putea ca Breaking Bad să vi se pară ușor plictisitor (deși nu-i lipsit de acțiune). Dacă, în schimb, vreți ca acțiunea urmărită să aibă un substrat, să fie credibilă și să fie redată într-un mod care să vă permită să-i explorați cele mai fine cute, n-ar trebui să îl ratați.

În sfârșit, Breaking Bad are o savoare sau un parfum mișto, diferit de cel emanat de majoritatea serialelor de azi și net superior celor mai multe dintre ele. Un gust special, dacă vreți, rezultat al combinației dintre elementele poveștii, modul sau stilul de a povesti și lipsa clișeelor, gust pe care îl veți regăsi la Better Call Saul, serial creat de același Vince Gilligan. Să fie gustul metamfetaminei? 🙂

7 Replies to “Breaking Bad (2008)”

  1. Vezi, de asta nu scriu recenzii. Pentru că, foarte probabil, aș scrie ca tine: ceva lipsit de “vino încoa”, boring, un blablabla monoton despre unul dintre cele mai tari seriale ever.

  2. Ei, lasă că la unele recenzii mi-ai dat și like. 🙂 Apropo, știi unde am aflat de Breaking Bad? Aici. Crezi că autorul va fi premiat pentru recenzia aia? Nu, dar a scris despre serial. Și uite-așa eu am aflat de el.

  3. Nu i-a placut doamnei asa ca n-am vazut mai mult de doua episoade (acum ani buni am incercat, cand era pe val). Probabil trebuia sa mai rabdam, dar n-a rabdat :D.

  4. Nu știu ce să zic. Mie primele 3 episoade mi s-au părut fenomenale. Dacă nu v-au plăcut ălea, poate nu v-ar fi plăcut nici restul.

    Sau poate nu i-ar fi plăcut. Că din câte înțeleg, dacă ei nu-i place, tu nu te uiți. Auzi, nu tu erai ăla care mă frecai la cap că aș fi femeie? 😆 De acum înainte o s-o iau ca pe un compliment.

  5. Pai inca cred asta, doar ca nu mai insist ca nu e relevant in contextele in care purtam noi o conversatie :D.
    Da, daca nu ne plac reciproc nu ne uitam fiindca uitatul la film se cam petrece de pe canapea cand suntem amandoi impreuna, deci cumva trebuie sa ne placa la amandoi. Mai ales daca e serial, ca asa mai rabda omul 3 ore la un film, dar nu 10. Cand sunt de capul meu (si-s mult, asa ca mi-e dor de ea) si teoretic as putea sa-l vad, eu nu ma uit la filme, joc jocuri sau citesc. Filmele sunt ceva ce facem impreuna, ea fiind mai pasionata de asta. Eu prefer gamingul.

Leave a Reply