Amintiri nerușinate din copilărie

Cam de pe la ce vârste începeți voi, fetele, să aveți curiozități, preocupări și experiențe de natură erotică? Mă aștept să-mi ziceți că de pe la 14-15 ani, dar evident că există și copii mai precoce. De exemplu, mi-a trecut la un moment dat prin mână jurnalul unei prostituate, în care aceasta scria că și-a început viața sexuală la 10 ani. Și anume prin viol, respectiv violată de tatăl ei. Sigur că în acest caz vorbim de un abuz inuman care este, cred, recurent în industria de profil, multe fete devenind, în urma unor astfel de experiențe traumatizante, debusolate și cu modelul masculin sau patern dat peste cap, dar tipa în cauză scria mai departe că ar minți dacă ar spune că nu i-a plăcut și că habar n-avem la ce se gândesc fetițele la 10 ani.

curiozitati precoce

De ce discutăm despre asta? Mi-a dat Cudi temă să descriu o amintire din copilărie haioasă, și oricât m-am strofocat, n-am reușit să-mi amintesc de ceva care să mă facă să zâmbesc mai mult decât o întâmplare cu bulinuță roșie. Eram, cred, cam de 8-9 ani. Nu mai rețin exact, ceea ce înseamnă că eram prea mic ca să mai rețin exact cât de mic. Mama mea avea o prietenă și consăteană care locuia aproape de noi și avea patru fete: una cam de vârsta mea, una ceva mai mică și două ceva mai mari. Și într-o zi mă trimite mama să-i duc ceva acelei vecine, nu mai rețin ce.

Erau doar fetele acasă, toate patru. Intru, le dau ce aveam de le dat după care, când mă întorc spre ușă, ele se proțăpesc în fața mea, închid ușa cu cheia și îmi spun pe un ton foarte serios și amenințător că nu mă lasă să ies până nu le arăt puțulica. Și nu, nu glumesc, întâmplarea e cât se poate de reală, exceptând cazul în care memoria îmi joacă feste. Deci, din nou, tipele aveau cam vârsta mea, probabil toate sub 12 ani. Numai că hai să le acordăm circumstanțe atenuante, erau patru surori fără niciun frate, iar pe vremea aia nu exista internet, așa că, mnoa, or fi devenit și ele curioase. Și iată, acum au prins ocazia să și-o satisfacă. Curiozitatea.

Așa. Ce-am făcut eu, prostul de mine? Păi din câte țin minte, mi-a fost frică. Pentru că vă dați seama, treceam la rându-mi printr-o experiență dramatică și traumatizantă, riscând să rămân închis cu patru fete cam de vârsta mea, care voiau să-mi vadă puța și nu erau dispuse să mă lase să plec! Ce să mai, coșmarul oricărui bărbat! Dar na, ce știam eu la vârsta aia? Nici măcar nu mi-a trecut prin cap să le cer să mi-o arate și ele pe a lor, la schimb. E drept că pe atunci fetele nu se epilau (sau se?), dar nici de păr pubian nu cred că se punea încă problema. Păr pubian aveam să văd mult mai târziu, în urma unui joc de cărți care n-a fost pe bani (cu alte personaje).

Așa că le-am arătat-o. Mi-am dat jos rapid nădragii, s-au uitat, după care i-am tras la loc. După care am plecat. Cu trei dintre ele nu m-am mai jucat niciodată pe teme erotice. Astăzi toate sunt, din câte știu, la casele lor, cu soți, copii și fericite. Chit că fericirea s-ar putea să li se tragă încă de la vârsta de 10-12 ani. 🙂

Acum cred că e rândul vostru să depănați amintiri.

24 Replies to “Amintiri nerușinate din copilărie”

  1. Curajos ești. M-am gîndit și eu, nu pentru curiozitatea mea personală despre mine însămi, ci pentru că am copii și aud și văd diverse și e interesant de știut.
    Aș răspunde că în jur de 7-8-9 ani. Nu bag mîna-n foc, n-am amintiri concrete, ci doar senzații și nu mă scoți din pudoarea mea orice-ai comenta.
    Nici n-ai de de, de altfel, ai primit răspunsul cerut 🙂

  2. Încă din burta mamei, copilul absoarbe informații din mediu. Pentru că până la vârsta când începe conștient sau nu , să le sorteze, mintea copilului nu are bariere, el percepe și absoarbe tot. Are acces nelimitat la baza de informații a părinților, bunicilor, fraților. Deci ce știu și gândesc cei din jur, ” știe ” și copilul. Informația este acolo chiar dacă atunci nu știe ce să facă cu ea. Este vârsta când foarte multe lucruri sunt înțelese greșit, se fac conexiuni false și imaginea lumii se distorsionează probabil pentru toată viața.

  3. Bunicul Simion, tatăl mamei, era solomonar. În inimă o credință vie, curată, aduna sau împrăștia norii după nevoie, cu puterea gândului curat. Mergea cu mama pe deal la plimbare, se așezau la umbra unui copac și bunicul îi cânta din frunză. “Mărioară, eu am în cer castel, acolo mă așteaptă-prima lui soție și fetița care muriseră în nu știu ce condiții- și acolo am să te aștept și eu pe tine când va veni timpul. Să fii curajoasă, că nu ți-a fi ușor în viață. Dar vei reuși. ”
    Mama are 83 de ani și sătulă de viață. Bunicul a venit în vis iar ea a sărit plină de bucurie să îl ia de mână, să plece cu el, la locul promis. ” Mai ai răbdare Mărioară, mai un pic.”
    Îi văd curajul și îndîrjirea să mai stea, deși nu îi merge bine în corpul neputincios și beteag, arsă de dorul singurului om care a iubit-o curat și cu toată inima.

  4. @issabela.cotelin

    Nici nu-mi propun să eliberez femeile de pudori. Da’ măcar poate le identific pe cele fără! 😀

    Iar de răspuns, într-adevăr ai răspuns. Ceea ce nu știu câte comentatoare o vor face.

    @smaranda

    Frumoasă poveste și multă sănătate aici din partea mea, respectiv multă fericire dincolo mamei tale, dar care-i legătura cu subiectul de față? Și da, posibil să ai perfectă dreptate cu asimilarea nefiltrată a informațiilor din exterior de către bebelușul din uter, dar, din nou, care-i legătura cu subiectul? Eu mă refeream la vârsta la care începeți să vă gândiți, conștient, la sex și eventual chiar să aveți câteva experiențe erotice timide. Cu sau fără alte persoane de față, dar cu ar fi mai mișto. 🙂

  5. Încerc să constat că majoritatea experiențelor copiilor, adolescenților, pornesc de la un izvor potențial contaminat.
    În ce mă privește, la 11 ani eram preocupată să aflu de unde vin gândurile căci abia atunci am conștientizat că am așa ceva. Nu mi-a trecut niciodată prin cap să aflu ce are Nicușor în chiloți. Dar știam deja de atunci că adulții nu sunt normali. Că suferă de ceva cauzat de o “boală ” comună. Că lumea nu funcționează corect. Sexual, abia la 21 de ani, cand m-am căsătorit, am aflat pe rând cate ceva din domeniu. Sexualității i se dă o importanță exagerată, după părerea mea.

  6. Încerc să constat că majoritatea experiențelor copiilor, adolescenților, pornesc de la un izvor potențial contaminat.

    Păi chiar și să nu asimileze nimic din exterior, tot de la un izvor „contaminat” pornește bebelușul, respectiv de la izvorul genetic. Gene în care se află înscris un puternic instinct sexual și de perpetuare a speciei. Întrebarea era la ce vârste începe el să dea din codiță.

    Sexualității i se dă o importanță exagerată, după părerea mea.

    Păi să vedem: în lipsa lui ar dispărea omenirea. Hmm… o fi sau nu important? 🙂

  7. Păi, dragul meu, dacă vezi clar, sexualitatea este un factor de plăcere, manipulare și constrângere socială. Abia apoi, este factorul propășirea speciei.

  8. Trebuie să recunoști însă din start, că deja titlul articolului, arată clar educația nocivă și proastă din societatea românească vis a vis de sexualitate: amintiri NERUȘINATE din copilărie.

  9. Ce-i rău în a fi lipsit de rușine în privința sexualității? Ar trebui să învățăm asta de la copii. În Biblie, Adam și Eva s-au rușinat abia după ce au păcătuit. Până atunci totul era pur pentru ei.

    Da, sunt de acord că sexului i se acordă o importanță prea mare, dar asta mai ales legat de modul sau perspectiva din care este el promovat. Totuși, sexualitatea nu este nici ceva lipsit de importanță și nici ceva de care ar trebui să te rușinezi.

  10. Sexualitatea nu are nimic cu rușinea. Astea sunt condiționări tembele. Distruge puntea de legătură între bărbat și femeie, sexualitatea, energia puterii și creației, și ai proverbialul “divide et impera”. Recunoaște sincer conditionarea .
    Lasă biblia și păcatul rușinii. Nimeni nu știe clar ce îi biblia și ce are ea cu păcatul. Ce-i ăla păcat?

  11. Rușinea copiilor vine de la recunoașterea instinctivă perversiunii părinților.

  12. Păi și eu nu tot aia am zis, că n-ar trebui să-ți fie rușine de sex? Tu ai început, prin a-mi critica titlul, care cică denotă o educație nocivă. Dar nerușinarea din titlul meu n-are nicio conotație negativă – decât dacă alegi tu să o citești astfel. Ne-rușinare înseamnă lipsă de rușine. Nu-i vina mea că lipsa rușinii e percepută aproape unanim drept un lucru negativ. Uneori nu e ceva negativ. Ca de exemplu, în cazul sexualității.

    Nu știu dacă-i adevărată teoria ta cu originea rușinii copiilor.

  13. Atunci trebuia să scrii ” ne-rușinare”.
    Vorbim klartext? M-ai invitat, acum cam 2 luni să te vizitez acasă. No, amu mis aci. Vorbim? Sau tăcem? Nu te mai apăra că nu ai nevoie. Nu te condamn de nimic. Sunt doar aici.

  14. Da’ di ce, neparfumat se scrie ne-parfumat? Necopt se scrie ne-copt? 🙂

    Nu mai știu când te-am invitat și pe cale de consecință nu mai știu despre ce ar trebui să vorbim. Fii bună și dă-mi un link.

    PS: „Mi-s aici” cred că e forma corectă.

  15. Acum cam 2 luni, în vis m-ai invitat la tine acasă. Mi-s aci. Vrei să discutăm sau îi o chestie ezoterică deja terminată?

  16. Te-am invitat în vis? 🙂 Habar n-aveam. Poate a fost doar visul tău. Adică, poate te-a invitat subconștientul propriu. Sau poate am uitat, că de regulă nu-mi aduc aminte visele. Până acum n-am avut decât o singură experiență telepatică în vis care să fi fost clară și pe care s-o țin minte după aceea, cu o persoană pe care o cunosc în viața reală și care deci nu ești tu.

    Dar de discutat vreau să discutăm, și anume pe diverse teme, pe care le expun periodic pe blog. Sau, cine știe, poate sensul visului era că ai nevoie să mă citești mai des și nu neapărat că am avea ceva de vorbit. În fond, replici puteam schimba și prin casele altora, nu? 🙂

    Dar de venit ești bine-venită.

  17. În fond și real pt mine nu ai importanță, dar ai venit în vis și ai spus că: ai 1,83m, că ești amabil și jovial, o persoană la cam 29- 30 de ani, plăcut ca prezentă și f siluet, că ai păr șaten cenușiu nu lung nici scurt și emotiv timid. Să te citesc dintr-o nevoie a spiritului? Temele nu sunt suficient de interesante . Nu promit nimic.
    A și cică locuiești la un bloc cu 3-4 etaje, la 1.

  18. Ok. Persoana din visul tău nu sunt eu. Și cum adică ți-am spus că sunt amabil și jovial? Jovialitatea se vede din modul în care vorbești (sau nu se vede, caz în care nu există). Dacă ai nevoie să-i spui cuiva în mod explicit că ești jovial, înseamnă că de fapt nu ești. Nici restul detaliilor nu corespund.

    Nu știu dacă ai avea ceva de luat din articolele mele, dar ia cu tine sfatul următor: fii mai realistă, cu mai mult discernământ și cu o priză mai bună pe concret. A lua o întâlnire din vis drept realitate când ea poate fi o simplă fantasmă a subconștientului denotă că ești puțin aeriană sau predispusă la naivitate. Și că ai o imaginație bogată.

  19. Imi place ce taguri ai pus: “copii, penis, sex, tabu” 😀
    Prima “educatie sexuala” pe care am avut-o a fost intr-o tabata pe la 10 ani (sau 9? ), cu un tip de 15 ani pe post de profesor. Eram vreo 3 invatacei, insa unul s-a rusinat pe parcurs. A fost cat se poate de educativ, si cam singura educatie de genul pana cand am inceput si eu sa inteleg ce si cum. Prin gimnaziu era deja constinent ca in preajma unor fete “se intampla ceva”, insa din pacate, nu am avut pe nimeni care sa-mi explice ce inseamna toate astea. Si nu ma refer la “ce sa fac” si “unde sa o pun”, ci pur si simplu putina educatie sexuala.
    Poate ca sexului i se da o importanta prea mare, insa, din pacate, educatiei sexuale nu i se da aproape deloc importanta…

  20. @Liviu Ursulescu

    Din păcate, ai dreptate. Societatea actuală s-a eliberat de o serie de pudibonderii penibile specifice secolelor trecute, dar a sărit fix în extrema cealaltă, în care promovează o sexualitate vulgară, superficială, deșănțată și lipsită de intimitate. Educație sexuală ioc, pentru că cine să-i educe pe copii, cei care ne-au educat pe noi au crescut pe vremea lui Ceaușescu și sunt destul de închistați, în timp ce noi ne-am luat educația din modelele promovate la televizor și cu ele în minte îi vom educa pe copiii noștri. Deci nici generația următoare n-are nu-știu-ce perspective, se va trece de la o educație zero la o educație proastă. Dar mnoa, per ansamblu putem zice că-i o evoluție. 🙂

    @nostratella

    Și-atunci de ce mă citești?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *