Că tot spunea o pluseriță să renunțăm la cupluri în favoarea grupurilor iar o prietenă virtuală se arăta interesată de o comunitate privată, mi-a venit ideea unui blog colectiv. Bine, asta-i o idee recurentă la mine, îmi vine, mi-o exprim, e contrazisă de realitatea din teren, renunț la ea după care recidivează și tot așa. Dar eu nu-mi pierd niciodată speranța că, până la urmă, planetele se vor alinia cum trebuie.
Evident, ca blogul să funcționeze, el ar trebui construit pe niște principii bine gândite. După cum puteți constata, uneori ne certăm ca la ușa cortului în comentarii, așa că imaginați-vă cât de frumos ne-am putea șterge conturile unii altora din postura de parteneri de blog. Pentru a preîntâmpina aceste nedorite situații, postul de lider (și administrator al blogului) va fi ocupat de o singură persoană, care le va mulțimi celorlalți în avans pentru încrederea acordată. Așadar, mulțumesc! 🙂 Iar pentru ca grupul să fie omogen, adică să nu prezinte asperități, orice autor de pe blog va putea propune pe oricine să se alăture grupului, dar cel propus va fi invitat doar dacă va primi acceptul tuturor autorilor deja existenți. Concret, dacă există persoane interesate de ideea mea și cu care să-mi doresc la rându-mi să colaborez, voi începe prin a invita pe una dintre ele să mi se alăture, după care oricare dintre noi va propune pe altcineva și tot așa. De exemplu, eu o invit pe Cudi, apoi Cudi îl propune pe X, dacă eu sunt de acord cu X îl invităm, apoi să zicem eu îl propun pe Y, dacă Cudi și X sunt de acord cu Y atunci îl invităm și tot așa.
Odată formată o echipă, va trebui să ne gândim la niște chestii de bază, ca numele blogului și categoriile articolelor, dar dincolo de aceste elemente, fiecare va avea libertatea de a scrie absolut ce dorește, chiar dacă își exprimă opinii ce vin în contradicție cu opiniile exprimate de un alt autor sau membru al grupului. Deci, blogul nu va avea o nișă sau o orientare „politică”, fiecare autor va putea scrie ce are el chef, cum are el chef, când are el chef. Evident, încadrându-și articolul la rubrica corectă (putem crea rubrici noi dacă e nevoie) și respectând niște minime cerințe tehnice, cum ar fi să nu încarce articolul cu imagini de zeci de MB, lucruri necesare bunii funcționări a softului de sub capotă, de care spuneam că o să mă ocup.
Așadar, există doritori? Dintre cei care au deja blog, dintre cei care încă n-au blog…1Pentru ultimii ar putea fi o bună ocazie de a experimenta înainte de a face pasul deschiderii unui blog propriu.
Eu m-as baga, mi se pare o idee misto. Dar nu stiu cat timp voi avea sa scriu regulat asa ca nu prea conteaza implicarea mea.
Păi nici nu trebe să scriem regulat. Regulatul îl rezervăm pentru alte activități. 🙂 Una din chestiile mișto e că, fiind mai mulți, va fi actualizat mult mai des decât blogurile noastre personale. Că poate tu n-ai timp, da’ scriu eu, iar când eu n-am chef se găsește altcineva care să scrie și tot așa.
Bun, deci avem până acum un doritor.
Da, absolut, imi plac jocurile de pe blogosfera. Vorba aia, daca am intrat in lepsele lui Rudolph, treaba cu Jurnalul sau in aia cu floarea de miercuri, pot orice :)).
Sunteţi deja doi. Faceţi blogul şi pe urmă, dacă mă invitaţi, vin şi eu.
🙂 )))… pisicherule !
Interesanta idee, cred ca o aud pentru prima data – bine, nu-s eu foatre “petrecut”
pe bloguri. As incerca si eu, macar un articol/doua sa vad daca e de mine treaba asta au ba 🙂
Contează și pe mine, Aldus! 🙂
Mi se pare o idee mișto, au mai folosit-o și alții. (Daniel Bejan, Surorile Marx…)
Dacă treaba merge bine, va fi un fel de revistă online.
Sunt multe de discutat, mai importante decât aspectul și numele blogului. De pildă tematica (dacă fiecare scrie ce vrea sau alegem subiectele de comun acord), frecvența articolelor noi, dacă toți autorii trebuie să fie de acord cu opiniile unuia sau nu și nu în ultimul rând cum comunicăm (scris sau oral) etc…
Mai vorbim, că e interesant.
Propun un comitet de redactori ca la revistele stiintifice, unde poti propune un subiect, dar trebuie aprobat de conclav :P.
Si dupa aia ne luam secretare, om de serviciu, sofer, avocat de taxe, avocat de litigii pana ce numarul lor va depasi numarul nostru, ei ne vor ura, noi ii vom dispretui si atunci vom stii ca suntem gata sa ne facem Universitate.
Mi se pare o idee interesantă. Am mai văzut un astfel de blog, pe care se comenta destul de mult.
Cred însă că succesul lui va depinde și de temele abordate.
Poate nu în ultimul rând ar fi de luat în calcul modul de a comenta sau mai degrabă cine va putea comenta.
Sigur, părerea mea este a unui urmăritor de bloguri, mai puțin a unui comentator sau a unuia dintre membrii unui astfel de blog.
Am scris comentariul anterior fără să mă gândesc destul de bine. Scuze.
Blogul colectiv nu mă tentează. O să intru doar ca să citesc.
Știu un singur blog, cumva colectiv. Doi tineri îndrăgostiți își transmiteau public mesaje. Mugur îi știe sigur, Vladen -posibil, Lotus – posibil. Citeam și suspinam de dragul lor. Apoi s-au certat cu lacrimi și spume și fiecare și-a deschis un blog separat. M-am simțit cam voyer-istă și nu mi-a plăcut de mine. El și-a închis blogul, ea continuă în același stil de copiliță naivă. Nu mai servesc 🙁
Concluzia: aveți grijă!
Ceva cu Gară pentru doi? Oricum, ăla era blog de cuplu, nu blog de grup. Și nici măcar toate cuplurile nu divorțează.
@ vax-albina
Ştii cel puţin 2 bloguri “cumva colective” – şi al lui Cudi e “blog de cuplu”, cum zice Aldus, fiindcă acolo scriu şi Cudi, şi Q. 🙂
Şi uite unul cu adevărat colectiv, care se poate citi fără suspine şi fără să te simţi voyeur: https://literaturacautopie.wordpress.com/
@vax-albina Știu despre acel blog pomenit de tine, doar că “l-am prins” spre sfârșit.
Eu însă mă gândeam la cu totul alt fel de blog colectiv, în care primau comentariile “în grup restrâns”, deși putea comenta oricine.
https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/
Cred că la ceva de genul acesta se gândea Aldus.
@D.G. Literatura ca utopie s-a vrut un blog colectiv “cu țintă fixă”, dacă pot spune așa. Nu știu dacă fetele și-au atins ținta, aceea de a afla “secretul literaturii de succes”.
@Mugur
Da, ai dreptate, aşa e. Dar eu am vrut doar să dau un exemplu de blog colectiv.
Nici eu nu ştiu dacă fetele şi-au atins ţinţa. Poate că unele da – de exemplu “sweet & salty”; am înţeles că “Paşi”, romanul la care e coautoare, se bucură de succes. (Eu nu l-am citit şi probabil că nici n-o să-l citesc, fiindcă romanele de dragoste, oricât de bine scrise ar fi, nu fac parte dintre genurile mele preferate.) Cât despre succesul blogului, faţă de câţi urmăritori are, comentariile şi like-urile sunt cam puţine. (Dar părerea nu e concludentă, căci intru rar pe blogul respectiv.)
@ D.G. Ți-am înțeles dorința de simplă exemplificare. De aceea am venit și eu cu părerea proprie despre acest blog, literar în fapt.
Cu Em Sava lucrurile cred că stau puțin diferit, în sensul că “Pași” cunoscuse deja lumina tiparului atunci când a fost deschis blogul “Literatura ca utopie”. Eu am citit romanul și, deși nici eu nu mă “omor” după romanele de dragoste, pot spune că mi-a plăcut, poate pentru că am găsit în el elemente de viață mai puțin “siropoase” decât te-ai aștepta.
În ce privește “Literatura ca utopie”, și pe mine m-a mirat puținătatea celor care și-au arătat aprecierea cu privire la articole, constatând în același timp că majoritatea celor care au scris acolo și-au păstrat în cea mai mare măsură cititorii de pe propriile lor bloguri. Și am mai fost mirat de comentariile cumva de complezență, în loc să găsesc unele cu accente critice în sensul bun al acesteia, care să le poată da fetelor informații punctuale asupra scrierilor, astfel încât să poată trage concluzii utile în activitatea lor ulterioară. Personal am încercat să fac asta la început, dar nu am făcut față numărului destul de mare de texte publicate în fiecare zi. Apoi, timpul mi-a devenit insuficient, astfel încât azi trec mult mai rar pe acolo. Dar, acestea sunt păreri personale, pur subiective.
@Mugur
Am remarcat şi eu lipsa accentelor critice – în sensul bun, aşa cum spui. În puţinele rânduri când am intrat pe acolo am fost tentată să comentez eu în sensul ăsta, dar m-am abţinut, fiindcă de multe ori astfel de intervenţii sunt greşit înţelese, luate drept rea voinţă, invidie, dovadă a propriilor frustrări… etc. Mă gândesc că poate şi alţii se abţin din motive similare.
@D.G.
Eu aș putea spune că am asistat la nașterea “Literaturii ca utopie”. Mi-am permis unele comentarii, să zicem critice, pentru că eu nu puteam fi acuzat de intenții “necurate”, întrucât eu nu am veleități literare, iar cu câteva persoane care scriau pe acolo mă cunoșteam de pe bloguri de mai mulți ani. Altminteri probabil că și eu m-aș fi abținut.
Ok. L-om face atunci, în perioada următoare. Să îmi fac puțin timp pentru el.
PS: Da, ar fi o idee și un blog focusat pe ceva (filme, umor etc). Dar eu mă gândisem inițial la unul generalist.
In ceea ce priveste “Literatracautopie” – totul este ok, se scrie in ritmul fiecarui autor. Nu vizam trafic cu orice pret. Daca e sa fie, bine. Daca nu, tot bine. Dat fiind ca nu se scriu articole cu “controverse”, interactiunea nu este la nivelul altor bloguri. Proiectul a fost lansat ca o reactie la “Fluturii” lui Binder si la “Suge-…” .. in fine, stiti voi. Daca ne-am atins scopul? Probabil ca am demonstrat ce era de demonstrat. In rest, suntem bine , un grup inghegat, ne respectam reciproc si nu exista obligatii. Ma bucur ca facem parte din cei ce au creat un precedent, sunt o asidua sustinatoare a tot ce insemna atelier de creatie. Mult succes cu initiativa si la cat mai multi cititori !
Blogul colectiv poate fi un proiect chiar frumos. Dacă ai oamenii potriviți alături. Îți doresc mult succes!
Cât despre Literatura ca utopie, eu vă invit cu drag să reveniți. Am scris mai rar în ultimul timp, deoarece fiecare autor a lucrat sau lucrează și la proiecte personale. Em va lansa o nouă carte și scrie continuarea la Pași. Monica Tonea tocmai și-a lansat la Libris cartea de debut “Piatră de hotar”. Toți încercăm să testăm marea cu degetul și să ne împlinim prin scris.
Mugur ție îți mulțumesc nespus pentru interesul arătat, pentru felul cum te implicai alături de noi în textele noastre. Mie îmi lipsesc comentariile tale.
O discuție care să ne ajute, care să nască idei și astfel să descoperim împreună unele lucuri este foarte bine venită și chiar mi-ar plăcea să se întâmple cât mai des.
Noi credem în continuare în acest proiect și fiecare cum poate încearcă sa vă ofere un altfel de blogging. Ne oferim pe noi prin cuvânt, de fapt.
Așadar vă așteptăm cu drag să ne (re)citiți!
O zi minunată să aveți!
Mulțumesc de comentarii și de gândurile bune. Blogul vostru este unul axat pe literatură, deci cu o tematică clară. Eu mă gândesc la un blog fără restricții la nivel de subiecte. Fiecare să scrie ce vrea, despre ce vrea. Cred că ar fi mai riscant, dar și mai haios. 🙂
Succes și vouă în continuare!
https://adriannastase.ro/2019/04/13/inspectia-mea-anuala-pentru-a-urmari-evolutia-comunismului-la-moscova/
[…] inițiativade blog colectiv a lui Aldus, precum și la sugestia directă de a “lua taurul de coarne”, mi-am luat […]
Ce mai faceți, măi?
Noi între timp scriem de mult pe blogul de grup. Dacă tu nu te-ai băgat, ce să-ți facem…
PS: Glumeam. 🙂