The Blacklist este un serial polițist creat de Jon Bokenkamp pentru NBC. Faptul că din cele 5 sezoane difuzate până-n prezent eu n-am văzut decât primele 7 episoade (și nici nu intenționez să mă uit la restul) poate fi explicat parțial prin aceea că n-am o slăbiciune pentru James Spader și Megan Boone, actorii din rolurile principale. Totuși, Spader a fost lăudat de critici pentru prestația din acest serial.
Rețeta este, până la un punct, interesantă: unul dintre cei mai căutați infractori de nivel înalt, un tip inteligent, bogat și influent, se predă din proprie inițiativă FBI-ului, oferindu-și serviciile pentru prinderea unor teroriști de care nici măcar autoritățile n-au habar, cu condiția de a i se garanta libertatea și imunitatea. Tipul cere totodată ca interfața dintre el și FBI să se realizeze prin Elizabeth Keen, o începătoare de care pare să fie interesat în mod special. Și astfel, episod de episod, el își ajută noii prieteni să stopeze atacuri teroriste sau să prindă/demaște diverși criminali periculoși, urmându-și însă, în paralel, propria agendă.
Serialul nu este neapărat imposibil de urmărit. De exemplu, e mult mai credibil decât Person of Interest, mai ales dacă ne gândim la modul în care DNA-ul îi eliberează pe unii condamnați imediat ce aceștia devin denunțători. Iubitorii de foiletoane polițiste vor găsi câte o poveste nouă în fiecare episod. Pe lângă ele, scenariul urmărește evoluția personajelor principale, iar relația dintre cei doi protagoniști ne duce cu gândul la Hannibal Lecter și Clarice Starling. Totuși, intriga de ansamblu n-a reușit să-mi suscite suficient interesul, iar în lipsa ei, episoadele, oricât le-au variat producătorii, s-au dovedit, până la urmă, repetitive.
Și ăsta e al doilea motiv pentru care am renunțat să mă mai uit la Lista Neagră. Al treilea și ultimul e faptul că între timp am descoperit un serial mult mai bun, tot cu Black în titlu. Dar despre el, după ce-l voi termina.
Am încercat să văd un episod. N-am reușit. Nu trebuie să văd 33 de episoade ca să-mi dau seama că filmul e prost.
Comparația cu relația Hannibal Lecter – Clarice Starling ar trebui motivată. Atent. Altminteri nu se justifică.
Nu știu cum te nimerești, tu, spectator la filme de carton.
Elizabeth e începătoare. Lucrează la FBI. Ca profiler, adică e specializată în trasarea profilului unui infractor. Raymod e periculos, inteligent, versat. Dorește să vorbească doar cu ea. Pare s-o protejeze și îi este ca un mentor, dar simultan se folosește de ea. Nu știu până unde ai văzut tu, dar în primele episoade există chiar câteva scene în care el este legat de un scaun într-un fel de cușcă metalică atunci când e vizitat de ea, scene ce par rupte direct din Silence of the Lambs.
Acum, relația dintre cei doi nu atinge profunzimea relației dintre Hannibal și Clarice, după cum nici actorii din spatele celor două personaje nu-s de același calibru, și tocmai de asta nu i-am alocat un spațiu suplimentar, dar e clar că producătorii s-au inspirat din filmul cu Anthony Hopkins și Jodie Foster, așa că am făcut această remarcă. De altfel, nu este doar observația mea.
Iar de mă uitat, mă uit la o mulțime de seriale. Unele bune, altele proaste, că pentru a deduce că sunt proaste trebuie măcar să le încep. Și dacă tot le-am început, scriu despre ele. Nu cred că recenziile ar trebui să fie exclusiv ode sau comentarii laudative; ale mele se vor niște concasoare ce descompun filmele în părțile lor de bază. Dacă sunt proaste, atunci voi spune că sunt proaste; altfel, voi spune că sunt bune sau că au chestii interesante și chestii nereușite.
Sunt 3 motive pentru care recenzez și filmele/serialele slabe. Unu, îmi este mai greu să scriu o recenzie decât un articol de alt tip, așa că pentru mine recenziile sunt niște exerciții de scriere pe blog. Doi, ca să am o referință despre filmele văzute, pe care s-o pot consulta peste ani și ani. Trei, pentru a-i ajuta pe cititorii care-mi împărtășesc gusturile să economisească timp. Un episod îți ia adesea o oră, un film chiar mai mult; recenzia mea o citești în 5 minute. Aparent însă, nu funcționează la toată lumea. Deunăzi Cudi îmi zicea că recenzia la Lost (pe care l-am abandonat tot așa, după primele episoade) i-a trezit cheful de a viziona serialul, în timp ce tu te-ai uitat la Blacklist, pentru ca apoi să mă iei de guler. Am o sugestie, oameni buni: încercați și serialele despre care spun că mi-au plăcut! 😆
Mi-ai starnit curiozitatea , mai ales ca , imi plac serialele …hai sa le spunem , serialele POLITIC – MANIPULATORII POLITISTE . Am inceput azi cu , sezonul 1 { are zece episoade } din 20013 , si chiar vreau sa vad cand va incepe sa ma plictiseasca caci , spre deosebire de dna. Carageani , eu nu ma grabesc cu datul verdictelor { desii , este vorba de peste o suta si treizeci de episoade in total } pana nu vizionez minim 50% din intregul serial . Nu-s de acord cu dumneata – mai ales ca , banuiesc ca-i vorba doar despre o gafa – cand spui ca : ” Trei, pentru a-i ajuta pe cititorii care-mi împărtășesc gusturile să economisească timp.” Nu ajuti ci , dimpotriva deoarece , acei cititori trebuie sa-si puna si singuri la contributie abilitatile …” entelectuale ” . Dac-o faci dumneata in locul lor , evident ca nu vor intelege nimic din filmul respectiv si mai mult , parerea dumitale , verdictul dat de dumneata , va fi acela care va conta in subconstientul lor . Dumneata nu poti face altceva decat , cel mult sa starnesti curiozitatea cuiva , fix ca si-n cazul meu . Insa , daca-i vorba despre ceva bun sau dimpotriva , asta numai eu sunt cel ce decide , dupa cum imi dicteaza…”entelectul” . PS Pana in prezent chiar n-am avut senzatia vreunei asemanari cu Silence of the Lambs mai ales ca , Anthony Hopkins si Judie Foster nu pot fi imitati vreodata , nici macar daca ei insisi vor incerca sa fie aceia care o vor incerca . In plus , daca careva se va prinde ca-i vorba fie si de ce-a mai mica asemanare cu scenariul din Silence of the Lambs…nu-i vad bine pe producatori caci , pe-acolo chestiile de genul asta costa imens asa cum bine sti si dumneata . Pe bune , ce-a putut sa-ti para incredibil la ” Person of Interest ” , mai incredibil ca-n oricare alt serial american si , nu numai ?Respect si-o saptamana cat mai buna iti doresc !
Primul sezon din The Blacklist are 22 de episoade.
Am explicat la articolul dedicat acelui serial. Și nu toate serialele americane sunt pe același palier.
Am ajuns la episodul 11 The Good Samaritean si deja ….parca nu-mi mai place la fel de mult , parca incepe sa devina plictisitor mai ales ca , am senzatia ca , parca am mai vazut acele cadre undeva dar… Ma rog…incerc sa vad cat mai pot rezista . Ai dreptate : “Primul sezon din The Blacklist are 22 de episoade.” Gresala mea datorata…. grabei , c-asa sunt eu , precum chiriasul ala din Toparceanu .
Black orphan?
Eu sînt la sezonul 2 al primului serial… mă chinui, ce-i drept și m-a deprimat faptul că-s 7 sezoane și, culmea, fiecare sezon are 17 episoade… cît îl pot lungi..? Presupun c-o să renunț și eu.
Da, Black Orphan. Care, spre deosebire the The Blacklist, e foarte mișto.
Mai nou ai timp să te uiți la seriale? Parcă ziceai că nici de filme n-ai. 🙂
Pe Black orphan sînt… neagră, au lăsat ultimul sezon netitrat nemernicii de la netflix. Cam alert pentru mine, dar îmi plăcea blonda mult.
Cel mai urat si mai prost serial din cate am vazut. Ma bucur ca a murit kenn, avea un rol prea prost in film. Pacat ca nu s-a mai facut continuarea si fara oaia neagra a serialului.
Eu nici nu știu cine e kenn. Pentru că eu, după ce am ajuns la concluzia că serialul e prost, nu m-am mai uitat la el.
Un film foarte interesant și bun dar are un personaj extraordinar de prost, agentul Elizabeth Keen. Strică tot serialul. Ceilalți actori sunt extraordinari!
Nici mie nu mi-a plăcut tipa. Nici ca actriță, nici ca femeie. 🙂