Black Friday, o stratagemă de marketing

Zilele trecute am intrat pe saitul altex.ro și am fost întâmpinat de un mesaj în care mi se spunea că Altex pregătește niște oferte imbatabile și că revine dimineață cu prețuri noi, de Black Friday. De parcă pe mine m-ar fi interesat prețurile de Black Friday! Pe mine mă interesa prețul unui produs, pe care cu acea ocazie n-am putut să-l văd. Și atunci mi-am dat seama că Black Friday este, oarecum, o scamatorie.

Black Friday

În mod normal, cumpărarea unui produs ar trebui să se desfășoare într-o mecanică a firescului în care tu constați că ai nevoie de produsul respectiv, îl cauți și îl cumperi de unde îl găsești în condiții mai avantajoase. Desigur, nu întotdeauna cumpărăm produse de care avem nevoie, și atunci putem să urmărim acele produse o vreme mai lungă. De exemplu, să zicem că ne-am dori un calculator mai bun sau un televizor mai mare. Ok, poate sunteți tineri: un telefon mai de vârf! Dar nu este ceva urgent, momentan avem telefon care încă merge bine, așa că ne putem abona la diverse magazine online care vând telefoane și putem urmări prețul acestora, iar când apare o promoție convenabilă, putem să-i dăm curs. Deci, în cazul acesta am urmărit un produs. Problema cu Black Friday este că îți induce tentația de a urmări promoțiile în sine – având pentru asta și o pagină dedicată lor, care modifică structura întregului sait și îl face să nu mai afișeze nimic cu 8 ore înainte – în locul produselor pe care ar fi trebuit să le ai în minte. Și astfel, fascinat de perioada așa-ziselor reduceri, ajungi să dai bani pe lucruri pe care nu ți-ai propus anterior să le cumperi.

Este ca atunci când mergi într-un market și vezi un produs la promoție, poate 60% din prețul lui normal de raft, și ești tentat să-l iei. În loc să coste 50 de lei, cât costa săptămâna trecută, acum costă doar 30 de lei. Și te gândești că nu-ți chiar trebuie produsul respectiv, dar ce afacere bună faci dacă îl cumperi, câștigi 20 de lei! De fapt, nu câștigi 20 de lei, pierzi 30 de lei, pe care îi aveai în buzunar când ai intrat în acel magazin și pe care nu-i mai ai când ieși din el, pentru că i-ai schimbat pe un produs de care nu ai nevoie, fascinat de faptul că dai pe el de două ori cât face în loc să dai de trei sau de patru ori, cât costa până atunci. De asta marketurile au în fiecare săptămână sau chiar zi câte cel puțin un produs la promoție, pentru că prețul produselor per ansamblu amortizează această „pierdere” și nu cumperi niciodată numai acel produs, te trezești că lași o grămadă de bani la casă, după ce ai intrat în acel magazin atras de faptul că vei găsi un anumit produs la ofertă. Oferta este un mit.

Nu mai rețin numele filosofului care, ajuns pentru prima dată în fața unui mare magazin, a spus: iată câte lucruri există de care nu am nevoie! Așadar, cumpărați produse în logica unei necesități, și, chiar dacă nu le veți luați la reducere, veți avea o situație financiară mult mai stabilă decât dacă veți vâna prețuri și veți cumpăra lucruri la promoție, crezând că faceți o afacere! Nu faceți nicio afacere, că nu sunteți comercianți, să le revindeți cu adaos, rămâneți apoi cu ele, iar dacă ați fi comercianți, credeți-mă că nu le-ați putea vinde la un preț  mai mare, cei care vi le vând la prețul ăla de Black Friday sunt cei mai buni comercianți din lume.

8 Replies to “Black Friday, o stratagemă de marketing”

  1. Ca orice lucru importat din vest, si BF este, in cele din urma, un mare BS pe plan mioritic… Oamenii ajung sa se orienteze doar dupa pret, acesta fiind singurul criteriu in alegerea unui produs. Ce mai conteaza ca ti-ai luat un televizor de care n-ai nevoie deoarece mai ai deja cel putin unu, daca l-ai luat la “oferta”, ai “economisit” x lei, nu?

    Iar sublimul mi se pare ca s-a atins anul asta, cand eMag a oferit un Ferrari de BF!! Cum suna sa-ti ai un Ferarri luat de Black Friday, cu reducere?!
    WTF??

  2. Nu știam, e tare! 🙂 Dar poate e o stratagemă care să atragă atenția asupra lor.

  3. Mey, chestiunea este mai nuantata.

    Sa-ti dau un exemplu banal: eu unul nu prea pot “justifica” sa-mi cumpar o sticla de Black Label, desi imi place whisky-ul destul de mult, si stiu ca m-ar tine o perioada. Eh, dar daca vad acelasi lucru vindut la reducere de 40%, si stiu ca este foarte aproape de pretul minim cu care iese pe poarta fabricii… pai e mai usor sa justific. Insa m-ar durea inima sa platesc adaosul comercial tipic al supermarketurilor.

    Nu orice produs se poate clasifica alb/negru, “imi trebuie” sau “nu imi trebuie”. E si trebuinta aia o functie de chef, de convenienta, de dorinte. Ai nevoie neaparat de un aparat cu microunde, daca ai aragaz si cuptor electric in casa? Hai sa fim seriosi, nu. Si totusi, as paria ca o buna parte din oameni detin un microunde, strict pentru convenienta.

    Cam asta ar putea fi ideea si cu perioadele astea de reduceri: alegi obiecte pe care altminteri nu-ti pot justifica sa le cumperi, le urmaresti cu ochi de vultur, iar cind le-ai prins la reducere le-ai si luat. Insa ai dreptate, procedure inversa, “hai sa ne uitam la chestiile din oferta, si sa ne inducem singuri dorinta” e o atitudine cam paguboasa.

  4. Păi mi se pare c-am zis că dacă urmărești un anumit produs (televizor, telefon sau, na, sticlă de whisky) și îl găsești la reducere, atunci e ok. Acuma, nu trebuie să înțelegem urmăritul ăsta neapărat la modul foarte strict că ți-ai făcut o listă unde ți-ai notat produsele pe care le vrei și te uiți zilnic la prețul lor. Poți să-l urmărești oarecum inconștient, cum e cazul tău, adică să ți-l dorești dar să-l lași undeva în suspensie, datorită prețului. Îl găsești mai ieftin, l-ai luat. E ok.

    Chestia e că pe de-o parte lumea privește aceste reduceri aproape exclusiv ca pe ceva foarte avantajos și pe de alta ele au fost gândite de către comercianți pentru a-i îmbogăți pe ei, nu pentru a te ajuta pe tine, așa că vin cu anumite riscuri. Și nici măcar n-am zis lucrurile deja clasice, cu urcatul prețului înainte de Black Friday, cu faptul că uneori produsele reduse provin din stocuri cu probleme sau cu faptul că promovăm o societate de consum în care inducem ideea că un produs perfect funcțional dar la care deja a apărut o nouă variantă ar trebui înlocuit.

    Până la urmă, discuția se adâncește la ce înseamnă lucruri de care avem cu adevărat nevoie și cât de mult suntem tentați să cumpărăm chestii mai mult sau mai puțin inutile ori inadecvate situației noastre.

  5. Nu cred ca se astepta cineva ca Black Friday sa fie vreo actiune caritabila venita in ajutorul populatiei in nevoie :). Acum, nah prostul nu e ala care cere…
    Mie imi e indiferent evenimentul asta, cum foarte rar m-am nimerit sa-mi cumpar ceva fix in ziua/perioada cu pricina. Nu zic ca nu ma bucur cand prind vreo ieftinire, dar nu le caut sau astept.
    In general vorbind parerea mea e ca BF e doar un simptom al unei boli foarte generalizate (consumatorismul), in aceeasi categorie cu “turismul de mall”. Daca de bine de rau in anumite parti din occident au inceput sa mai scape de ea, in est pare plina pandemie. Mai ales printre pustani. Pe de alta parte nu consider ca e treaba mea pe ce, cand si in ce regim isi cheltuiesc altii banii lor asa ca n-am nimic impotriva BF sau altor tembelii echivalente.

  6. Da’ știi că au fost și acțiuni aparent caritabile? Vezi scandalul Nestle cu laptele din Africa. 😉

    Apropo, există magazine (online sau offline) în care aproape toate produsele sunt la promoție. 🙂

  7. Mie mi se pare că mulți oameni își cumpără obiectele considerate „de moft” de black friday. Adică își strâng banii pentru televizoare, console, tablete, telefoane, laptopuri etc. și cumpără în perioada aia pentru că na, sunt șanse ca atunci să prinzi oferte bune și dacă tot ai amânat să cumperi până în toamnă.. Plus că se apropie sfârșitul de an și vezi cum stai cu economiile, ce poți și ce nu poți cumpăra. Mă refer aici la oamenii responsabili, nu la cei care cumpără orice prostie pentru că e la reducere.

    Alții profită de moment pentru a face bișniță și a revinde produsele pe OLX pentru un mic profit. Sau mare profit, dacă ai profitat de „greșeala” unui magazin de unde ai prins nu știu ce aifon la 100 de euro.

  8. Întrebarea e câți dintre noi cumpărăm responsabil și câți suntem victimele consumerismului. Articolul meu se adresează celei de-a doua categorii de cumpărători.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *